Demisia lui Paul Wolfowitz de la sefia Bancii Mondiale a rezolvat o problema, dar a pus o alta pe tapet. Cand numele sau a fost mentionat pentru prima data ca posibil conducator al principalei banci de dezvoltare din lume, ideea ca arhitectul esecului american din Irak ar putea fi astfel recompensat a fost primita cu multa indoiala si mirare. Dar, inca de la inceputul mandatului sau, presedintele George W. Bush a cautat sa submineze institutiile si acordurile multilaterale. Nominalizarea lui Wolfowitz parea sa faca parte din acest efort.
Ar trebui sa i se permita acum lui Bush, un presedinte lame duck – adica aflat la ultimul sau mandat si nesanctionabil de electorat –, cu slaba sustinere in SUA si inca si mai putina in strainatate, sa numeasca urmatorul sef al Bancii Mondiale? Bush si-a mai demonstrat o data lipsa de discernamant. De ce i-am mai acorda inca o sansa?
Argumentele impotriva vechiului sistem adanc inradacinat – acela prin care SUA numesc presedintele Bancii Mondiale si europenii pe cel al FMI – sunt astazi deosebit de pertinente. Cat de eficienta poate fi Banca Mondiala in a promova buna guvernare si combaterea coruptiei, din moment ce liderul ei este ales intr-un proces care evidentiaza defectele propriei guvernari? Cat de credibil va fi mesajul anticoruptie atunci cand el este transmis de o persoana numita de ceea este considerat a fi cel mai corupt si incompetent guvern din istoria SUA?
In mod interesant, asa cum mai multi sefi de comisii ale Congresului SUA au subliniat, este chiar in interesul Americii ca la sefia bancii sa se afle persoana cel mai bine calificata, indiferent de nationalitate, sex sau rasa, aleasa printr-un proces deschis si transparent. Dar pentru asta ar fi nevoie de o schimbare a modului actual de selectie. In timpul audierilor din Congres privitoare la Banca Mondiala – primele din ultimii 13 ani –, si eu am cerut aceasta reforma, ca de altfel toti cei chemati sa depuna marturie.
Numirile prezidentiale pentru posturile-cheie din administratia americana sunt supuse unor audieri publice. Indiferent daca se pastreaza sau nu vechiul sistem – dar mai ales in cazul in care va fi totusi pastrat – Consiliul Bancii Mondiale ar trebui de asemenea sa organizeze audieri cu privire la persoana nominalizata de Bush pentru a-i succede lui Wolfowitz. Iata cateva din intrebarile – si posibilele raspunsuri corecte si gresite – pe care Consiliul ar trebui sa i le puna oricarui candidat propus pentru conducerea bancii, inclusiv candidatului nominalizat de Bush, Robert Zoellick:
Credeti ca presedintele Bancii Mondiale ar trebui sa puna pe primul plan interesele tarilor in curs de dezvoltare? Veti face presiuni pentru ca Europa si America sa elimine subventiile din agricultura? Veti pleda pentru o noua runda de dezvoltare care sa puna accent pe liberalizarea pietelor muncii mai curand decat pe liberalizarea pietelor de capital si pe eliminarea barierelor non-tarifare care opresc accesul marfurilor din tarile in curs de dezvoltare pe pietele statelor industrializate? O runda care sa aboleasca sistemul prin care importul de materii prime din statele in curs de dezvoltare este taxat la nivelurile cele mai mici, iar cel de produse finite cu valoare adaugata mai mare cel mai mult? Veti avea o atitudine deschisa fata de cercetare, chiar daca rezultatele ei arata ca politicile tarilor industrializate ar putea, in anumite circumstante, aduce atingere intereselor statelor in curs de dezvoltare?
In timpul mandatului lui James Wolfensohn la presedintia bancii a existat o schimbare a filosofiei. Am incurajat politicile bazate pe o cercetare prealabila, chiar si atunci cand cercetarile au rezultat in critici la adresa unelor politici, pentru care faceau lobby unele state industrializate si unele persoane din Banca Mondiala. Atunci cand studiile noastre au aratat ca anumite politici (precum subventiile din agricultura) aduceau prejudicii tarilor in curs de dezvoltare, am publicat rezultatele, contribuind astfel la redefinirea dezbaterii.
