Jobbik, partidul extremist ungar asociat cu eurasianismul lui Aleksandr Dugin şi Vladimir Putin, încearcă să provoace tensiuni interetnice în Transilvania. Întrebarea legitimă este dacă Jobbik, împotriva intereselor maghiarilor, ale secuilor şi ale românilor, acţionează la comanda sau din imboldul Rusiei. Reacţia Bucureştiului sugerează că da. Un amănunt interesant, apropo de susţinerea Jobbik pentru tot ceea ce este rusesc, s-a consumat în Alianţa Mişcărilor Naţionale Europene.
Svoboda, partidul naţionalist ucrainean pe care propaganda moscovită îl dă drept exemplu că guvernarea de la Kiev a fost preluată de „fascişti şi nazişti“, avea statut de observator, dar a fost exclus şi din această calitate la cererea Jobbik, pentru care atitudinea antirusă a Svoboda era prea mult de îndurat
Jobbik, partidul ungar a cărui interzicere pe teritoriul României a fost cerută de preşedintele Traian Băsescu, este descris de cvasitotalitatea mass-media occidentale drept o formaţiune de „extremă dreaptă”. Cu toate că Jobbik are o mulţime de lucruri în comun cu fascismul şi nazismul, această descriere nu este tocmai corectă. Pentru o descriere mai bună, ar fi mai util următorul citat:
„Există tendinţe diferite în cadrul noii generaţii de mişcări revoluţionare, nonconformiste din Europa (atât la Stânga, cât şi la Dreapta), iar unele dintre ele au avut succes în obţinerea unor poziţii politice înalte în ţările lor. Criza Occidentului va deveni mai adâncă şi mai extinsă în fiecare zi şi, de aceea, va trebui să ne aşteptăm la o creştere a puterii şi influenţei propriei noastre mişcări eurasianiste, împotriva ordinii globale existente, care este o dictatură a celor mai rele elemente ale societăţilor occidentale.
Pe cei care, atât la Dreapta, cât şi la Stânga, refuză în toate sferele hegemonia americană, ultraliberalismul, atlanticismul strategic, dominaţia elitelor financiare oligarhice şi cosmopolite, antropologia individualistă şi ideologia drepturilor omului, precum şi rasismul tipic occidental – culturală, economică, etică, morală, biologică şi aşa mai departe -, şi care sunt gata să coopereze cu forţele eurasiatice pentru apărarea multi-polarităţii, pluralismului socio-economic şi dialogului între civilizaţii îi considerăm aliaţi şi prieteni.
Cei care, situaţi la Dreapta, susţin Statele Unite, rasismul alb împotriva Lumii a Treia, care sunt antisocialişti şi pro-liberali şi care sunt dispuşi să colaboreze cu atlanticiştii; precum şi cei care, aflaţi la Stânga, atacă Tradiţia, valorile organice ale religiei şi familiei şi care promovează alte tipuri de deviaţii sociale – se află împreună în tabăra duşmanilor.
Pentru a ieşi victorioşi împotriva inamicului comun, trebuie să dăm deoparte ura ancestrală dintre popoarele noastre şi adversitatea dintre ideologiile perimate care încă ne despart. Putem rezolva aceste probleme existente între noi după victorie. Pentru moment însă, suntem cu TOŢII puşi la încercare şi suntem cu TOŢII dominaţi de forţele actualei ordini mondiale. Pentru că înainte de a ne preocupa de aceste chestiuni secundare, trebuie mai întâi să ne eliberăm.
Sunt foarte fericit că Gabor Vona, pe care l-am întâlnit şi care este liderul partidului Jobbik din Ungaria, înţelege acest lucru perfect. Avem nevoie să fim uniţi în crearea unui Front comun Eurasiatic”.
