Teama si panica generate de posibilitatea revenirii vechii puteri, cu toate consecintele de rigoare, au creat cadrul propice pentru tragicele evenimente care au urmat in seara de 22 decembrie '89 in preajma cladirii CC-PCR. Totul a fost alimentat din plin cu zvonuri alarmiste propagate prin intermediul Televiziunii si Radiodifuziunii, cu sprijinul noii conduceri conduse de Ion Iliescu. Dupa fuga lui Ceausescu, desi unitatile militare au primit ordin sa se retraga in cazarmi, pe fundalul crizei aparute ca urmare a zvonurilor care circulau in legatura cu asa-zisii teroristi, mai multe unitati si subunitati militare, atat din Bucuresti, cat si din alte localitati, s-au deplasat spre principalele obiective de stat, de importanta strategica (sediul CC-PCR, Palatul Republicii, Televiziune, Radiodifuziune, cladirile Ministerului Apararii Nationale si altele). Zona centrala a orasului a devenit spatiul de desfasurare a unui adevarat razboi, folosindu-se in lupta cu „inamicul” sute de mii de cartuse.
Desi numai in zona centrala a Bucurestiului, actuala Piata a Revolutiei, au decedat 73 de persoane si au fost ranite alte 274, procurorii militari nu au facut demersurile necesare pentru stabilirea vinovatilor, pentru identificarea celor care au dat ordine de deschidere a focului. Bucuria generala iscata la inceput, dupa fuga lui Ceausescu cu elicopterul din cladirea fostului CC-PCR, a fost inlocuita de confuzie, panica si suspiciune. Anunturile privind teroristii, facute in special prin intermediul Televiziunii Romane, aveau sa constituie debutul unor tragice evenimente soldate cu sute de morti si raniti.
Primul foc
In ziua de 22 decembrie '89, pentru ora 17 fusese anuntat un miting in Piata Revolutiei. In aceeasi perioada, prin intermediul postului national de televiziune, s-a facut apel la armata sa vina in zona centrala a Capitalei pentru apararea populatiei in cazul unei eventuale replieri a fortelor fidele regimului Ceausescu. Unitatile militare au inceput afluirea spre diverse obiective strategice care in zilele urmatoare vor fi tinute sub un adevarat asediu. Pe fondul zvonurilor alarmiste propagate privind aparitia unor presupusi teroristi, s-a instalat in randul militarilor si al civililor o stare de neincredere, de nesiguranta care treptat s-a transformat in deruta si panica.
Primele focuri de arma automata au rasunat in Piata Revolutiei, in jurul orei 18.50. Multimea de oameni adunata in fata CC-PCR pentru a asculta discursurile tinute de la balconul cladirii (si care erau transmise in direct la TV) a intrat in panica. Nici in prezent, cu toate anchetele desfasurate, nu s-au putut stabili cu precizie locul de unde s-a deschis focul si nici motivatia acestui gest. Marturiile celor care au luat parte la evenimente sunt contradictorii. Mai multe persoane din piata au declarat ca au observat, pentru prima oara, foc la gura tevii la una din ferestrele etajului 2 al Palatului Regal, corpul de cladire dinspre biserica Kretzulescu, unde era sediul Consiliului de Stat. Ceea ce se mai stie legat de acea perioada este faptul ca civilii-revolutionari intrasera deja in acea cladire, dezarmasera militarii in termen care asigurau securitatea intregului Palat al Republicii, iar ofiterii Directiei a V-a care aveau in paza imobilul disparusera fara urma (majoritatea fugisera, iar altii, izolati, stateau ascunsi). Multi dintre civilii-revolutionari care intrasera in Consiliul de Stat, pe la ora 18, aveau asupra lor armament gasit in sediul CC-PCR. De asemenea, in Palatul Republicii au patruns si militari, printre care o subunitate de parasutisti de la UM 01842 Boteni.
Lovituri explozive nenumarate
A fost suficient sa se traga primul foc. Nu se stie exact daca nu cumva acest prim foc nu a fost cumva o reactie de bucurie a vreunui revolutionar exaltat, insa acesta a fost momentul declansarii unui adevarat macel. Se tragea si se riposta. Nu se stia impotriva cui trebuia tras, ci doar ca „teroristii sunt peste tot”. Pentru a oferi un exemplu despre consumul exagerat de munitie din acele zile, va prezentam doar cantitatea de munitie raporata ca fiind utilizata in „actiunile de lupta” doar de UM 0146 Bucuresti: 53.920 cartuse calibrul 7,62 mm scurt; 1.566 cartuse calibrul 7,62 mm – glont obisnuit pentru pistol; 136.850 cartuse calibrul 7,62 mm; 15.015 cartuse calibrul 12,7 mm; 1066 cartuse calibrul 14,5; 3 lovituri 100 – explozive si altele. Aceeasi unitate nu a putut raporta cantitatea de munitie consumata pe fiecare tanc. In schimb, UM 01060 Pantelimon a comunicat folosirea in Piata Revolutiei a urmatoarelor cantitati de munitie: 9 bucati lovituri de 100 mm cu proiectil exploziv OF-412 cu focos V-429, incarcatura completa cu tub de alama; 13 bucati lovituri 100 mm cu proiectil perforant trasor SR-412B cu focos DBR-2 cu tub alama; 5 bucati lovituri de 100 mm cu proiectiv cumulative cu miscare lenta de rotatie dotat, cu focos GRV-2 cu tub de otel.
