Eco, bio, organic, natural, tradiţional. Cu siguranţă toţi am auzit la un moment dat aceste cuvinte care de câţiva ani încoace sunt rostite din ce în ce mai des în România, în special pe piaţa produselor alimentare.
Dar ce înseamnă de fapt un produs eco şi care este diferenţa dintre agricultura tradiţională şi cea clasică? Care sunt benefiicile acestor produse pentru sănătatea noastră? Unde le găsim şi ce poate face statul român, dar şi consumatorul interesat de o alimentaţie sănătoasă, pentru a găsi mai multe produse eco şi tradiţionale pe piaţă?
Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări am stat de vorbă cu Szocs-Boruss Miklos Attila, inginer în protecţia mediului şi coordonator de proiecte la Asociaţia EcoRuralis din Cluj-Napoca, o organizaţie non-guvernamentală care susţine în mod direct micii fermieri.
Se tot vorbeşte de ceva vreme de agricultura eco sau cea tradiţională, însă mai exact ce presupun acestea şi care sunt diferenţele faţă de agricultura clasică?
Agricultura ecologică este deopotrivă o filozofie şi un sistem agricol, aceasta fiind o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor. Ea ţine cont de progresele ştiinţifice răspunzând atât nevoilor sociale cât şi nevoilor mediului înconjurător, furnizând produse sănătoase şi de calitate. Obiectivul principal al agriculturii ecologice îl reprezintă de fapt protejarea biosferei (n.r. totalitatea zonelor de pe Pământ unde se manifestă viaţa) şi resurselor naturale ale planetei.
În agricultura ecologică nu se folosesc îngrăşăminte chimice, pesticide, erbicide sau organisme modificate genetic. Metodele de prevenire joacă un rol important în lupta împotriva dăunătorilor, bolilor şi buruienilor. Agricultura tradiţională practicată de zeci de milioane de ţărani din lumea întreagă se diferenţiază de agricultura ecologică doar prin lipsa unei certificări din partea unei instituţii avizate.
Agricultura clasică sau industrială a venit cu o nouă abordare la producţia de alimente, una bazată mai mult pe produse sintetice şi mecanizare intensivă, acestea permiţând fermierului să învingă obstacolele climatice, să obţină producţii stabile pe termen scurt şi pe suprafeţe mai întinse, dar cu un sacrificiu imens. Fertilizanţii sintetici sărăcesc solurile şi poluează apele freatice. Erbicidele, insecticidele şi alţi compuşi chimici folosiţi în agricultura industrială perturbă balanţa sensibilă a ecosistemelor, iar odată ajunşi în farfurie, otrăvesc şi corpul nostru.
Ce este un produs eco ? Dar unul tradiţional ?
Produsul eco sau organic este un produs „curat” încă de la nivel de sămânţă. Practicile agriculturii ecologice nu permit folosirea seminţelor ameliorate cum sunt cele folosite în agricultura industrială şi nu permit cultivarea plantelor modificate genetic. Mergând mai departe, produsul eco este un produs care nu este „otrăvit” cu produse chimice şi care are o calitate nutritivă mai ridicată. Produsul tradiţonal este oferit de ţăran. Nu este neaparat certificat ecologic, însă respectă o reţetă a unei regiuni, a unui producător rural.
Dacă produsele industriale sunt ultraprocesate pentru a rezista la distanţa mare pe care o parcurg până să ajungă pe rafturi sau pentru a satisface un standard omogenizat, produsele ţărăneşti sunt procesate prin metode simple şi sunt consumate local, regional. De asemenea, produsele tradiţionale se bazează pe varietăţi locale, seminţe ţărăneşti ca de exemplu roşiile „inimă de bou” care ne oferă un gust deosebit şi pot fi cultivate cu uşurinţă în sisteme agricole ţărăneşti.
Produse eco şi tradiţionale versus produse procesate industrial. Ce alegem?
După cum am menţionat mai devreme, prin ultraprocesarea ingredientelor primare, prin adăugarea de aditivi, conservanţi, coloranţi şi alţi compuşi chimici, alimentele procesate industrial îşi pierd valoarea nutritivă şi ajung să ne otrăvească în timp, provocând diverse boli şi afecţiuni. Agricultura eco elimină multe dintre riscurile de sănătate deoarece regulile de cultivare şi procesare sunt mult mai stricte şi se axează pe produse finite cu o valoare nutritivă ridicată. Prin cumpărarea de produse direct de la ţărani ne asigurăm că mâncăm produse proaspete care nu au nevoie de adaosuri inutile. Aceşti mici producători fac parte dintr-un lanţ regional de distribuţie, un lanţ scurt, unde hrana nu călătoreşte mult şi nu îşi pierde valorile nutritive.
