Criza politică din Japonia, care a durat mai mult de cinci ani, s-a încheiat, în cele din urmă. Partidul Democrat Liberal (LDP) a obţinut o victorie decisivă în alegeri în Camera superioară a Parlamentului, pe 21 iulie, punând capăt crizei cauzate de lipsa unei majorităţi efective.
În aceşti ultimi şase ani au fost şase prim-miniştri, zece miniştri ai Apărării şi 14 miniştri ai Justiţiei (dintre care 10 s-au perindat în timpul guvernării Partidului Democrat Japonez – DPJ). Aceste cifre arată cât de instabilă a devenit situaţia politică a ţării.
Dar anxietatea stârnită de imaturitatea guvernării Partidului Democrat Japonez, prelungirea deflaţiei şi provocările fără precedent din partea statelor vecine au dat naştere unui simţ al crizei în rândul electoratului japonez. Asta i-a determinat să se întoarcă spre LDP, deşi mulţi alegători păreau la fel de sătuli şi de acest partid, aşa cum erau şi în urmă cu câţiva ani.
În cea mai recentă campanie electorală, democrat-liberalii au continuat să critice imaturitatea fostei guvernări a DPJ, dar au evitat atacarea celorlalte partide politice. În schimb, LDP a subliniat efectele benefice ale reformelor premierului Shinzo Abe (cunoscut informal şi ca “Abenomics”), printre care se numără sporirea preţurilor la acţiuni, creşterea rapidă a PIB-ului şi scăderea şomajului, măsuri care au contribuit la sporirea încrederii într-un viitor pozitiv pentru Japonia.
De când Abe a început un al doilea mandat ca premier, în luna decembrie, alegătorii japonezi s-au aşteptat ca el să menţină stabilitatea politică şi să asigure revitalizarea economică. Dar, după expansiunea fiscală şi reforma monetară, cea de-a treia “săgeată” a lui Abenomics se va dovedi cea mai importantă şi mai ambiţoasă. Guvernul Abe trebuie să introducă dereglementarea şi alte reforme structurale, timp în care trebuie, totodată, să convingă grupurile de interese puternice să se adapteze la un nou mediu naţional şi global, în care vechiul model economic al Japoniei nu mai funcţionează.
Din fericire, Abe nu va fi nevoit să se îngrijoreze în legătură cu alegerile în următorii trei ani. Cu o majoritate puternică în ambele Camere, ar trebui să fie capabil să protejeze reformele legislative pe care le iniţiază – asta, dacă reuşeşte să păstreze disciplina în interiorul Partidului Democrat Liberal (popularitatea enormă de care se bucură îl va ajuta).
Pe agenda lui Abe figurează şi o reformă a securităţii sociale, care vine în întâmpinarea problemelor cauzate de trendurile demografice, precum şi câştigarea sprijinului sectorului agricol pentru adoptarea Parteneriatului Trans-Pacific, tratatul comercial care va aduce laolaltă Statele Unite, Japonia, Australia, Noua Zeelandă şi o mare parte a ţărilor asiatice, cu excepţia Chinei. Rigorile Parteneriatului Trans-Pacific vor impune reforme agricole, iar susţinerea lor în Parlament va fi un adevărat test de disciplină pentru democrat-liberali.
Dar Abe face presiuni pentru schimbări şi în domeniul cercetării medicale şi în sectorul tehnologic, prin încurajarea inovaţiilor îndelung ocolite, precum celulele stem artificiale. El a accentuat şi importanţa dezvoltării energiei regenerabile şi inovaţiilor care economisesc energie, măsuri care s-au transformat într-un obiectiv politic urgent în urma accidentului de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, de acum doi ani. Abe vrea să obţină progrese majore în toate aceste domenii-cheie.
Dar „Abenomics“ are şi un corolar strategic. Diplomaţia japoneză a pierdut mult în ultimii ani, din cauza politicii instabile şi adeseori naive a DPJ. De aceea, Abe a călătorit lunar, începând cu luna decembrie, în încercarea de a demonstra că Japonia a redevenit un jucător global şi este nerăbdătoare să aibă un rol important în redistribuirea structurilor de securitate ale Asiei, în aşteptarea ascensiunii chineze. Într-adevăr, Abe a vizitat 13 ţări numai în ultimele şase luni (program care l-a ajutat să se ţină deoparte de orice remarci plictisitoare despre primul său mandat ca premier, când soarta l-a forţat să renunţe la funcţie după un an).
Abe a subliniat importanţa întăririi alianţei Japoniei cu Statele Unite, relaţie care s-a răcit în timpul guvernării DPJ (lucru care s-a întâmplat şi în relaţia cu China). Pe larg, Abe vede viitorul Japoniei în comerţ, ca ţară care şi-a asumat rolul de drept în menţinerea ordinii maritime deschise. Diplomaţia lui Abe urmăreşte întărirea legăturilor cu ţările care împărtăşesc viziunea sa legată de acest subiect, precum şi de alte valori ale Japoniei, cum ar fi drepturile omului şi democraţia.
Desigur, având în vedere mărimea şi dinamismul Asiei, sunt multe alte lucruri care vor trebui rezolvate în următorii ani, inclusiv îmbunătăţirea securităţii regiunii, pe fondul instabilităţii Asiei de Est, şi amendarea Constituţiei ţării, lucru pe care LDP l-a anunţat cu mult timp în urmă. Dar prioritatea lui Abe în cel de-al doilea său mandat este revitalizarea economiei japoneze. Acest proces a fost demarat şi recenta victorie a democrat-liberalilor în alegeri îi conferă lui Abe siguranţa că va duce la bun sfârşit acest obiectiv.
Yuriko Koike, fost ministru al Apărării şi consilieră pe probleme de siguranţă naţională în Japonia, a fost preşedintă a Partidului Democrat Liberal şi, în prezent, este membră a Dietei.
Copyright: Project Syndicate, 2013
www.project-syndicate.org