Un tanc trage impotriva unui amfibiu blindat suspect
In seara zilei de 22 decembrie '89, efective apartinand UM 01220 Bucuresti, dotate cu transportoare amfibii blindate de cercetare (TABC), sub comanda col. Traian Costin (de la UM 02450 Bucuresti), au fost trimise in Piata Revolutiei, cu misiunea de a asigura paza exterioara a sediului CC-PCR. TABC-urile au ocupat pozitii pe strada Onesti (actuala str. Dem I Dobrescu), in zona intrarii „B”. In seara zilei urmatoare (23 decembrie '89), raspunzand unei solicitari din partea unui reprezentant CFSN, colonelul Traian Costin impreuna cu echipajul TABC nr. 6-D-107 (compus din cpt. Ioan Largher, lt. Gabriel Nelu Mare Ghita, cpt. Achim Briciu si cap. Ion Bumbacaru) au iesit din dispozitivul de pe str. Onesti, spre Bdul Magheru, circuland apoi pe str. C.A. Rosetti. Echipajul fusese solicitat pentru a acorda ajutor unor raniti din zona si la care nu se putea interveni in alt mod din cauza tirului intens de pe strazi. Desi traseul parcurs de amfibiul blindat nu a fost mare (circa 200-300 metri), in absenta oricarui mijloc de comunicare sonora sau vizuala care sa anunte deplasarea prin zona a unui TABC apartinand fortelor armate, pe fondul confuziei generale si al banuielii nejustificate ca transportorul ar putea apartine „fortelor contrarevolutionare”, asupra acestuia s-a deschis foc concentrat. S-a stabilit ca intre militarii si civilii aflati in diverse puncte ale zonei centrale nu existau mijloace de comunicare efi-ciente, actiunile desfasurandu-se haotic si, de multe ori, la comanda unora care nu aveau nici o legatura cu armata. Tragerea cu armamentul s-a facut de pe unul din tancurile armatei. Blindajul transportorului a fost penetrat si au fost ucisi lt. Gabriel Mare Nelu Ghita si cap. Traian Briciu.
Teroristii erau asteptati sa vina din cer, cu elicopterul
Rasvan Tudose, 54 ani, se afla in ziua de 22 decembrie 1989 in fata CC-PCR: „Nu intelegeam nimic din ce se intampla in jur. Spre ora 19, incepuse sa se traga, se auzeau focuri de arma. S-a creat panica. Tin minte ca ne-am adapostit undeva in fata barului Atlantic (parterul blocului Romarta). La un moment dat, a aparut un civil care ne-a aratat in fuga o legitimatie de culoare albastra. Ne-a fluturat-o repede prin fata ochilor, nu am apucat sa vedem nimic. Cu toate ca eram 3-4 persoane, eram atat de speriati, ca nu am pus intrebari suplimentare. Acesta ne-a spus sa plecam acasa, ca in scurt timp urmeaza sa se intoarca Ceausescu. Individul ne-a mai comunicat ca, inainte ca Ceausescu sa se intoarca la CC, vor sosi cu elicopterele comandouri de securisti care au misiunea "sa curete piata de manifestanti". Nici acum nu-mi dau seama daca nu cumva individul era vreun bolnav psihic sau o persoana care s-a ocupat cu transmiterea de informatii false pentru panicarea persoanelor din piata. Persoana era bine imbracata si ne-a parut, la inceput, credibila. Ne-a creat impresia ca e o persoana importanta, un securist, ceva de genul acesta. Ciudat, in jurul acestui personaj dubios s-au strans si altii, care vorbeau de inscenari puse la cale de Ceausescu, care facuse chiar el scenariul la tot ceea ce se intampla, ca sa poata sa-si cunoasca adversarii si sa-i lichideze. Am mai auzit in jur niste rafale de mitraliera si, speriati, am fugit spre metroul de la Universitate, dorind sa scapam cat mai repede de toata nebunia creata in jur”.
