Debitul crescut al Dunarii ameninta locuintele si terenurile agricole din judetul Constanta. Digul din localitate Dunarea, comuna Seimeni, a fost deja rupt de apele fluviului, inundand peste 20 de hectare de teren. Daca nivelul apei nu scade, urmatoarele „victime” sunt drumurile rutiere judetene, fapt care ar izola localitatile dobrogene de restul tarii. Specialistii cauta de acum solutii pentru a preintampina si limita, pe cat posibil, efectele inundatiilor.
Riscul de inundatii in judetul Constanta vine, in mare masura, din Europa. In muntii Padurea Neagra, locul de unde izvoraste Dunarea, au cazut in aceasta iarna cantitati impresionante de zapada, care incep acum sa se topeasca. Intreaga cantitate de apa rezultata ajunge, pe Dunare, in Constanta. Pe de alta parte, meteorologii anunta o cantitate record de precipitatii in 2006, fapt ce va duce, de asemenea, la cresterea cotelor apelor fluviului. Singura modalitate de aparare impotriva inundatiilor este complexul hidrotehnic cu canalele navigabile. Acesta a fost proiectat si realizat si pentru o astfel de dimensiune. Din pacate, proiectul, asa cum a fost el gandit, nu a fost finalizat.
Energie electrica din apa in exces
Pentru a preveni inundatiile, pe canalele navigabile din judetul Constanta a fost prevazuta constructia catorva microcentrale: doua la Agigea si una la Ovidiu. Microcentrala de la Ovidiu, de pe Canalul Poarta Alba-Midia Navodari, nu este functionala, pentru ca nu s-a terminat investitia, iar din unitatile de la Agigea doar una poate fi folosita. O alta problema legata de aceste microcentrale este ca nu sunt in patrimoniul Companiei Nationale Administratia Canalelor Navigabile, ci apartin Hidroelectrica Buzau, deci altui minister. „Vom incerca sa punem in functiune si cea de-a doua hidrocentrala de la Agigea si sa se ia in calul aceeasi masura pentru cea de la Ovidiu”, spune Valentin Zeicu, directorul CNACN.
Maximum 220 mc/sec.
Pe langa beneficiile economice care provin din producerea de energie, beneficii care ajung la Hidroelectrica Buzau, pornirea microcentralelor are rolul de a prelua din debitul Dunarii. Fiecare dintre ele poate prelua un debit de 50 de metri cubi pe secunda. CNACN mai poate prelua aproximativ 70 mc/sec. prin ecluzari, ceea ce inseamna ca totalul debitului ajunge la 220 mc/sec. „Este un debit suficient de mare, dar nu suficient pentru a absorbi tot surplusul de apa pe Dunare. Nu am cum sa prevad cantitatile imense de zapada cazute in centrul Europei, in muntii Padurea Neagra, care acum se topesc si au un aport nemaipomenit la cresterea debitului. Putem insa reduce presiunea pe care aceste ape le pot crea in aval de Cernavoda, in special in delta”, spune Valentin Zeicu.
Principiul buretelui
Canalele navigabile mai pot lupta intr-un mod impotriva inundatiilor. In zona Cernavoda, o zona de platou, fosta vale Carasu, panza freatica este relativ ridicata. „Utilitatea si datoria canalului este sa scada presiunea pe aceasta panza freatica. Din aceasta cauza noi avem trei statii de aparare a localitatilor impotriva inundatiilor”, spune directorul companiei. Fenomenul tehnic este urmatorul: apa din panza freatica este extrasa si varsata in canal, astfel incat terenul de acolo sa poata absorbi apa, pe pricipiul buretelui. „Tehnica” este repetata la infinit. Daca nu s-ar face acest lucru, nivelul apei in zona ar fi mult mai mare.
Adancime variabila
O alta activitate este ca, atunci cand sunt ploi zonale torentiale, chiar daca nu risca sa mareasca debitul Dunarii, adancimea apei din canal poate fi micsorata cu 20-30 de centimetri. Prin aceasta metoda apa in surplus poate fi preluata, in mod natural, si prin statiile de aparare a localitatiilor, dar si prin vaile adiacente canalului. Canalul mai are insa o dimensiune, aceea de a furniza apa pentru agricultura. Daca nivelul scade foarte mult, pompele pentru irigatii nu mai pot functiona. Aceste activitati sunt dimensionate in functie de clima. „In anii secetosi facem eforturi cu statia centrala de pompare si luam apa din Dunare, o bagam in canal, pentru a asigura irigatiile. In anii ploiosi nu se mai consuma apa, pentru ca solul este imbibat, si atunci ne orientam spre pregatirea canalului ca un sistem hidrotehnic, tocmai pentru preluarea debitelor de apa, atat din Dunare, cat si din eventualele ploi torentiale cazute in Dobrogea”, spune directorul CNACN.
Fara replica
Toate aceste eforturi ale Administratiei Canalelor navigabile sunt insa zadarnice in fata fortei naturii. Specialistii spun ca, in cazuri extreme, Dunarea poate atinge, la varsare, debite de peste 4.000 de metri cubi pe secunda. In aceasta situatie, nu mai poate fi facut nimic – dezastrul este inevitabil.