Vorbele îi aparţin lui Aleksandr Dugin, celebrul, deja, ideolog al eurasianismului, care a fost citat în numeroase rânduri în ultima vreme în legătură cu agresiunea rusă împotriva Crimeii şi au fost rostite la puţină vreme după întâlnirea dintre Gabor Vona şi Dugin de la Moscova, din primăvara anului trecut, când, la invitaţia lui Dugin, liderul Jobbik a ţinut o prelegere la Universitatea Lomonosov şi s-a întâlnit cu oficiali ruşi de rang înalt.
Citatul este relevant atât din punct de vedere ideologic, cât şi politic. Fără a intra în analize ideologice ample, ceea ce uneşte „mişcarea eurasianistă” a lui Dugin, care inspiră în mare parte politica de azi a Rusiei şi a lui Vladimir Putin, şi Jobbik sunt ura faţă de orice idee de liberalism şi modernitate, aşa cum s-au născut ele din Iluminism, şi devotamentul faţă de o tradiţie idealizată şi de „ordinea organică” pre-modernă a lumii. Din acest punct de vedere, atât eurasianismul lui Dugin, cât şi ideologia Jobbik seamănă mai mult cu islamismul Al Qaeda decât cu neo-nazismul occidental.
Într-adevăr, în octombrie anul trecut, Gabor Vona a salutat în Turcia, unde a fost de asemenea, invitat să ţină mai multe prelegeri universitare, fraternitatea turco-maghiară care merge dincolo de legăturile de sânge (maghiarii fiind de origine turcică, deşi oameni precum Gabor Vona îi spun „turanică”) şi a declarat că „Islamul este ultima speranţă a Umanităţii”, spre furia neo-naziştilor germani şi greci, pentru care turcii sunt principalul inamic. Atât Dugin cât şi Gabor Vona, primul cu Eurasianismul, cel de-al doilea cu Turanismul sunt bântuiţi de acelaşi spectru al reinstaurării unui imperialism pre-modern care au convenit să pună diferenţele deoparte şi să formeze o alianţă împotriva inamicului comun: liberalismul occidental reprezentat de drepturile omului, individualism şi capitalism pe de o parte şi de Statele Unite, Uniunea Europeană şi „atlanticism” de partea cealaltă. Atât de mare este această ură încât la amintita conferinţă de la Universitatea Lomonosov, Gabor Vona a susţinut că „America este avortonul Europei”, că „Uniunea Europeană este trădătoarea continentului european care este mai bine reprezentată de Rusia decât de UE” şi că „în următorii ani Ungaria trebuie să decidă dacă rămâne în UE, dacă se alătură Uniunii Eurasiatice în formare sau dacă rămâne independentă”. „Oricum ar fi, a adăugat liderul Jobbik, prima cale (UE) nu este o opţiune pentru noi, pentru că nu avem nici un viitor acolo. Va trebui să îmbrăţişăm valorile transcendente şi să părăsim matricea capitalismului global.”
Finanţare de la Moscova şi Teheran?
Când vorbeşte despre „matricea capitalismului global”, liderul Jobbik se referă la capitalismul occidental, dar la fel ca şi premierii ungar, Viktor Orban, şi român, Victor Ponta, nu pare să aibă nici o problemă cu capitalismul rusesc şi chinez. Într-un interviu acordat unei publicaţii turce, Gabor Vona a făcut apologia strângerii legăturilor comerciale cu Rusia şi China, o opţiune legitimă dacă n-ar fi fost umbrită de suspiciuni de finanţare direct de la Moscova. În 2010, presa britanică a relatat faptul că Jobbik şi Gabor Vona au fost anchetaţi de către serviciul secret ungar şi de către procuratură sub suspiciunea că ar fi primit finanţare din Rusia, dar rezultatele anchetelor nu au fost făcute publice niciodată. Nimeni nu a fost pus sub acuzare şi Jobbik a fost lăsat să activeze în pofida faptului că legătura dintre Jobbik şi Rusia a devenit de notorietate. A fost o legătură realizată prin intermediul lui Bela Kovacs, descris drept consilier de politică externă al Jobbik, dar, în realitate, omul de legătură cu cercurile moscovite. Bela Kovacs se potriveşte profilului securistului post-comunist, care a fost reprezentantul Ungariei comuniste pentru comerţ exterior la Moscova, după care s-a ocupat de afaceri între cele două ţări. Dacă a existat o finanţare rusească pentru Jobbik, atunci ea s-a făcut pe filiera fostelor reţele secrete şi autorităţile ungare nu au putut sau nu au dorit să o facă publică.
