Raportul citat în pripă (este încă în faza de draft) de Reuters a fost finanţat de Institutul Statelor Unite pentru Pace, un centru de studii înfiinţat de Congresul american şi finanţat de guvernul federal. Graba cu care rezultatele sale au fost făcute publice sugerează că cineva de la Washington este alarmat după citirea articolului lui Bergman.
Acesta susţine, după interviuri realizate cu lideri politici, militari dar şi cu foşti şi actuali responsabili de rang înalt ai Mossad şi serviciilor de informaţii militare că, cel mai probabil Israelul va lansa un atac împotriva Iranului în acest an chiar dacă ar fi să o facă împotriva dorinţei administraţiei Obama.
Citând surse din serviciile secrete, Bergman scrie că în prezent Iranul are 10.000 de centrifuge funcţionale şi că şi-a îmbunătăţit capacitatea de îmbogăţire a uraniului. Regimul de la Teheran dispune de cinci tone de material fisionabil cu grad scăzut de îmbogăţire, suficient, atunci când va fi transformat in material cu grad înalt de îmbogăţire, pentru fabricarea a cinci-şase bombe nucleare. Totodată Iranul are circa 85 de kilograme de material de grad mediu din care ar fi nevoie de 250 de kilograme pentru fabricarea unei bombe. Serviciile israeliene cred că iranienii estimează că le va lua nouă luni din momentul în care vor primi ordinul pentru a asambla un dispozitiv exploziv şi încă şase luni după aceea pentru a-i reduce dimensiunile astfel încât să îl instaleze pe rachetele de tip Shahab-3 care pot atinge Israelul. Mai mult, iranienii au învăţat din experienţele irakiană şi siriană ale căror programe nucleare au fost distruse eficient de Israel pentru că erau dezvoltate într-o singură locaţie şi au putut fi bombardate printr-o singură operaţiune aeriană, primul în 1981 şi al doilea în 2007, şi şi-a depozitat materialul nuclear în zeci de locaţii răspândite în toată ţara, cea mai dificil de atins fiind situată la Fordo lângă oraşul Qom, într-un buncăr situat la aproximativ 75 de metri sub pământ, dincolo de puterea de pătrundere a celei mai puternice bombe anti-buncăr americane.
Calendarul atacurilor
Această situaţie limitează dramatic „fereastra de oportunitate” pentru un atac preventiv asupra facilităţilor nucleare iraniene. Potrivit ministrului apărării, Ehud Barak, nu a mai rămas decât mai puţin de un an pentru a împiedica Iranul să obţină arma nucleară. După aceea, Teheranul va intra în ceea ce el numeşte „zona de imunitate” în care va fi acumulat suficientă materie primă, echipamente, tehnologie şi experienţă încât niciun atac nu îl va mai putea împiedica să fabrice bomba.
Israelienii estimează de asemenea că Iranul este la nouă luni distanţă de a finaliza pregătirile militare pentru a face faţă unui atac israelian şi la 15 luni distanţă de a rezista unui atac american din cauza puterii de foc superioare a celor din urmă. Bergman citează un oficial de rang foarte înalt potrivit căruia „Americanii ne spun că mai e timp, dar noi le spunem că nici ei înşişi nu au mai mult de şase-nouă luni mai mult decât noi şi de aceea trebuie să înăsprească la maximum regimul sancţiunilor acum pentru a epuiza această cale”. Aceste avertismente pot constitui motivul pentru care Obama a anunţat sancţiuni financiare drastice la sfârşitul anului trecut iar Uniunea Europeană a decis impunerea embargoului asupra petrolului iranian, dar aceste măsuri s-ar putea să fi venit prea târziu pentru a preveni un atac israelian.
Câinii războiului şi vocea Mossad-ului
Potrivit lui Bergman, în fruntea grupului care doreşte să atace Iranul se află prim-ministrul Beniamin Netanyahu, minstrul apărării, Ehud Barak, fost la rândul lui prim-ministru dar şi fost şef al marelui stat major şi cel mai decorat militar din istoria Israelului şi Moshe Ya’alon, vice prim-minstru şi ministru pentru afaceri strategice. Acest trio formidabil nu va avea, dacă va fi nevoie, nicio problemă să îşi impună voinţa in fata celorlaltor 11 membri ai cabinetului de securitate care decide lansarea sau nu a atacurilor militare.
Nu toată lumea este însă convinsă de utilitatea atacurilor. Cel mai cunoscut opozant este Meir Dagan, fostul şef al Mossad şi o legendă a serviciilor de informaţii. Dagan a primit de la Ariel Sharon in anii 2000 mână liberă şi fonduri nelimitate să facă totul pentru a-i împiedica pe iranieni să obţină bomba. Bergman sugerează că unitatea secretă a Mossad înfiinţată de Dagan se află în spatele campaniei de sabotare a instalaţiilor nucleare şi de asasinare a oamenilor de ştiinţă iranieni şi îl citează pe acesta din urmă care a lăudat eficienţa acestor acţiuni. Din nefericire pentru el însă, Dagan a intrat în confict cu Netanyahu şi a fost demis de acesta după scandalul diplomatic izbucnit după asasinarea, de către Mossad, a unui agent Hamas într-un hotel din Dubai. Iar Netanyahu crede că asasinatele şi sabotajele nu sunt suficiente.
Un singur lucru ar putea sta în calea unui atac israelian: America. Israelul are o relaţie tensionată cu administraţia Obama, iar Obama nu are nevoie de complicaţii în an electoral. Potrivit lui Bergman, americanii i-au avertizat deja pe israelieni să nu atace înainte de a se consulta cu Washingtonul, dar tot autorul citează un diplomat american care crede că Netanyahu îl va informa pe Obama, dar cu numai două ore înainte de lansare, insuficient timp ca americanii să-l mai poată opri, dar suficient ca să salveze aparenţele.
