Medicul Pavel Chirilă, cunoscut prin activitățile sale de constituire de centre de îngrijire pentru bolnavii de cancer, militează constant, după cum a explicat într-un interviu acordat „României libere“, pentru un regim de viață sănătos și echilibrat, dar și pentru prevenție. Tocmai de aceea pregătește o unitate specială care va include și cercetarea în domeniul prevenției, capitol la care România se află pe ultimele locuri în Europa.
România liberă: Chiar dacă speranța de viață crește, această boală nemiloasă, cancerul, pare să afecteze din ce în ce mai mult persoane de vârste tinere. Cum stă România la acest capitol?
Pavel Chirilă: Putem spune că România este cea mai canceroasă țară din Europa. Nu este o simplă opinie personală, ci statistici publicate pe site-uri profesionale. România se situează între primele șapte țări din Europa la mortalitatea prin cancer. Incidența cancerului de plămâni este cea mai mare dintre toate țările europene. Incidența cancerului de col uterin, a cancerului cerebral este la fel. Incidența cancerului la copii este cea mai mare dintre toate țările europene. Mai este un indicator la care nu am încă o cifră exactă, dar pot să spun că bănuiesc că este cel mai rău în România, și anume procentul de depistări precoce ale cancerului.
De ce nu reușim să-l depistăm la timp?
P.C.: Nu există un sistem, o metodă bine pusă la punct, coordonată eficient de la un nivel mai de sus, pentru întreaga țară. Depistarea precoce în alte țări se face și de către sistemul de sănătate public, pe banii statului, dar se face și de către fundații, care au doar o motivație morală, nu una economică. Sunt depistate cazurile devreme și acesta este și principalul motiv pentru care mortalitatea este mai scăzută. Din punctul de vedere al terapiei oncologice, România este peste 90% aliniată metodelor din alte țări, adică se dau citostatice, se face radioterapie, chirurgie oncologică și, din acest punct de vedere, funcționează aproape la fel ca oricare altă țară care folosește aceste terapii clasice. Ceea ce lipsește în România, spre deosebire de multe alte țări avansate, este o rețea de recuperare oncologică. E un concept care în România nu există, suntem deocamdată, cum s-ar spune, la zero.
Este ceea ce construiți dumneavoastră acum, o clinică de recuperare oncologică. De unde ați avut fonduri pentru a demara proiectul?
P.C.: În România există diferite instituții finanțatoare din Occident care dau fonduri, dar cu o specificație: nu pot fi folosite pentru prevenție! Firește, sunt banii lor și fac ce vor cu ei. Am accesat un fond european pentru dezvoltarea unui proiect de prevenție, care era posibil, conform Ghidului European. Am încercat să iau și un partener, o universitate din America, dar când le-am spus tema, m-au refuzat. „Noi nu cercetăm în acest domeniu, al prevenției“, a fost răspunsul lor. Poate li s-a părut ciudat termenul de cercetare în prevenție. Dar cercetarea se poate face în orice domeniu, inclusiv în prevenție! Poate că li s-ar fi părut mai normal să cerceteze o moleculă nouă, un diagnostic mai performant, cine știe. Majoritatea institutelor de cercetare nu iau o astfel de temă. Asta nu înseamnă însă că nu se poate face. Ca și depistarea precoce, se poate face și de către stat, de sistemul public de sănătate, dar și de către diferite fundații.
Prevenția aș putea spune chiar că se poate face ușor, adică acțiunile care trebuie întreprinse nu sunt complicate, sunt la îndemână. E adevărat că în această acțiune nobilă de prevenție uneori trebuie să intervină în forță statul, dar nu o face. Un exemplu: de ce are România cea mai mare incidență a cancerului de plămâni? Pentru că aici 27% din populația adultă este fumătoare. Corelând cu faptul că 85% din bolnavii cu cancere de plămâni sunt fumători, avem explicația aritmetică făcută. Statul ar putea avea mai multe campanii de descurajare a fumatului. Statul a încercat oarecum, prin această Lege antifumat, deși a cam bâjbâit.
În ce stadiu se află construcția clinicii?
P.C.: 70% din clinică este ridicată și la cheie, ca să spun așa. Am aplicat cum spuneam la un fond european, și am câștigat, adică 70% fonduri europene, 30% noi. Acești 30% au reprezentat cam un million de euro, pe care a trebuit să-i adune Fundația noastră, „Sfânta Irina“. Am organizat tot felul de acțiuni de colectare de fonduri și am reușit, dar nu a fost deloc ușor. Într-o seară de Paști, Dan Puric a militat pentru o strângere de fonduri prin SMS, de doi euro și ratingul a arătat că se uitau la TV la acea emisiune 200.000 de oameni. Dintre ei, au donat cam 10.000. Desigur, mă repet, omul face ce vrea cu banii lui, dar discutăm despre mentalitate. Să nu se înțeleagă că sunt supărat pe poporul român că nu a dat bani! Cunosc o țară din Europa în care există metalitatea ca într-un an fiecare familie să doneze pentru filantropie 100 de euro de membru de familie. Olanda, căci despre ea este vorba, are vreo opt milioane de locuitori, deci înmulțiți cu 100 de euro, înseamnă că se strâng anual 800 de milioane de euro numai pentru acțiuni filantropice. Mai imaginați-vă că în România sunt cam patru milioane de fumători, iar un pachet de tigări costă undeva între doi și trei euro. Dacă ar fi renunțat acești oameni la o singură zi de fumat din viața lor s-ar fi adunat o sumă cu care se puteau face două clinici pe zi. Dar acest lucru nu s-a întâmplat și nu se întâmplă, e și o chestie de mentalitate, dar și una așa, un pic de cârcoteală: Lăsați-ne, domnule, cu filantropia asta! Apoi, mai există și diverse întrebări despre unde se duc banii etc.