O a doua suspiciune ridicată de procurori la vremea respectivă a fost aceea a unei legături şi posibile finanţări din partea regimului ayatollahilor din Iran. Nici această ipoteză nu a fost confirmată oficial, tot ceea ce se poate spune public este că reprezentanţii Jobbik participă la tot felul de conferinţe antisemite organizate la Teheran.
Dacă există însă ceva care probează, fie şi indirect, susţinerea Jobbik pentru tot ceea ce este rusesc este un episod care a avut loc la sfârşitul anului 2012, începutul anului 2013 în aşa-numita Alianţă a Mişcărilor Naţionale Europene, coaliţia formaţiunilor naţionaliste din Uniunea Europeană. Svoboda, partidul naţionalist ucrainean pe care propaganda moscovită îl dă drept exemplu că guvernarea de la Kiev a fost preluată de „fascişti şi nazişti”, avea statut de observator, dar a fost exclus şi din această calitate la cererea Jobbik, pentru care atitudinea anti-rusă a Svoboda era prea mult de îndurat.
Propaganda şi acţiunea
În vreme ce tot mai multă lume observă similitudinile dintre anexarea Crimeii de către Rusia cu Anschluss-ul (anexarea Austriei de către Germania nazistă), inclusiv de către profesorul rus Andrei Zubov într-un articol din Vedomosti şi de către rabinul-şef al Ucrainei, Yaakov Dov Bleich, Moscova continuă propaganda cu „fasciştii de la Kiev”.
Autorul care a reuşit să desfacă cel mai bine mecanismele propagandei ruseşti în ofensiva de recucerire a Ucrainei este istoricul american Timothy Snyder de la Yale University, care, în trei articole ample publicate în ultimele săptămâni în The New York Review of Books, a identificat fără eroare ideologia dughinistă a eurasianismului aflată în spatele agresiunii ruseşti; a destructurat eşafodajul propagandistic rusesc, plasând dimensiunea fascistă a acestui conflict acolo unde îi este locul, anume la Moscova; şi a identificat lumea distorsionată a lui Putin despre care vorbea Angela Merkel. Snyder este autorul unei cărţi extrem de valoroase despre Holocaustul nazist şi comunist în Europa de Est, „Bloodlands, Europe Between Hitler and Stalin” şi este, probabil, acum inamicul public numărul 1 al Kremlinului aşa cum este Andrei Pleşu inamicul public numărul 1 al actualului regim românesc. În aceeaşi paralelă cu Anschluss-ul, Snyder observă că Putin a înlocuit cu de la sine putere frontierele naţionale recunoscute cu conceptul de Volksgenossen, cu „etnicitatea” sau ideea de unitate de sânge în acelaşi fel pe care l-a folosit Hitler ca să anexeze Austria, regiunea sudetă şi apoi întreaga Cehoslovacie. Snyder observă asemănări şi în utilizarea propagandei de către Hitler şi Putin, ambii pretinzând că apără drepturile şi/sau integritatea etnicilor germani/ruşi acolo unde nimeni nu le ameninţă (singurul cetăţean rus ucis în evenimentele din Ucraina fiind un protestatar anti-Ianukovici ucis de lunetişti). Şi atunci, se întreabă profesorul american, la ce bun această propagandă? „Cel mai evident răspuns este că propaganda serveşte obiectivul tehnic al pregătirii terenului pentru război”. Mai exact, „propaganda are o funcţie mai importantă şi mai profundă” decât simpla distorsionare a realităţii. „Propaganda, cel puţin pe vremea Uniunii Sovietice, nu era pur şi simplu o versiune editată a realităţii ci mai degrabă o parte crucială a încercării de a crea o altă realitate”, scrie profesorul american, care ne îndeamnă să vedem în propaganda rusească din Ucraina acelaşi scop.
