Rezultatul alegerilor legislative din Suedia era previzibil dar totuşi este revoluţionar, deoarece pentru prima dată într-un secol de istorie centrul-dreapta aflat la putere nu a fost în mod deschis repudiat după primul mandat. Dar mai ales pentru că debutul în parlament al partidului Sverige Demokraterna (SD, Democraţii Suediei), de extremă-dreapta, care şi-a bazat întreaga campanie pe ”pericolul imigranţilor”, va face dificilă formarea unui guvern stabil şi va constrânge viitorul executiv să înfrunte instanţele xenofobilor, scrie Agerpres citând Corriere della Sera de luni, care publică un interviu cu liderul SD, Jimmie Akesson.
”Acum vor trebui să înceteze să ne mai trateze ca pe nişte paria şi să înceapă să ne asculte”, a afirmat Akesson, 31 de ani, care consideră că ”imigraţia este o problemă europeană”.
A condus o mână de SD în parlament pentru prima dată. A învins opţiunea sa de a ”curăţa” partidul de elementele cele mai puţin demne de reprezentare – apropiate de tezele neonaziste sau superioritatea ariană. Akesson, noul Martin Luther, potrivit Corriere della Sera, este pregătit să-şi prezinte ”tezele” pentru reforma politicii naţionale.
A postat simbolic cele ”99 cereri” ale SD la intrarea în Riksdag-ul suedez. Întrebat dacă partidul său va avea forţa de a schimba echilibrul puterii în parlament, Akesson a declarat că cele două principale alianţe care trimit la moderaţi şi social-democraţi vor trebui să asculte ceea ce are de spus SD. În opinia sa, politica privind imigranţii trebuie să se schimbe, deoarece lucrurile nu mai pot continua în acest fel. ”Este suficient să se vadă ce se întâmplă în restul Europei. Aici în Suedia stăm şi mai rău: în procente din populaţie avem probabil rata cea mai mare de străini”, a precizat el.
Akesson a afirmat că Islamul este cea mai mare ameninţare din exterior pentru Suedia de la al doilea război mondial încoace şi din acest motiv partidul său este considerat xenofob şi rasist. Solicitat să comenteze aceste afirmaţii, liderul SD a declarat: ”Nu suntem rasişti şi nici xenofobi. Toţi cei care aveau poziţii extremiste au fost invitaţi de mult timp să părăsească partidul. Noi dorim pur şi simplu ca imigraţia să fie limitată într-o ţară în care şomajul se cifrează la 9%.”
Akesson a explicat că printre străini rata este dublă şi în acest context nu are niciun sens ca ei să fie acceptaţi în Suedia. Străinii grevează asupra asistenţei sociale contribuind la înglodarea ei. ”Nu dorim restaurarea welfare-ului autentic suedez, dar dorim ca suedezii fără loc de muncă să reînceapă să câştige bani”, a afirmat el.
Potrivit Corriere della Sera, suedezii nu mai vor de mult timp să facă muncile rezervate străinilor – curăţenie publică, îngrijitori, taximetrişti. Akesson este de părere că, în prezent, concurenţa străinilor este imposibil de depăşit deoarece ei acceptă salarii mai mici. El crede însă că suedezii vor căuta din nou aceste munci deoarece partidul său intenţionează să schimbe regulile ajutorului de şomaj, făcându-l mai greu de obţinut.
Întrebat dacă preconizează intrarea într-un guvern alături de moderaţi, Akesson a afirmat că va negocia sprijinul formaţiunii sale. ”Dorim ca celelalte partide să-şi schimbe politica. Ceea ce contează este că agenda noastră a devenit agenda naţională. Dacă nu de data aceasta, atunci la următorul scrutin vom ajunge la guvernare: este o promisiune”, s-a angajat el.
Comentând rezultatul alegerilor din Suedia, Dominique Moisi, profesor la IFRI (Institutul francez pentru Relaţii Internaţionale) şi la Harvard, autor al cărţii ‘Geopolitica emoţiilor’, crede că în Occident cheia votului este frica. ”Este şocant că votul inspirat de teamă, în cazul Suediei teama de străin, se răspândeşte şi într-o regiune precum Scandinavia, care a avut mult timp o atitudine profund moderată faţă de imigraţie, mult mai decentă decât în restul Europei. Acum şi Suedia a fost contaminată de valul de populism care s-a văzut în Olanda, Belgia şi alte ţări”, a explicat Moisi.
Moisi a ţinut să precizeze că Jimmie Akesson i-a izolat pe neonazişti şi afirmă lucruri banale, pe lângă faptul că sunt emoţionale: există şomaj de 9% şi nu li se pot da locuri de muncă tuturor. ”Este o tactică comună tuturor acestor mişcări. După începuturi aproape caricaturale îşi moderează limbajul şi îşi atenuează poziţiile pentru a obţine consensuri printre cetăţenii obişnuiţi. În fond însă, extrema-dreaptă îşi rămâne fidelă sieşi, baza mişcării rămâne xenofobă. Este numai o ‘Coca Cola Light’”, a apreciat expertul.
