Ca si in cazul lui Mihalkov, interesul pentru Jiri Menzel – unul dintre cei mai importanti regizori ai "noului val" ceh din anii ’60, ale carui filme s-au vazut cu mare succes la noi de-a lungul anilor – a fost foarte mare, salita de la Sala Palatului in care i-a primit pe cei care au dorit sa-l intalneasca fiind neincapatoare. Nu este, de altfel, prima oara cand Jiri Menzel viziteaza tara noastra, el fiind prezent la Bucuresti pentru a treia oara. Evenimentul a avut loc acum inainte de proiectia celui mai recent film al sau, "L-am servit pe regele Angliei", in Seara de Gala a Festivalului Filmului European, cu ocazia zilei de 9 Mai – Ziua Europei.
Jiri Menzel a aparut in fata ziaristilor si a celor interesati de filmele sale flancat de personalitatile de la Comisia Europeana si de ambasadorul Cehiei in Romania, datorita invitatiei oficiale careia i-a dat curs acum. El a venit in Romania secondat de Rudolf Biermann, producatorul filmului sau, "L-am servit pe regele Angliei". Spre deosebire de umorul hatru, de mare eleganta, din filmele sale, stare de spirit tipic ceheasca, omul Jiri Menzel este mult mai retinut si flegmatic. Regizorul a raspuns cu seriozitate, dar si la obiect, fara a se intinde prea mult, intrebarilor care i s-au pus, daca erau serioase; pe altele, de exemplu "Povestiti-ne despre ce e vorba in filmul dvs.!", le-a expediat, trimitand-o pe ziarista la proiectia care urma in scurt timp.
Cu "L-am servit pe regele Angliei" regizorul nu este deloc la prima intalnire, probabil nici la ultima, cu proza marelui scriitor ceh Bohumil Hrabal, autor care a influentat masiv generatia de regizori cehi afirmata in anii ’60; ne gandim doar la scheciul lui Menzel din "Micile perle", film-manifest al acelui "nou val", la "Trenuri bine pazite", succes pentru care Menzel a primit acum 40 de ani Oscarul pentru film strain, la "Ciocarliile pe sarma", film interzis de autoritatile comuniste peste 20 de ani si care a fost distins in 1990 cu Ursul de Aur la Berli – toate dupa proza lui Hrabal. Romanul ecranizat de aceasta data nu a fost ales de el, a fost optiunea studiourilor producatoare, fiindca existau doua adaptari realizate de scriitor inainte de moarte, dar regizorul s-a declarat fericit ca l-a putut face. Ceea ce l-a atras pe Menzel, ca si pe colegii sai de generatie, la proza scriitorului ceh a fost faptul ca aceasta nu era deloc conforma literaturii oficiale din acea vreme; scrierile sale, aparute incepand cu 1960, reprezentau o "literatura despre oameni, despre gandirea si sentimentele lor; avea mult umor si ne prezenta in mod real cum este viata. Aceasta ne-a atras la cartile lui", a marturisit regizorul ceh.
In legatura cu filmele mute, o obsesie veche a lui Menzel (autor, in 1978, al comediei "Acei minunati oameni si masinile lor de filmat"), un minifilm de acest fel fiind inclus si in "L-am servit pe regele Angliei", Menzel a declarat: "Autorii de filme mute faceau filme in care nu era prea multa vorbarie". Filmele sale preferate din acea vreme sunt cele ale lui Al. Dovjenko ("Pamant", "Arsenal", "Zvenigora"), precum si o bijuterie ceha, "Asa este viata", despre care a spus ca precede maniera neorealista a regizorilor italieni postbelici. Intrebat despre rolul sau preferat din multele filme in care a jucat, Menzel a spus ca cel mai drag ii este primul pe care l-a interpretat (in ’62, intr-un "scurt" studentesc al Verei Chytilova); pe majoritatea celorlalte le-a uitat.
Printre marii sai prieteni se afla si scriitorul de origine ceha, dupa 1968 activand in Franta, Milan Kundera.
Dupa o lunga gala oficiala, care a inceput si cu intarziere, prezentata de actorul Dragos Bucur (care a cuprins, printre altele, un mesaj video al Printului Charles despre slow-food, o interventie a lui Horia Roman Patapievici, discursurile altor oficiali), a urmat proiectia filmului "L-am servit pe regele Angliei", intr-o Sala a Palatului arhiplina. Filmul i-a incantat pe toti cei prezenti, prin umorul sau fin, tipic cehesc, prin solutiile regizorale de mare imaginatie, fiind aplaudat de sala la multe secvente. Un secol de istorie este descris prin efectele sale asupra unui oarecare, ospatar la diverse hoteluri de elita. Este si un omagiu adus burlescului, maniera prezenta in multe filme anterioare ale regizorului. "L-am servit pe regele Angliei" este o revenire a lui Menzel in mare forma (de la "Ivan Cionkin", in 1994, a mai realizat doar un scheci de 10 minute din seria "Ten Minutes Older: The Cello", in 2002), film care ar merita sa fie distribuit cu succes in reteaua obisnuita.
