In plina lumina, zi de weekend, in Berceni unde (imi permit sa) locuiesc, trei indivizi au tabarat asupra mea (literalmente) si m-au usurat de portofelul cu acte, abonamente, diverse documente si bani. M-am ales cu buzunarul de la geaca rupt, cu banii de intretinere pe trei luni in mainile unor derbedei si cu moralul la pamant. Pagubitii de felul acesta se numesc, in jargonul hotilor de buzunare, "fraieri". Probabil ca nu numai in acceptia lor, oamenii care merg pe strada si au un portofel cu bani in geaca, numai bun de sterpelit, se numesc la fel. Fraieri. Insa ceva m-a socat in aceasta povestioara cu final trist: am fugit dupa hoti, am strigat dupa ajutor si, desi era suficient de multa lume pe strada care putea sa-i opreasca, nimeni nu s-a sinchisit. Nimeni. Cand am revenit cu politistii la locul faptei, posibilii martori, cei pe care i-am dibuit noi, s-au eschivat, au ocolit problema, au dat-o cotita, cum se spune. Frica e un sentiment teribil si coplesitor, stiu si nici nu condamn pe nimeni, insa lipsa simtului civic, a minimei solidaritati fata de omul care merge pe strada langa tine, indiferenta si nepasarea crasa nu se pot ascunde la nesfarsit sub umbrela fricilor de tot felul. La sectia de politie cineva imi sugereaza timid ca ar trebui sa fiu fericita ca n-am primit o ranga in cap si doi genunchi in gura. Am senzatia ca traim intr-o lume, cea romaneasca, in care autismul social, anxietatea crescanda si goana dupa supravietuire ne-au facut sa uitam niste chestii elementare, aproape instinctive. O fi avand si lipsa de cultura si de educatie rolul ei in construirea acestei fotografii sordide a realitatii.
Lipsa simtului civic, a minimei solidaritati fata de omul care merge pe strada langa tine, indiferenta si nepasarea crasa nu se pot ascunde la nesfarsit sub umbrela fricilor de tot felul."
Florina Pirjol