Am fost în România în vara anului 1974. Am descoperit o țară frumoasă cu oameni amabili, dar opresiunea puternică în care trăiau era evidentă. Sărăcia, de asemenea, copleșitoare.
Am urmărit, cu mare atenție, evenimentele care s-au petrecut de Crăciun, în 1989. Mi-am ținut respirația alături de milioane de oameni din întreaga lume. I-am admirat pe cetățenii curajoși care, după ani de suferință, și-au înfruntat dictatorul, ieșind în stradă în faţa gloanțelor și a Securităţii.
Și am fost prezent și în 2002, în Copenhaga, când s-au stabilit criteriile de aderare la Uniunea Europeană, când prim-ministrul nostru a invitat mai multe țări din Estul și Centrul continentului, printre care și România, să se alăture familiei europene. Am simțit că poporul român a meritat un asemenea gest, după ce a îndurat decenii nesfârșite de nedreptate și cruzime.
Astăzi, am făcut o plimbare în cartierul unde locuiesc, în Copenhaga. M-am bucurat de o zi strălucitoare de primăvară, care, în sfârșit, a sosit și la noi. Parcurile sunt verzi, florile au înflorit, iar oamenii ies după o iarnă lungă și întunecată, clipind spre cerul albastru și spre soarele cald. Unii zâmbesc timid.
În drumul meu de aproximativ o oră am întâlnit șapte persoane îmbrăcate în haine ponosite, care mergeau pe biciclete de damă, furate. Se putea observa ușor, fiindcă încuietorile erau sparte și apoi scoase. Trăgeau după ei remorci pline cu pungi de plastic, sticle goale și saci de dormit unsuroși. Purtau haine negre, de iarnă: jachetă, șapcă de lână și pantaloni. Cu toții erau murdari, obosiți, nebărbieriți. Unii păreau agresivi, alții zâmbeau timid. Orașul nostru nu avea pe vremuri astfel de oameni.
Am vorbit cu unii dintre ei, în frânturi de germană, engleză și spaniolă. Şase erau români, unul era din Bulgaria. Au venit în Copenhaga pentru sezonul de primăvară-vară. Sunt peste tot în oraș acum. Se ocupă de strângerea gunoaielor și a sticlelor, trăgându-le aproape din mâinile danezilor și turiștilor care se relaxează prin parcuri. Sunt mulți români care cerșesc în fața supermarketurilor, nu numai în Copenhaga, ci peste tot țară, și chiar în întreaga Scandinavie. A început sezonul.
Mall-urile, stațiile de metrou, parcurile și centrele orașelor au fost luate cu asalt. Românii au venit din nou, aparent mai mulți ca niciodată. Bine ați venit în UE, bine ați venit în acest stat mic, ordonat și prosper, care a încercat să creeze una dintre cele mai puțin corupte și, în același timp, una dintre cele mai fericite societăți din lumea modernă. Bun venit, cerșetorilor și hoților, oprimați și lipsiți speranță, violenți și neputincioși. Simțiți-vă liberi să vă așezați oriunde doriți, folosiți spațiile deschise drept toalete și sforăiți pe bănci și pe trotuare. Bine ați venit în această țară mică, care a încercat să fie un pic mai dreaptă și mai puțin coruptă decât restul lumii urâte.
Nu-i învinuiesc prea tare pe acești oameni. Sărăcia în care trăiesc este evidentă şi au fost privați, în mod brutal, de ceea ce înseamnă demnitate umană și reguli morale de bază. Au fost, evident, organizați și plasați prin Europa de Vest de către grupuri de concetățeni puternici și lipsiți de scrupule. Cu siguranță, nu cerșesc, nu fură și nu duc o viață murdară și nedemnă pentru că vor sau pentru că le place asta. Mulți dintre ei sunt
romi. Unii se declară etnici români. Cu toții sunt controlați, iar forțe străine străzilor din Copenhaga profită de pe urma lor.
Dar eu învinuiesc România. Învinuiesc o țară care permite să fie reprezentată într-un mod atât de mizerabil în întreaga Europă. O țară care a gustat libertatea și democrația și care a fost acceptată într-o uniune bazată pe libertate, democrație și justiție reală doar pentru a ajunge la situaţia actuală. Dau vina pe acei oameni care dețin banii și puterea și care au adus o țară minunată și pe locuitorii ei curajoși și amabili la un asemenea nivel de trai. Oligarhii care trăiesc în vile de lux. Căpitanii îmbrăcați la patru ace care se ascund în spatele geamurilor întunecate ale automobilelor Mercedes. Și îi mai acuz, de asemenea, pe „politicienii“ profesioniști, care nu au calificările morale de bază pentru a conduce un stat modern. Știm cu toții ce a adus România pe locul 57 în ceea ce privește indicele de percepție a corupției, conform Transparency International: lăcomia fără limită și lipsită de scrupule.
Cetățenii României merită mai mult de atât.
Thomas Ubbesen este jurnalist şi scriitor danez.