Unde găsim aceste produse eco sau tradiţionale?
În primul rând la ţăranii certificaţi ecologic. Un exemplu este familia Cişmaş din satul Topa, judeţul Mures. Dan cu Tincuţa ofera ceaiuri, dulceaţă de trandafiri, de soc, de merişoare, zacuscă din legume certificate ecologic şi produse lactate, branză, telemea, tot din lapte certificat ecologic. De asemenea, Iulian Duţu, un brutar artizan din Râu Alb, judeţul Hunedoara oferă pâine tradiţională, fără drojdie şi cu diferite ingrediente inedite, precum rozmarin sau cartofi. În zona Cluj-Napoca există Cutia Ţăranului, o iniţiativă din care fac parte mai mulţi mici producători din zonă şi care oferă o gamă largă de produse de la pâine şi ouă până la legume, fructe şi lactate. În Sibiu funcţionează primul magazin al unei cooperative ţărăneşti din România, BioCoop, unde oamenii pot să cumpere produse tradiţionale şi ţărăneşti direct de la producător. Produsele eco se mai găsesc şi la magazine specializate care se aprovizionează doar de la producători ecologici.
Este drept însă că de cele mai multe ori preţul acestor produse eco este mai mare decât cel al produselor provenite pe cale industrială deoarece cultivarea după normele ecologice implică costuri mai ridicate pentru producători, costuri care nu sunt subvenţionate cum este în cazul fermelor industrializate. O distribuţie echitabilă a subvenţiilor europene şi naţionale cu siguranţă ar mai reduce din diferenţa de preţ dintre cele două tipuri de produse.
De ce nu găsim mai multe produse eco sau tradiţionale pe rafturile supermarketurilor româneşti?
Dacă încercăm să găsim aceste produse pe rafturile supermarketurilor, căutam într-un loc nepotrivit. Într-adevâr, există supermarketuri care au investit în a oferi şi produse eco sau ţărăneşti, însă consider că aceste demersuri fac parte doar din strategii de marketing pentru a acapara mai mulţi clienţi. Micii producători ecologici sau tradiţionali, care se angajează să ofere produse sănătoase şi de o calitate superioară nu pot să satisfacă cerinţele unui supermarket, unde preţul primează şi unde cantităţile sunt angro. Cumpărătorii conştienţi, preocupaţi de hrana sănătoasă preferă să cumpere direct de la ţărani sau micii producători decât de la supermarketuri.
Un studiu sociologic arată că acum 200 ani, omul îşi aloca mai mult de 30% din timpul zilnic pentru a-şi procura hrana. În prezent omul dedică doar 5% din timp. Aparaţia produselor de tip fast-food, mecanizarea şi ultraprocesarea alimentelor a condus la pierderea abilităţii de a identifica hrana cu adevărat nutritivă. Un consumator conştient din zilele noastre trebuie să-şi aloce mai mult timp pentru a procura hrana. Astfel va descoperi că există alternative la supermarketuri şi produse fast-food, chiar şi în apropierea casei. Există o vorbă: „Nu mânca nimic din ceea ce bunicii tăi nu ar putea identifica”.
Ce poate face statul român dar şi consumatorul interesat pentru a încuraja agricultura eco sau tradiţională?
România este astăzi o ţară fără viziune agricolă. Pe măsură ce ţara noastră şi-a deschis pieţele agricole pentru străini, autorităţile din România nu mai au o direcţie coerentă faţă de viitorul agriculturii, al ţăranilor, al consumatorilor. Fiecare nou ministru al agriculturii restructurează ministerul şi creează în permanenţă noi legi şi regulamente, în favoarea marilor companii. Acest lucru creează nesiguranţă în rândul ţăranilor şi generează iresponsabilitate în rândul autorităţilor care trebuie să implementeze legile.
Avem nevoie de stabilitate şi de o viziune care să răspundă realităţii din ţară. Oamenii interesaţi trebuie să caute mai multe răspunsuri în ceea ce priveşte hrana sănătoasă. Doar prin educare proprie putem să descoperim realitatea care se află în spatele industriei alimentare şi putem găsi alternative durabile şi sănătoase pentru a ne hrăni.
