Dupa 1989, industria romaneasca a murit. Invatamantul tehnic a inceput sa lucreze in gol. Dimpotriva, a aparut o alta industrie, cea a divertismentului, uzinele mediatice: radiouri, televiziuni, ziare, reviste, publicitate, spectacole. Bun, dar de unde calificare? De nicaieri. Oamenii s-au calificat la locul muncii, unii dintre ei indrumati de o mana de profesionisti din TVR, care apoi au diseminat si au facut pui. Numai ca divertismentul nostru televizual era protocolar, domestic, lipsit de nerv pentru anii ’90.
A urmat scoala PRO TV-ului, acolo unde s-au format si s-au impus niste profesionisti, Andreea Esca de pilda, dar unde, mai ales, a fost reinvatata televiziunea. Nu e vorba aici de vedete, ci de o arta a televiziunii pe care o inveti de la profesionisti si o dai mai departe, pe care o imbunatatesti, dar pe care n-ai cum s-o practici dupa ureche, prin sondaj. Vineri am vazut un fragment din "Tema de vineri", moderata de poetul Florin Iaru, pe TVR Cultural. Sambata, 10 ani impliniti de "Duminica in familie" au prilejuit o gala inedita a premiilor, la Antena 1. Tot sambata, pe PRO TV a debutatt emisiunea "I.Real cu Johannes", un prestidigitator inteligent care stie sa te amuze cu indemanare. Reflectia de mai sus a venit din compararea emisiunilor din perspectiva profesionalismului TV. La TVR Cultural, "Tema de vineri" e un talk-show. Dar studioul e meschin, decorul asijderea, iar moderatorul, un om mult mai viu decat alti realizatori ai postului, are ticuri pe care un prezentator profesionist nu are voie sa le manifeste. Florin Iaru, de pilda, cand unul dintre invitati urma sa spuna ceva incomod, isi apleca fata inspre pupitru si nu si-o mai ridica vreme de secunde bune.
Iesea, adica, din pielea comedianului si devenea Florin Iaru care sta de vorba, in privat, cu cineva. TVR Cultural trebuie sa stie – la fel ca toata lumea culturala de la noi – ca un produs media nu se face numai cu artistii care-si dau concursul, ca nu actorii regizeaza filmele, ca nu cantaretii isi organizeaza spectacolele in care se produc, ca o revista nu se face cu critici, ci criticii sunt cei care scriu pentru un produs conceput de profesionisti media. Sambata, la Antena 1, Mihaela Radulescu se intrecea in complimente, elogii, tamaieri cu multimea de invitati care i-au facut onoarea sa participe la aniversare. Bun, targetul emisiunii "Duminica in familie" trebuie sa fie varstele a doua si a treia, dar chiar si asa, era greu sa nu te saturi de schimburile stridente uneori de amabilitati intre prezentatoare si invitati, printre ultimii figurand si niste vedete politice de rang doi – Ludovic Orban, Mircea Geoana – sau resapate: Adrian Nastase. "I.Real" e o emisiune noua, in care un tanar, perspicace, inventiv, isi leaga sireturile fara maini, face sa patrunda carti de joc printr-un geam, face sa dispara fata cartilor de joc si alte fel de fel de giumbuslucuri, pana la cele facute odinioara de Craioveanu la PRO TV noaptea. Nu e cine stie ce, dar tehnicienii din culise stiu sa-i dea ritm, sa o faca autentica, sa realizeze un produs de televiziune pentru anii 2000. Pentru ca de asta avem nevoie in media, de profesionalism mediatic.
