Expoziţia ne propune o imagine asupra feminităţii şi rolului femeii în istorie, pe teritoriul ţării noastre. În relatarea poveştii despre eternul feminin s-a apelat la documente arheologice, artă, religie, ştiinţe sociale şi istorie. De la Zeiţa creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic şi frumoasele obiecte de podoabă feminine aparţinând epocii bronzului, trecem apoi prin oraşele-cetate de la Pontul Euxin. Aici întâlnim femeia elină, retrasă în interiorul locuinţei sale, spre deosebire de femeia romană care obţinuse o oarecare independenţă patrimonială şi juridică, acum luând naştere şi cele dintâi asociaţii feminine. Cât priveşte femeia din epoca dacică, deşi există puţine informaţii în acest sens, podoabele acestora denotă bun gust şi eleganţă.
Periplul expoziţional continuă în Evul Mediu, unde descoperim cum, indiferent de statutul social, odată cu căsătoria, femeia prelua toate îndatoririle casei, iar bărbatul tot ceea ce era legat de lumea din afara ei. Departe de a rămâne simple elemente decorative ale saloanelor moderne, femeile românce aparţinând efervescentului secol XIX s-au implicat activ în viaţa politică. Regimul comunist a impus în mod brutal femeia ca „muncitor socialist egal” cu bărbatul. Acest model al femeii muncitor se împletea cu imaginea femeii-mamă a naţiunii socialiste, soţie şi fidelă apărătoare a păcii.
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE (Calea Victoriei nr. 12, tel. 021.315.82.07). Expoziţia este deschisă până pe 3 mai.