» In toamna anului 1991, America era zguduita de tragedia unui tanar de conditie buna care, dupa terminarea facultatii, a vagabondat inainte de a muri de foame in Alaska.
» Dupa o indelungata documentare, scriitorul Jon Krakauer a publicat in 1996 o carte ce refacea drumurile lui Chris McCandless, incercand sa desluseasca si misterul mortii sale.
» La 15 ani de la tragedie, Sean Penn scoate pe ecrane filmul "Into the Wild", care e mai putin un avertisment pentru turistii nepregatiti cat un poem despre libertate.
"Important in viata nu e sa fii puternic, ci sa te simti puternic", scrie Chris McCandless citat de Jon Krakauer in cartea sa, "Into the Wild", publicata in 1996 la Anchor Books, divizie a grupului editorial Random House. Documentandu-se pentru un reportaj comandat de revista "Outside", scriitorul a descoperit intre Chris McCandless si el multe puncte comune. Aceasta afinitate, dar si posibilitatea de a exploata o tragedie care facuse ocolul tarii l-au determinat sa pregateasca un volum. Aparuta in 1996, cartea exclude fictiunea, dar ii construieste tanarului un fascinant portret in mozaic, ale carui trasaturi definitorii raman nelamurite. Marturiile parintilor, surorii, colegilor si prietenilor facuti pe drum sunt confruntate cu propriile cuvinte ale lui McCandless, consemnate in jurnalul sau de drum. (McCandless avea si un aparat foto cu care si-a facut si autoportrete.) Combinatie de roadmovie si reportaj, "Into the Wild" a devenit repede bestseller si i-a atras atentia lui Sean Penn, care a avut insa nevoie de un deceniu pentru a obtine drepturile de ecranizare si, mai ales, acceptul familiei McCandless. Drama personala a cineastului – disparitia prematura in 2006 a fratelui sau, actorul Chris Penn – i-a dat lui Sean Penn poate mai multa profunzime si mai multa empatie fata de destinul baiatului pe care libertatea extrema il costase viata.
Multi americani au fost bantuiti de Chris McCandless, fie dupa ce au citit cartea, fie dupa ce au vazut filmul. Discutiile de pe bloguri preiau temele misivelor pe care Jon Krakauer le-a primit dupa publicarea reportajului. Unii au fost impresionati de forta acestui tanar idealist care daduse de pamant cu tot conformismul social si familial, altii au spus ca plecarea lui a fost egoista, pentru ca si-a distrus familia. Vanatorii din Alaska au fost de parere ca tanarul a murit din prostia lui, caci e nepermis sa pleci in Alaska fara o harta ca lumea, fara mancare si echipament suficient, fara macar o busola. Daca ar fi avut o harta buna, ar fi vazut ca nu foarte departe de autobuzul izolat unde se stabilise ar fi gasit o cabana cu provizii de hrana. Chris McCandless – care, plecand in lume, si-a schimbat numele in Alexander Supertramp –, a rezistat totusi trei luni in salbaticia din Alaska, vanand si culegand fructe. Potrivit lui Jon Krakauer, moartea i s-ar fi tras de la o ciuperca formata pe radacina cartofului salbatic, continand un alcaloid ce impiedica organismul sa mai poata inghiti, lucru ce duce la moarte prin infometare. In notele din jurnal, tot mai succinte pe masura ce organismul era tot mai slabit, Alex deplange uciderea unui ren, a carui carne se stricase, eveniment pe care-l numeste "una dintre marile tragedii ale vietii mele". (Pe unul dintre blogurile care dezbat cartea si filmul cineva il acuza pe Sean Penn ca a ucis un ren pentru secventa respectiva.).
Inainte de a deveni Alex Supertramp, Chris McCandless era un copil "de bani gata", cu un tata care lucrase pentru NASA si o mama intreprinzatoare. Nu agrea faptul ca aveau bani, dar adevaratul motiv al fragilizarii relatiei cu parintii a fost descoperirea duplicitatii tatalui, care, dupa ce incepuse relatia cu mama lui, o continuase pe cea cu fosta sotie, facandu-i si un copil. Inteligent, altruist – inainte sa plece donase 24.000 de dolari la OXFAM, iar in timpul facultatii le lua adesea de mancare homeless-ilor, planuind sa lupte mai tarziu pentru eradicarea foametei -, Chris McCandless a calatorit (facand autostopul si urcandu-se in trenuri de marfa) insotit de cartile lui Jack London, Lev Tolstoi, Henry David Thoreau si Boris Pasternak. Imaginata ca un rit de trecere, ca o eliberare, dar si ca o pedeapsa pentru parinti, calatoria trebuia sa se incheie apoteotic in Alaska. Dar cand a dorit sa revina in lume ("adevarata fericire e cea impartasita", scria el la sfarsitul a ceea ce parea a fi inchiderea unui traseu spiritual), a descoperit ca raul Teklanika, pe care il trecuse in aprilie, devenise mult prea lat din pricina ghetii topite.
Cartea si filmul "Into the Wild" sunt experiente fascinante nu doar prin reactia ambivalenta, complexa pe care ti-o provoaca (mila, admiratie, dezaprobare, empatie), ci si pentru ca, paradoxal, tragedia tanarului devine o celebrare a vietii. "Daca vrei ceva in viata, trebuie sa intinzi mana", spune Alex Supertramp, iar odiseea lui, desfasurata in viziunea lui Sean Penn ca un caleidoscop de momente unice si nu ca poveste dramaturgica, devine exprimarea exaltarii celei mai fruste a bucuriei de a fi in viata.
Azi, turistii parcurg intr-un pelerinaj de zeci de kilometri drumul pana la autobuzul dezafectat in care a murit Chris McCandless, in vreme ce site-ul filmului strecoara printre informatiile despre productie lucruri esentiale care trebuie stiute de cei care se avanta in salbaticie.
Regizorul Sean Penn
Filmul "Into The Wild" a avut premiera anul trecut la Festivalul de la Roma, unde a obtinut si un premiu, iar pana acum a cules destul de multe distinctii, cele mai importante fiind Premiul Regizorul Anului obtinut la Palm Springs, o nominalizare la Globul de Aur si un Glob de Aur pentru cea mai buna melodie, doua nominalizari la Oscar (cel mai bun actor in rol secundar – Hal Holbrook, cel mai bun montaj). Majoritatea criticilor au apreciat filmul, considerandu-l o schimbare benefica de registru stilistic pentru regizor. Sean Penn a mai regizat "The Indian Runner" (1991), "The Crossing Guard" (1995) si "The Pledge"/ "Promisiunea" (2001). Stilistic, el a conceput "Into the Wild" ca pe o succesiune de tablouri vivante, de o frumusete extrem de plastica, succesiune care explodeaza dramatic la final, o data cu una dintre cele mai impresionante morti vazute vreodata pe ecran. Distributia ii numara pe Emile Hirsch, Marcia Gay Harden, William Hurt, Catherine Keener, Hal Holbrook, Vince Vaughn.