Veti sustine initiativa tarilor in curs de dezvoltare de a avea un regim al proprietatii intelectuale care sa favorizeze dezvoltarea?
Ceea ce separa tarile dezvoltate de cele in curs de dezvoltare nu este doar decalajul resurselor, ci si decalajul informational. Banca Mondiala ar trebui vazuta, cel putin in parte, ca o banca de informatie si ca atare ar trebui sa promoveze reforme care sa imbunatateasca accesul statelor emergente la informatie. Accesul la medicamente generice este esential daca vrem ca tarile in curs de dezvoltare, cu bugetele lor limitate, sa poata imbunatati sanatatea celor saraci. Dar prevederile pentru drepturile de proprietate intelectuala ale rundei Uruguay – asa-numitele TRIPs – au fost gandite sa reduca accesul la medicamentele generice. Ele au avut succesul scontat. Dar, indiferent cat de daunatoare sunt aceste TRIPs, acordurile bilaterale pe care incearca Bush sa le impuna sunt mult mai rele. Orice candidat care afirma despre sine ca reprezinta interesele tarilor in curs de dezvoltare trebuie sa se distanteze de aceste politici.
Veti actiona pentru redefinirea criteriilor pe baza carora statele primesc acces la fonduri?
Actualmente, banii se duc catre tari care nici nu au cea mai mare nevoie de ei, nici nu ii pot folosi cu maxim de eficienta. Pentru o tara, conformarea la filosofia curenta – de exemplu privatizare sau liberalizare – poate aduce puncte la capitolul "buna guvernare"; deci tarii respective ii pot fi alocate mai multe fonduri – chiar daca adevarata eficienta a asistentei scade.
Credeti ca tarile corupte trebuie sa fie excluse de la a primi fonduri? Daca da, veti fi consecvent in a le exclude? Daca nu, cum credeti ca ar trebuie sa reactioneze banca? Veti sustine o agenda anticoruptie cuprinzatoare, bazata inclusiv pe inchiderea conturilor bancare secrete?
Unul din defectele agendei anticoruptie promovate de Wolfowitz a fost ca s-a cerut continuarea sau chiar cresterea fondurilor pentru tarile favorizate de administratia Bush, cum ar fi Irakul sau Pakistanul, indiferent de cat de corupte erau, in timp ce alte state nu s-au bucurat de la fel de multa toleranta. Problemele din Uzbekistan au fost trecute cu vederea – pana cand aceasta tara a iesit din gratiile SUA. Administratia Bush s-a opus si initiativei OECD de restrictionare a secretului bancar – pana cand si-a dat seama ca teroristii se folosesc de conturi secrete pentru a se finanta. De atunci, administratia a demonstrat ca poate sa inchida conturi secrete, dar a ales sa faca acest lucru doar in cazul teroristilor.
Sunteti de parere ca Banca Mondiala ar trebui sa faca mai mult pentru a incuraja statele sa adopte un set de standarde fundamentale pentru piata muncii?
Nu numai ca banca nu a fost activa in promovarea acestui set global acceptat de standarde, ci exista serioase ingrijorari ca institutia descurajeaza negocierile pentru contracte colective de munca si protectia lucratorilor, atunci cand pledeaza pentru "piete flexibile de munca" si conditii benefice investitiilor private.
Sistemul de desemnare a sefului Bancii Mondiale trebuie eliminat. El a facut destul rau. Dar, daca statele industrializate care controleaza Banca refuza sa-si respecte propriile principii, ar fi bine ca macar sa accepte o mai mare transparenta. Lumea trebuie sa stie la ce sa se astepte. Audierile publice ar fi un pas in drectia corecta.
Joseph Stiglitz este laureat al Premiului Nobel pentru economie. Ultima sa carte este "Making Globalization Work".
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
