Cel mai mediatizat caz de încredinţare a copilului din ultimele zile a fost cel al micuţei Irina, fiica soţilor Columbeanu. Încredinţarea copilului la divorţul părinţilor este însă una dintre cele mai dificile misiuni pe care le au judecătorii. Ei nu pot măsura şi cântări exact cât de bine poate avea grijă de micuţ un părinte faţă de celălalt, dar trebuie să identifice clar interesul copilului. „Părinţii au şanse egale să primească spre încredinţare copilul. Numai în cazul în care acesta depinde fizic de mamă, atunci când este alăptat, se stabileşte încredinţarea către aceasta. In rest, dacă se poate hrăni independent, părinţii au şanse egale să primească spre îngrijire copilul”, a declarat avocatul Silviu Şerban.
„Personal, consider că decizia instanţei e corectă. Irinel Columbeanu a dovedit că are casă, e ataşat de copil, are personal angajat care se poate ocupa de acesta, în timp ce soţia sa nu se ştie dacă are venituri permanente care vin în mod continuu”, a declarat avocatul Silviu Şerban. În plus, în SUA unde trăieşte Monica Columbeanu există obligaţia ca părinţii care nu stau non-stop cu copiii să le asigure acestora o persoană care să aibă grijă de ei. Dacă nu se ia această măsură, autoritatea tutelară de acolo poate lua copilul în îngrijirea statului, a precizat Şerban.
În majoritatea cazurilor, adică 60-70%, copilul revine mamei, iar de multe ori părinţii cad de acord încă dinaintea divorţului asupra acestei decizii. Legea nr. 272/2004 prevede că la încredinţarea unui minor, ceea ce primează este interesul superior al copilului. Pentru aceasta, părinţii care cer să se ocupe de copii trebuie să facă dovada că au o locuinţă, au ce să-l întreţină pe micuţ şi îi asigură condiţii bune de viaţă.
Anchetă socială acasă la părinţi
Reprezentanţii Autorităţii Tutelare din cadrul primăriilor primesc solicitări de la instanţe pentru a constata la faţa locului care sunt condiţiile oferite pentru creşterea copilului de către părintele care vrea să se ocupe de el. „Noi ne deplasăm la domiciliul părinţilor, discutăm cu ei, cu vecinii, bunicii sau alte persoane care mai au grijă de copii şi chiar cu ei dacă vârsta le permite. Vedem la faţa locului care sunt condiţiile oferite, dacă micuţul are camera lui, calculator etc. În ultima vreme a crescut numărul divorţurilor şi am efectuat, de la începutul acestui an, 275 de anchete sociale pentru încredinţarea minorilor”, a declarat Sorin Bogâldea, şef al Serviciului Autoritate Tutelară Sector 4. În general, oamenii sunt cooperanţi şi colaborează cu cei care fac anchetele sociale pentru că au interesul ca documentele să fie întocmite cât mai bine. „E foarte important ca părinţii să aibă un divorţ pe cale amiabilă, iar copilul să nu fie stresat şi traumatizat”, a precizat Sorin Bogâldea.
Copilul poate alege cu cine rămâne
De la vârsta de 12 ani, copii pot fi audiaţi în instanţă şi se ţine cont de părerea lor atunci când se decide încredinţarea. „De obicei, cum cere copilul aşa rămâne, dacă părintele la care vrea să meargă îi poate asigura condiţiile necesare”, a afirmat avocatul Silviu Şerban. Dacă la un moment dat, un părinte nu îi mai poate asigura copilului un trai decent, minorul poate fi dat în îngrijire celuilalt părinte. Un copil poate trece prin două, trei sau chiar mai multe reîncredinţări, asta şi în funcţie de orgoliul părinţilor care nu se mulţumesc cu prima decizie a instanţei.
Legătura emoţională a copilului cu mama
De multe ori, mamele câştigă dreptul de a se ocupa de copii pentru că se ţine cont de legătura mai apropiată dintre ei. „Ştim cu toţii că legătura emoţională dintre mamă şi copil este de regulă mult mai puternică decât legătura cu tatăl. Aportul tatălui este unul extern, constând în protecţia şi asigurarea celor necesare traiului pentru mamă şi copil. Prioritară la despărţirea cuplului este siguranţa emoţională a copilului”, a declarat psihologul Mirela Tîrlie. Ea a atras atenţia că şi după divorţ, ambii părinţii trebuie să se implice în creşterea copilului pentru securitatea lui emoţională.
