Cu multi, multi ani in urma circula o anecdota care intr-un fel ne ajuta sa ne descretim fruntile. Cam cum suna acel banc? New Yorkul este devastat de greve, la Paris studentii au iesit in strada, in Bonn au avut loc intr-o singura noapte peste o suta de incendii, pe o autostrada intre Torino si Milano s-au tamponat treizeci de masini si tot asa nenorocirile se tineau lant. In schimb, la Bucuresti sau la Praga ori Sofia inflorea a doua sau a treia ori a patra oara trandafirul. Bancul acela care scotea in evidenta contrastul dintre universul societatii capitaliste lovit de toate relele pamantului si paradisul societatii socialiste, unde pana si natura iesea din cadrele ei si voia sa fie mai buna cu oamenii, intr-un fel sau altul pare ca-si gaseste acum o aplicare ciudata. In timp ce la vecinii nostri unguri Parlamentul e noapte de noapte sub asediu iar fortele de ordine abia de mai reusesc sa tina situatia sub control, in timp ce pe Suveranul Pontif il trec toate apele si nu mai stie pe unde sa scoata camasa in fata protestelor venite dinspre o lume musulmana iesita din tatani, la Bucuresti a inceput Congresul European de Istoria Religiilor, cu o participare internationala prestigioasa si sub cel mai inalt patronaj. De data aceasta nu e vorba de nici un banc. Romania se poate considera superioara macar sub acest aspect. Sau aceasta este tocmai ironia sortii. Ungurii au iesit la bataie fiindca au fost mintiti, noi de 15 ani incoace suntem mereu mintiti si de stanga, si de dreapta, dar am invatat sa ne purtam cum trebuie. Cu alte cuvinte, regulile vietii civilizate ne-au intrat in sange. Daca intr-o discoteca intra niste derbedei si sparg tot ce le iese in cale, nu-i bai! Daca la o intersectie se ciocnesc doua autobuze si se duc pe lumea cealalta vreo douazeci de suflete, asijderea! Noi am invatat sa salvam aparentele, sa inghitim tot amarul, noi descalcim la Bucuresti itele lumii asiatice si, mai mult, vrem sa intelegem de ce acum islamul este atat de violent. Vechea dilema dintre micul razboi si marele razboi sfant e mai complicata ca niciodata. Pana si Papa a fost depasit de ea. In schimb, la noi aceste lucruri vor fi dezbatute cu cea mai mare competenta. Parca lumea s-a intors cu fundul in sus. Sau tocmai acest congres care a inceput la Bucuresti este semnul cu adevarat palpabil ca acest pamant idealizat de protocronisti ridicoli poate sa intre intr-o zodie fericita.
Pana si un personaj atat de amestecat ca Gigi Becali intr-un moment de absoluta inspiratie – sau cum se intampla deseori ca adevarul sa iasa din gura celui mai putin pregatit pentru asa ceva – a spus saptamana trecuta ca doar cu o zi inainte de Aflarea Sfintei Cruci echipa sa nu poate sa piarda meciul din Cupa Campionilor. Si n-a pierdut. Steaua a facut cel mai bun meci din ultimii ani si astfel a intarit credinta, dar si infatuarea patronului. Ciudata e lumea aceasta! Cu atat mai mult cu cat nu mai avem mult si plonjam in piscina supraaglomerata a francofoniei. Cum foarte bine s-a spus, vor veni la Bucuresti personaje mai mult decat dubioase din Africa si Asia, personaje care ar fi putut foarte bine sa se imbratiseze cu Ceausescu, daca nu cumva – nu sunt foarte sigur – unii, prinzandu-l in viata, chiar l-au si imbratisat. Francofonia nu e un paravan in spatele caruia sa prospere personaje care nu au nici o legatura cu democratia si cu binefacerile acesteia. Dar asta-i fatada, o ireprosabila ipocrizie!
Romania ramane un loc al paradoxurilor. Asistam la un asemenea amestec incat nu mai intelegem nimic si pana la urma intre dosarul comunismului si crucea aceluiasi Becali ne pricopsim cu aceasta din urma. Chiar? O sti miliardarul din Pipera ca la Bucuresti se desfasoara un congres de istoria religiilor?