Dar, dacă Jobbik şi aparatul său de propagandă se manifestă atât de vocal în Transilvania, putem vedea aici mâna Rusiei care încearcă să creeze o altă realitate prin pretenţiile de autonomie pe criterii etnice? Să fie Jobbik agentul Rusiei în România? Ultimele evoluţii de la Târgu Mureş, Bucureşti, precum şi declaraţia absurdă a lui Tokes Laszlo de la Bruxelles, în care compară Ţinutul Secuiesc cu Crimeea, sugerează că este posibil.
Ce nu spune Băsescu?
În declaraţia sa de marţi, preşedintele României a afirmat: „Am observat, ieri, o prezenţă la vârf a partidului extremist Jobbik, din Ungaria. Cred că a venit timpul să punem capăt acţiunilor acestui partid pe teritoriul României şi cer public Guvernului şi Parlamentului României să se emită act normativ prin care prezenţa pe teritoriul României a membrilor şi liderilor acestui partid să fie interzisă. Este un partid extremist, care nu are responsabilitate pentru Europa unită, ci pentru interesele lui mărunte. În Europa se constată o creştere a ponderii partidelor extremiste şi, dacă Ungaria nu îi poate pune sub control, măcar pe teritoriul României nu au ce căuta. Voi avea o discuţie extrem de aplicată, cu ocazia primului CSAT, pentru că libertatea, democraţia, dreptul de mişcare, dreptul la liberă exprimare nu pot merge până la nivelul la care, prin abordări extremiste, faci rău altora, iar Jobbik este un partid extremist, de care le este ruşine şi guvernanţilor de la Budapesta şi nu-i acceptă în alianţe, nu văd de ce ne-ar fi nouă ruşine să-i dăm afară sau să nu mai aibă acces în România. Comportamentul lor de la Târgu-Mureş justifică o astfel de măsură împotriva Jobbik”. Este de remarcat precizarea „nu are responsabilitate pentru Europa unită, ci pentru interesele lor mărunte”, un alt fel de a spune că Jobbik serveşte interesele Moscovei. A doua zi, miercuri, după ieşirea lui Victor Ponta în care acesta l-a acuzat pe preşedinte că a vrut să ia caimacul după ce primise o notificare de la Guvern care ar fi propus ca Gabor Vona să fie declarat indezirabil, Traian Băsescu a ţinut să precizeze: „eu vizez un spectru mai larg de activităţi extremiste pe teritoriul României ale unor partide de aiurea, din alte ţări, fie că ne referim la Jobbik, fie că ne referim la Garda maghiară. Deci, sunt destule lucruri asupra cărora trebuie să reflectăm.” Gabor Vona a postat ieri un mesaj pe Facebook în care li se adresează liderilor de la Bucureşti, spunând că există două posibilităţi: ori Victor Ponta şi Traian Băsescu au fost dezinformaţi, ori aceştia duc un joc politic antimaghiar de nivel scăzut.
În replică, şeful statului a declarat că România „ştie foarte bine ce face Jobbik” în România, fiind la curent inclusiv cu activitatea antisemită a acestui partid şi a liderului său. Ieri, Băsescu i-a convocat pe Ponta, pe ministrul de Interne şi pe şefii serviciilor de informaţii la Cotroceni, încă un semn că problema este, probabil, mai largă. Cu toate acestea, unul dintre cele mai dificile lucruri de negociat va fi tendinţa mass-media şi partidelor româneşti de a exacerba tensiunile interetnice pentru scopuri politice. UDMR are tot dreptul să facă parte din Guvern cu PSD, cum l-a avut şi cu PDL şi exploatarea acestui fapt pentru a demoniza maghiarii şi PSD, sau dimpotrivă pentru a găsi scuze acţiunilor agenţilor Moscovei în România sunt iresponsabile.
