Cu putin timp in urma, Monica Macovei ii marturisea lui Robert Turcescu ca se simte ca un "dusman al poporului". Consternanta observatie m-a facut sa ma intreb daca este cu putinta ca domnia sa sa imparta, in final, soarta lui Ion Mihai Pacepa. Defectarea, in 1978, a fostului sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe zguduia din temelii o serie de interese majore ale statului comunist – ale caror dimensiuni, cat si sferele de influenta afectate devin oarecum estimabile si datorita faptului ca, dupa aproape trei decenii, tineri politicieni precum Cozmin Gusa continua sa vada in Pacepa un tradator.
Valoarea fostului ministru al Justitiei este, incontestabil, mai mare decat cea a spionului-sef ceausist. Eforturile notabile ale Monicai Macovei depuse in vederea crearii unui sistem judiciar aflat in slujba cetateanului si neaservit mai-marilor zilei reprezinta un veridic act de munca patriotica. In aprilie, dupa suspendarea presedintelui, facea o prima declaratie asemanator de socanta, admitand ca s-ar putea vedea nevoita sa-si paraseasca tara. Iata ca premonitia s-a adeverit, domnia sa urmand a-l consilia pe premierul macedonean in probleme de combatere a coruptiei.
Tare mi-e teama ca perioada ministeriatului ei va fi curand perceputa drept interludiu exotic, survenit inopinat si in urma unui amestec din exterior, astfel incat oligarhia s-a vazut, temporar, incoltita. Pentru reusita reformelor ei, ar fi fost nevoie de o sustinere durabila din partea Bruxelles-ului – inclusiv dupa momentul aderarii Romaniei la UE. In cadrul dialogului mentionat mai sus si purtat in ajunul publicarii raportului CE, domnia sa parea abatuta, chiar resemnata – ceea ce permite supozitia ca va fi fost in cunostinta de cauza despre decizia comisarului Frattini de diluare a concluziilor monitorizarii. Atitudinea "lasa" a oficialului european a determinat "Financial Times" sa-i aduca acestuia critici usturatoare, editorialistii britanici considerand ca Regatul Unit si restul statelor membre vor avea la randul lor de suferit daca a saptea tara ca marime din UE dispune de un sistem de justitie in cadrul caruia procesele sunt fie amanate pana la sfantu-asteapta, fie coruptii sunt facuti scapati sau primesc – in cel mai rau caz – sentinte cat se poate de blande.
Presupun ca in viitorul apropiat domnul Frattini nu va mai recurge la retorici dedicate necesitatii reformarii "ireversibile" a sistemului judiciar roman. Vremurile limpezirii apelor justitiei par a se apropia de sfarsit. Ca-i va placea sau nu, Frattini va trebui de-acum inainte, ori de cate ori il va intalni pe ministrul roman al Justitiei, sa-si obisnuiasca nasul cu o mostra de parfum fanariot – istoric, ce-i drept, dar profund inselator. Nu are incotro – trebuie sa fie amabil cu tanarul Chiuariu daca doreste ca propriile-i proiecte vizand imigrarea ilegala si lupta antitero sa obtina sprijinul tuturor celor 27 de state membre ale UE.
Astfel se poate conchide ca pana si gradul de evaluare critica a raportului va fi constituit, fie si subinteles, obiect de negociere. Comisarii Kuneva si Orban s-au implicat serios (in special cel bulgar) in vederea sprijinirii pozitiei tarilor lor – alt indiciu, la fel de manifest, al balcanizarii UE. Faptul ca doua tari de dimensiuni medie si mica, ambele prost guvernate, reusesc sa smulga concesii dupa concesii mastodontului european ii garanteaza insa domnului Frattini ca indraznetele sale proiectele nu vor obtine nicicand sustinerea Marii Britanii si a altor democratii europene.
In Macedonia, Monica Macovei se confrunta, in prezent, cu principalul partid de guvernamant care si-a impartit, impreuna cu alti doi parteneri de coalitie apartinand minoritatii albaneze, de ani buni tortul national. Consortiul transpartinic de pe malurile raului Vardar va fi aflat, desigur, de modul in care Macovei a fost alungata de colegii damboviteni. Ma indoiesc ca macedonenii se vor dovedi mai inocenti decat confratii romani – probabil ca nici de la Hrebenciuc nu ar mai avea ce invata. De asemenea, indraznesc sa cred ca doamna Macovei a gresit acceptand rolul de pompier al UE. Daca va lucra in obisnuitu-i stil eficient, furtuna va izbucni curand si la Skopje, unde ma tem ca dispune de putini prieteni. Spre amaraciunea ei, s-ar putea sa mai descopere ca Frattini seamana, de fapt, cu Günter Verheugen, care cedase, in 2004, in fata unor interese locale si mai flagrante. Daca propria-mi premonitie se va adeveri, atunci Bruxelles-ul o va abandona pe Monica Macovei oricand i se va parea indicat.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
