Ioan Stanomir, 39 de ani, specialist în drept constituţional, observă că preşedintele interimar Crin Antonescu face aceleaşi erori ca preşedintele suspendat. Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, Ioan Stanomir crede că referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu nu poate fi anulat, iar în cazul care judecătorii nu vor reuşi să aibă o majoritate de 6 la 3, cum cere legea, atunci decizia va fi din nou amânată.
Nu este însă clar ce consecinţe juridice ar avea asupra mandatului unui judecător de la Curtea Constituţională anchetarea sa pentru eventuale acuzaţii de fals în acte publice. Profesorul Stanomir susţine că judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să-şi întemeieze decizia finală „pe baza rezultatelor şi listelor de la Biroul Electoral Central”, deşi constată că „nu se mai ştie exact ce a cerut Curtea” şi că judecătorii constituţionali „au creat această stare de criză suplimentară prin evitarea unui răspuns tranşant la întrebarea «trebuie sau nu să validăm referendumul» şi în al doilea rând prin această suită de mesaje ambigue privitoare la listele pe baza cărora se dă rezultatul votului”.
Curtea Constituţională a amânat cu o lună verdictul privind revenirea sau demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Aţi mai întâlnit o situaţie similară în alte ţări, în care judecătorii constituţionali să ţină în suspans o ţară întreagă atâta vreme?
I.S.: Este dificil de găsit termeni de comparaţie în practica occidentală a dreptului constituţional. Pentru că în statele cu democraţii consolidate sunt rare cazurile în care crizele politice sunt duse până la paroxism. De pildă, în Franţa au existat cazuri de coabitări: guverne de o culoare şi preşedinţi de altă culoare, dar niciodată nu s-a pus problema înlăturării preşedintelui.
Dar în Franţa nici nu există mecanismul suspendării.
I.S.: Nu, nu există. România este printre puţinele ţări în care a fost introdus acest mecanism. În general, preşedinţii pot fi acuzaţi de înaltă trădare: o crimă nedefinibilă în dreptul penal, o încălcare în cel mai înalt grad a Constituţiei, ar fi, să spunem, cazul mareşalului Petain, care a suspendat Constituţia Franţei şi a instaurat un regim autoritar. Aceasta înseamnă înaltă trădare în sens constituţional. Ceea ce se întâmplă acum în România nu are corespondent în practica constituţională occidentală, iar instrumentele democratice nu ne mai pot ajuta să înţelegem criza în care se află ţara.
În România, Curtea Constituţională şi-a depăşit de mai multe ori statutul de arbitru, trecând în categoria jucătorilor politici. Credeţi că ar trebui restrânse atribuţiile Curţii?
I.S.: În toate ţările în care există jurisdicţie constituţională, ca organism politico-jurisdicţional, există totdeauna o convenţie prin care se acceptă faptul că un număr, să zicem, de 9 judecători ar putea să invalideze o lege adoptată de Parlament şi să restrângă voinţa naţională prin subordonarea acesteia Constituţiei. Prin urmare, eu cred că problema nu se referă la restrângerea Curţii Constituţionale, ci la refacerea echilibrului puter-ilor în cadrul democraţiei constituţionale.
În ce fel ar trebui schimbat acest echilibru pentru a redeveni unul sănătos?
I.S.: Echilibrul puterilor înseamnă, ca să dau un exemplu simplu, ca Guvernul României să nu fie şi Executiv şi Legislativ.
Adică să nu mai dea ordonanţe de urgenţă? E o tradiţie greu de întrerupt.
I.S.: Să nu se mai abuzeze de această practică. Chiar dacă aceste ordonanţe de urgenţă pot avea o justificare punctuală în anumite cazuri, este inacceptabil ca prin intermediul lor să se încerce, spre exemplu, modifi-carea competenţelor Curţii Constituţionale. Nu trebuie să uităm că această practică s-a suprapus acum peste vacanţa parlamentară, în aşa fel încât ele să nu mai poată fi atacate, mai ales în situaţia în care Avocatul Poporului a devenit o instituţie cu o nouă conducere.
Spuneţi că n-ar trebui restrânse atribuţiile Curţii Constituţionale, dar au fost multe cazuri în care această instituţie a luat decizii excesive, când a anulat Legea CNSAS sau în 2007, când a fost suspendat prima dată Traian Băsescu şi judecătorii Curţii au schimbat regula în timpul jocului, şi chiar acum, când termenul pentru decizia de validare sau invalidare a referendumului pare prea lung.
I.S.: Acestea sunt cazuri extreme. Să nu uităm că există anumiţi factori care pot perturba funcţionarea Curţii. De pildă, selectarea judecătorilor. În Curţile Constituţionale selectarea se face pe un criteriu politico-profesional, adică există un sprijin politic, dar în general în spatele unei competenţe profesionale şi al unei notorietăţi publice necontestate.
