S-a fabulat mult în jurul arestării lui Sebastian Ghiță în Serbia. În lipsa unor informații consistente, liderii de opinie au alimentat nevoia publicului de a afla detalii noi despre acest caz cu speculații irelevante.
Jurnaliștii se chinuie să înțeleagă cum a fost prins Sebastian Ghiță, când important este să înțelegem cum de a reușit să fugă. Cei care disecă în public acest caz stabilesc de pe acum lista cu întrebări la care controversatul om de afaceri va trebui să răspundă când va fi adus în țară. Când va veni acest moment, se vor repezi și-l vor sufoca cu tot felul de curiozități, unele dintre ele irelevante.
Există și o doză mare de manipulare în modul în care decurg dezbaterile în jurul subiectului Sebastian Ghiță. Pentru Sistem este un cartof foarte fierbinte, iar, dacă se vor pune întrebările potrivite, mulți va trebui să răspundă la ele. Unii dintre ei chiar în fața legii. De aceea, foarte mulți sunt interesați să nu se ajungă la miezul problemei, motiv pentru care atenția opiniei publice este deturnată către aspecte complementare ale cazului.
Personal, nu am mari așteptări de la aducerea lui Sebastian Ghiță în țară, indiferent cât de rapid se va petrece ea. În acest caz, România nu a demonstrat că este un stat de drept funcțional. Nimeni nu a plătit până acum pentru că omul de afaceri a fugit de sub nasul autorităților. Nimeni important nu a răspuns administrativ sau legal.
Florian Coldea, de pildă, a părăsit funcția de prim-adjunct al directorului SRI abia după ce „copilul teribil al serviciilor“ a dovedit cu chitanțe că plătea vacanțele pe care cei doi le petreceau în locuri exotice și exclusiviste. Dacă nu ar fi apărut facturile din Seychelles, probabil generalul ar fi fost bine-mersi în funcție. Nu că în prezent ar duce-o foarte rău. Din câte înțeleg, pregătește viitori ofițeri ai SRI, fiindu-le profesor la Academia Națională de Informații. Un alt partener de vacanțe al lui Ghiță și Coldea, fostul director al SRI George Maior, ocupă în continuare postul de ambasador al României la Washington. Nu i s-a întâmplat nimic după fuga și autodetonarea lui Sebastian Ghiță.
Dacă tot va fi adus în țară, ar trebui să știm cum de a putut să fugă din România chiar de la o recepție a SRI. L-au ajutat prietenii lui din acest serviciu secret să-și ia tălpășița? A avut complici printre înalții funcționari ai statului, din SRI sau din alte instituții? Cum a părăsit teritoriul României? Cum i-a păcălit pe vameșii români? Le-a băgat sub nas celebrul pașaport sloven fals și le-a vorbit într-o engleză stricată? S-a ras în cap și i-a crescut barba într-o noapte? S-a ascuns într-un portbagaj? A trecut Dunărea înot până în Serbia, ca pe vremea lui Ceaușescu? Sau a fost scos din țară, în urma unor operațiuni specifice, de către prietenii săi securiști?
Sebastian Ghiță este un subiect de larg interes public doar dacă va pune umărul la destructurarea caracatiței care l-a creat și l-a corupt. În folosul ei. Dacă nu va devoala toate complicitățile din statul român, povestea lui Sebastian Ghiță va fi doar o poveste de adormit vigilența opiniei publice. O poveste cu spioni, servicii secrete și „golden boys“ care o iau razna, însă doar o simplă poveste.
