Expertii iranieni au inceput sa asambleze primele centrifuge dintre cele aproximativ 3.000 pe care intentioneaza sa le instaleze in uzina subterana de imbogatire a uraniului de la Natanz (din centrul tarii), au declarat surse diplomatice citate de agentii de presa. Teheranul ignora termenul de 60 de zile fixat prin Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU din 23 decembrie anul trecut pentru renuntarea la activitatile nucleare, dar aceasta noua sfidare gaseste comunitatea internationala – si in primul rand pe cei sase implicati direct in negocierile privind Iranul (SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia, China, Germania) – cel putin ezitanta, daca nu divizata in privinta cailor de urmat.
Sute de tehnicieni si de muncitori “lucreaza frenetic” in uzina subterana de la Natanz, instaland conductele si cablurile electrice necesare pentru centrifugele utilizate pentru imbogatirea uraniului, a declarat pentru AP un diplomat acreditat la Agentia Internationala pentru Energie Atomica.
“Constructia a inceput, dar cascadele (de centrifuge) nu au fost inca asamblate”, a declarat tot o sursa diplomatica pentru AFP.
Iranul utilizeaza pentru imbogatirea uraniului cascade de cate 164 de centrifuge. Doua functioneaza deja, in scopuri de cercetare, intr-o statie-pilot de suprafata construita la Natanz, unde nu se pot produce decat cantitati extrem de mici de uraniu imbogatit. O echipa de inspectori ai AIEA, care a incheiat joi o misiune in Iran, a declarat ca in uzina subterana de la Natanz nu a fost permisa instalarea camerelor video de supraveghere a procesului de imbogatire a uraniului, fapt care contravine prevederilor Acordului de Neproliferare Nucleara (printre semnatarii caruia se numara si Teheranul), intarind suspiciunile asupra adevaratului scop al programului nuclear iranian, declarat drept “civil”.
Scandal diplomatic evitat in ultima clipa
Rezolutia ONU adoptata la 23 decembrie anul trecut cere, fara echivoc, Iranului sa puna capat programului sau nuclear, dandu-i si un termen pentru a se conforma, de 60 de zile. Dar, in timp ce aceasta rezolutie indica respingerea de catre comunitatea internationala a ideii unui Iran nuclear, presedintele Frantei, Jacques Chirac, a fost pe cale sa provoace un scandal diplomatic, declarand intr-un interviu acordat pentru “The New York Times”, “International Herald Tribune” si “Le Nouvel Observateur” ca “faptul ca (Iranul) ar avea o bomba nucleara – poate si o a doua putin mai tarziu… – nu este prea periculos. Ceea ce este periculoasa este proliferarea”. Si presedintele Frantei nu s-a oprit aici. “Unde va trimite aceasta bomba? Asupra Israelului? Ea nu ar parcurge mai mult de 200 de metri in atmosfera pana cand Teheranul ar fi ras de pe suprafata pamantului”, a continuat el (“uitand” ca si obiectivele din Israel sau de oriunde vizate de racheta lansata ar putea avea aceeasi soarta).
Dandu-si seama ce furtuna a starnit, Chirac i-a convocat din nou pe ziaristii celor trei publicatii, a doua zi, explicand ca, de fapt, nu a vrut sa spuna ce a spus! Si cand presa americana a relatat si a comentat pe larg “balba” prezidentiala, aceasta nu a fost decat o noua dovada a relei-vointe a americanilor fata de seful statului francez.
Pentru a calma spiritele si a nu alimenta scandalul, au intervenit inclusiv Casa Alba si Departamentul de Stat, care au dat asigurari ca nu au nici o indoiala ca Franta impartaseste pozitia americana, de respingere totala a ideii unui Iran nuclear.
Presa din Rusia (tara care a incercat constant sa nuanteze pozitiile in favoarea Teheranului si care se bucura de orice eroare a Occidentului) a comentat ca prin aceste declaratii Chirac este primul lider occidental care recunoaste ca, de fapt, “comunitatea internationala nu poate opri programul nuclear iranian” si ca afirmatiile privind consecintele unui eventual atac nuclear iranian asupra Israelului ar face parte din “strategia de descurajare pe care o pregateste Occidentul”.
Uraniu pentru bomba nucleara
Institutul International de Studii Strategice din Londra estimeaza ca, in cazul in care cele 3.000 de centrifuge vor fi puse in functiune, acestea vor putea produce in urmatoarele 9-11 luni aproximativ 25 de kilograme de uraniu inalt imbogatit, cantitate suficienta pentru o incarcatura nucleara. Directorul institutului londonez, John Cheapman, crede ca Iranul nu va produce totusi bombe nucleare mai devreme de doi-trei ani, concentrandu-se pana atunci asupra sporirii rezervelor de uraniu si a altor materiale utilizate pentru imbogatirea acestuia. Iranul ar detine deja aproximativ 250 de tone de hexafluorura de uraniu, prin imbogatirea careia se pot obtine 30 pana la 50 de bombe nucleare, a avertizat Cheapman.