Şi în cazul autohton se ţine cont de un criteriu professional, dar cu toate acestea experienţa juridică pentru cel puţin doi dintre judecătorii Curţii este cea căpătată în perioada în care erau jurişti de CAP.
I.S.: Eu mă refeream la cazurile occidentale în care Curtea Constituţională este recrutată dintr-un bazin în care sunt incluşi magistraţi şi profesori universitari, specialişti în ştiinţe politice. Criteriul politic nu poate fi evitat, dar acest criteriu nu trebuie privilegiat. Dacă se întâmplă astfel, aceşti arbitri îşi pot pierde legitimitatea. În Franţa, de exemplu, Curtea îşi creşte prestigiul prin includerea de drept a foştilor preşedinţi ai republicii.
Ce-ar trebui să se întâmple cu românii din afara graniţelor? Ioan Predescu, judecător la Curtea Constituţională, spune că erata dată în favoarea includerii acestora în corpul electoral ar fi ilegală, fiindcă aceasta ar fi fost decisă fără ca toţi cei 9 judecători ai Curţii să fie de faţă.
I.S.: Legătura de cetăţenie este perenă şi deci durează toată viaţa unui cetăţean. Ideea că poţi fi cetăţean român în Papua Noua Guinee, în Spania sau oriunde altundeva şi să fi exclus din corpul cetăţenesc este inacceptabilă.
Totuşi, există ţări precum Grecia sau Irlanda, care nu le dau voie deloc cetăţenilor lor din afară să voteze, şi altele care le dau acest drept condiţionat, cum e, de pildă, Germania.
I.S.: Experienţa României din ultimii 20 de ani este o experienţă specială, în care emigraţia a fost mai degrabă economică. Mi se pare că într-o epocă a globalizării legătura de cetăţenie nu mai trebuie privită ca în secolul al XIX-lea, adică eşti cetăţean doar dacă ai domiciliul la Dorohoi, la Bucureşti sau la Focşani. Eu cred că nu poţi fi deposedat de vot într-o ţară democratică, decât dacă instanţa se pronunţă, în urma unor infracţiuni, pentru decăderea din drepturile electorale.
În cazul de faţă, am înţeles din explicaţiile publice că de pe listele permanente au fost scoşi cetăţenii români din afara graniţelor şi că acesta ar fi argumentul scoaterii lor din cvorumul total al referendumului.
I.S.: Cetăţenii români din afara ţării se află la mijloc în acest joc politic fără reguli. Este limpede pentru toată lumea că miza acestei erate este reorganizarea corpului electoral. Scopul USL este acela de a reduce numărul de cetăţeni votanţi, în aşa fel încât procentul de prezenţi de 46,2 la sută constatat de Autoritatea Electorală Centrală să fie transformat în peste 50 la sută.
Se poate face acest lucru cu ajutorul Curţii Constituţionale?
I.S.: Curtea Constituţională era obligată să se bazeze pe rezultatele pe date de Biroul Electoral Central, care a stabilit cvorumul în funcţie de listele date de autorităţile statului roman. Amânarea deciziei trebuie văzută ca o formă tacită de recunoaştere că la nivelul Curţii Constituţionale nu s-a putut întruni majoritatea calificată de voturi pentru invalidarea sau validarea referendumului.
Dar această erată nu putea fi dată dacă nu erau toţi judecătorii Curţii de faţă?
I.S.: Situaţia este foarte greu controlabilă, din cauza controverselor de acolo. Într-o Curte Constituţională în care ai un plen care decide, un preşedinte şi un număr suficient de magistraţi asistenţi, care asistă plenul, nu ar trebui să se ajungă niciodată la discuţia că se trimit erate care nu sunt cunoscute judecătorilor. Dacă ajungem să punem în discuţie, cine, cum şi de ce a trimis această erată, atunci înseamnă că raţiunea de a fi a Curţii încetează să mai existe.
Deci ar fi un abuz dacă o hotărâre, fie şi publicarea acestei erate, s-ar lua fără consultatea tuturor celor 9 judecători?
I.S.: Eu nu cred că de la Curtea Constituţională se pot trimite documente care să nu aibă acceptul tuturor judecătorilor, fiindcă deciziile se iau de către întregul plen. Nu poţi să spui că ai participat la o deliberare şi nu cunoşti decizia luată acolo.
La referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari s-au luat în calcul şi voturile românilor din afară?
I.S.: Din câte ştiu este pentru prima dată când apare această discuţie a reducerii corpului electoral prin eliminarea românilor care muncesc în afara graniţelor.
Pe de altă parte, argumentul USL că 7 milioane de oameni s-au pronunţat împotriva lui Traian Băsescu este destul de puternic.
