Trimiterea, ieri, in judecata a generalului Mihai Chitac si a fostului sau adjunct, Gheorghe Andrita, de catre Parchetul Militar NU a fost facuta pe baza unui rechizitoriu care priveste faptele acestora din timpul mineriadei din iunie ’90. Este important sa subliniez acest amanunt pentru motive pe care le voi arata mai jos.
Chitac si Andrita sunt trimisi in judecata pentru ceea ce au facut exclusiv pe 13 iunie, cand minerii nu venisera inca. Pe scurt, cei doi sunt invinuiti ca au dat ordin sa se traga cu munitie de razboi in manifestanti in noaptea de 13 spre 14. Doi oameni au fost atunci ucisi de politisti. Cum se apara Chitac? Declarand ca nu a facut altceva decat sa respecte ordinele primite de la Ion Iliescu.
Ion Iliescu pretinde acum, ca si atunci, ca venirea minerilor, in dimineata zilei de 14 iunie, ar fi fost cauzata de violentele din cursul zilei de 13. Mai mult, nu demult, a declarat la televiziune ca actele minerilor au fost acte de civism.
Ei bine, daca generalii Chitac si Andrita vor fi condamnati, indraznesc sa afirm ca vom avea o dovada irefutabila ca Ion Iliescu este responsabil pentru violentele din ziua de 13 iunie. Cititi in ziarul nostru de astazi ca in noaptea de 12 spre 13 iunie, cand la ordinele aceluiasi Ion Iliescu a pornit actiunea de "curatare" a Pietei Universitatii, in piata mai erau doi oameni. Cu toate acestea, cei 1400 de politisti inarmati cu munitie de razboi au arestat 260 de oameni, multi dintre ei studenti la Arhitectura, ramasi peste noapte in facultate sa lucreze la proiectele de sfarsit de an. Or, nu exista nici o justificare pentru aceasta sete de sange, alta decat crearea unor conditii favorabile izbucnirii unor acte de violenta. Acelasi lucru si cu aparitia celebrei coloane de muncitori de la IMGB, carora li s-a permis fara probleme accesul in piata de catre politie si care s-au apucat imediat sa faca ordine atacand Universitatea si Arhitectura si batand studentii. Nu vreau sa trec nici peste celebra stenograma in care fostul sef al IGP Corneliu Diamandescu spune: "Am dat foc autobuzelor (autobuzele politiei n.m.) conform intelegerii".
Faptul ca acelasi Ion Iliescu i-a "informat" pe politisti si militari ca pe cladirea in flacari a Ministerului de Interne flutura steagul verde legionar – o minciuna sfruntata – si ca ce se intampla in Bucuresti era o "rebeliune legionara" a fost evident folosit ca justificare pentru a permite utilizarea munitiei de razboi impotriva civililor. Oameni complet nevinovati au murit impuscati in acea noapte numai pentru ca Ion Iliescu avea nevoie de sange.
Daca Iliescu este responsabil pentru escaladarea violentei in ziua de 13 iunie, intreaga lui teorie ca minerii au venit din datorie civica pentru a apara cu piepturile lor institutiile tinerei democratii romanesti se prabuseste ca un castel din carti de joc. Ratiunea venirii minerilor in Bucuresti trebuie atunci cautata in alta parte. Faptul ca insusi Iliescu i-a trimis, pe 14 dimineata, la ora 4.00, cand acolo nu mai era decat politie, sa faca curatenie in Piata Universitatii, faptul ca minerii au batut bucurestenii, ca au operat arestari impreuna cu politistii, procurorii si securistii, ca au atacat sediile partidelor istorice si locuintele liderilor acestora, ca au atacat sediile putinelor publicatii de opozitie, inclusiv pe cel al "Romaniei libere", careia i-au interzis aparitia, dovedesc un singur lucru: ca minerii au actionat ca o forta paramilitara destinata sa creeze teroare in randurile populatiei civile si sa tina opozitia sub control in beneficiul politic al celor aflati la putere in acel moment. Adica al lui Ion Iliescu.