I.S.: Este irelevant câtă vreme nu este respectat cvorumul legal. Curtea Constituţională a acceptat prin decizia ei că neparticiparea la vot este o formă legitimă de exprimare a opţiunilor. Voinţa celor peste 50 la sută care nu s-au prezentat la vot nu ar fi încălcată dacă cei 46 la sută ar triumfa asupra majorităţii?
Curtea Constituţională a cerut actualizarea, apoi verificarea listelor electorale, iar Victor Ponta, după ce a declarat că nu va face nici o actualizare le-a cerut prefecţilor exact acest lucru. Este în limita legii?
I.S.: Eu cred că nu se pot schimba datele problemei după încheierea procesului electoral.
Judecătorii Curţii Constituţionale pe baza căror liste vor decide validarea sau invalidarea referendumului?
I.S.: Pe baza rezultatelor şi listelor de la Biroul Electoral Central.
Totuşi, Curtea a cerut lucruri, care vor duce la modificarea listelor aşa cum erau ele înainte de referendum.
I.S.: Din păcate nu se mai ştie exact ce a cerut Curtea.
Şi dacă la Curte ajung mai multe liste, pe care o vor alege?
I.S.: E o întrebare pentru judecătorii Curţii. Ei au creat această stare de criză suplimentară prin evitarea unui răspuns tranşant la întrebarea „trebuie sau nu să validăm referendumul?” şi în al doilea rând prin această suită de mesaje ambigue privitoare la listele pe baza cărora se dă rezultatul votului.
Sugestiile sau declaraţiile preşedintelui interimar Crin Antonescu adresate judecătorilor Curţii Constituţionale pot fi considerate presiuni?
I.S.: Principala obligaţie a unui preşedinte este de a nu perturba echilibrul şi separaţia puterilor în stat: Crin Antonescu a participat, de pildă, la mitinguri politice împotriva preşedintelui suspendat. Nu poţi fi mediator între stat şi societate dacă iei partea unui segment de societate împotriva celuilalt. Crin Antonescu s-a angajat în comentarii despre ce ar trebui să facă sau să nu facă judecătorii Curţii. Preşedintele are dreptul la opinie, dar orice preşedinte trebuie să fie prudent. Dacă Parlamentul l-a suspendat pe Traian Băsescu pentru un gen de comportament, ar fi bine ca preşedintele interimar să nu comită aceleaşi erori imputate de camere preşedintelui suspendat.
Aţi spus mai devreme că judecătorii Curţii au agravat criza politică în care se află România. Cine poate amenda un comportament abuziv al Curţii?
I.S.: Este şi răspunderea Parlamentului, parlamentarii răspund în faţa cetăţenilor, aceştia îi vor putea amenda prin vot pentru criza creată. Deasupra Curţii Constituţionale se află doar Constituţia. Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi înlăturaţi din funcţie decât dacă se constată că au făcut fapte extrem de grave. Ar fi bine nici măcar să nu ne gândim la revocarea judecătorilor Curţii, fiindcă aceasta ar fi ultima picătură a instabilităţii politice.
Cum ar putea fi revocaţi?
I.S.: În Constituţie şi în legi nu se fac referiri la acest lucru.
Deci există o cale legală de revocare a preşedintelui, dar nu şi una pentru un judecător al Curţii Constituţionale, chiar dacă acesta îşi depăşeşte atribuţiile.
I.S.: Potrivit Constituţiei, ei sunt independenţi şi inamovibili pe durata mandatului şi doar dacă încalcă grav legea pot avea probleme.
Parchetul a primit o plângere împotriva unor judecători. În cazul în care începe o anchetare împotriva unui judecător al Curţii, acesta poate fi anchetat ca orice om obişnuit?
I.S.: Ar fi un caz fără precedent şi îmi este greu să spun cum s-ar putea proceda. Faptul că ar putea fi anchetat un judecător al Curţii pentru, să spunem, fals în acte publice ar fi de o gravitate fără precedent.
Judecătorii Curţii sunt doar inamovibili, ei nu au imunitate.
I.S.: Sigur, deci pot fi anchetaţi. Întrebarea este care sunt consecinţele juridice asupra mandatului lor.
Dacă în final, după primirea listelor, judecătorii Curţii nu vor reuşi să aibă o majoritate de 6 la 3, aşa cum cere legea, ce se va întâmpla?
I.S.: Vor fi nevoiţi să amâne verdictul.
E logic ca toată România să stea blocată fiindcă 9 judecători înţeleg o realitate într-un singur sens?
I.S.: Acesta este efectul pervers al arhitecturii noastre constituţionale, mai ales în condiţii de tensiune politică exacerbată.
În cazul unui blocaj la Curtea Constituţională, e posibilă anularea referendumului?
I.S.: Nu, cred că mai degrabă se va prelungi situaţia de provizorat în care ne aflăm.