Statul român a contribuit cu ceva?
P.C.: Este o întrebare pe care aș fi dorit să nu mi-o puneți! Încă de când eram tânăr, numeam Ministerul Sănătății, Misterul Sănătății. Și așa a rămas. Ghidul European, la axa pe care am aplicat noi, de cercetare privată, prevede că pot aplica numai SRL-urile de cercetare privată. Am constituit un astfel de SRL – deși nu asta am dorit, dar acestea erau cerințele europene – al cărui unic asociat este Fundația „Sfânta Irina“. Ghidul European a avut o rațiune solicitând așa, în majoritatea țărilor serioase din lume cercetarea cea mai performantă fiind în zona privată. Am pus fundația unic asociat, gândind că dacă din banii de cercetare privată rămâne o oarecare sumă, aceasta să poată fi folosită de fundație pentru scopurile ei filantropice. Anul trecut, împotmolindu-mă financiar, după ce partea finantață în comun de fondul european și noi a fost gata, mi-au mai rămas de construit saloanele care, conform contractului cu fondurile europene, ne-am angajat că le vom construi din banii noștri exclusiv. A fost un avânt când am aflat că am câștigat proiectul, am fost puțin naiv. Adunasem milionul pentru cei 30% pe care trebuia să-i dăm noi la proiect, laboratoare etc. și acum chiar nu mai aveam bani. Și atunci, Guvernul României din vremea aceea a găsit o soluție legală să ajute acest proiect. Există o lege care permite ajutorarea acestor fundații de utilitate publică cu bani sau materiale. Fostul ministru de Finanțe a apreciat, în urma consultării proiectului nostru, că ar putea să ne ajute cu un milion de euro pentru a face și saloanele, drept pentru care s-a dat o hotarâre de Guvern în acest sens. Numai că la Ministerul Sănătății, hotărârea s-a împotmolit și banii s-au pierdut la 31 decembrie anul trecut. O doamnă din Ministerul Sănătății a apreciat că hotărârea nu a fost redactată corect, că are un viciu de formă și a refuzat să o pună în aplicare.
Să dezvoltăm puțin rolul fiecărui compartiment al acestei clinici.
P.C.: Vin acum de la o conferință a lui Brian Clement, directorul Institutului Hippocrates din Florida, care funcționează din 1956 și care are acest profil, unde se tratează, spunea el în conferință, și foarte mulți români, oameni din toată lumea de fapt. La acest institut se aplică metode de recuperare în oncologie, punându-se un mare preț pe dietoterapie. Sute și mii de studii făcute în lume au identificat alimentele cu potențial oncogen care, dacă sunt folosite în cantități mari, pot favoriza instalarea unui cancer. De exemplu, abuzul de proteină de origine animală poate favoriza apariția cancerului. Mai ales atunci când carnea mai este și de proastă calitate, cu hormoni, cu animalul hrănit cu organisme modificate genetic, riscul crește. Nu mai vorbesc de categoria numită mezeluri, salamuri, care conțin o substanță numită nitrozamină, dovedită a fi cancerigenă. Aceasta este printre puținele substanțe oncogene cunoscute în lume pe care laboratoarele de cercetare oncogene o folosesc de câteva decenii pentru cercetare. Dacă dai această substanță în doză mai mare unui animal de experiențe astăzi, cu precizie a 14-a zi acesta are cancer la ficat.
Despre proteina de origine animală toate tratatele de oncologie serioase spun că favorizează instalarea unui cancer. Aceeași poveste este cu zahărul.
Pe ce perioadă ar trebui ținut acest post? Ce limite are el?
P.C.: Ați înțeles probabil că este vorba despre un post negru sau exclusiv. Există diferite moduri de a posti, în funcție de puterea bolnavului, starea lui de nutriție, de localizare a cancerului. Sunt variante multiple, de la eliminarea oricărei proteine de origine animală, a zahărului și a alimentelor aditivate și atunci rămâne un post vegan, sau, acolo unde este posibil, unul raw vegan. Există și metoda postului negru, numai cu apă, timp de 10-14 zile sau 20, după cât poate bolnavul. Și există și metoda postului alternativ, care este mult mai bine tolerat și probabil la fel de eficient sau chiar mai eficient, în care alternează o zi cu hrană corectă, o zi cu post negru cu apă, și tot așa. Post negru înseamnă să nu mănânci până la ora șase seara. De principiu, cam asta presupune nutriția bolnavului oncologic.
În America există o asociație a psiho-oncologilor – din nefericire sunt foarte mulți bolnavi oncologici și atunci a meritat să se creeze o competență numai pe asta – care ajută bolnavii cu o psihoterapie suportivă atât la aflarea veștii, cât și pe parcursul tratamentului. Efectul cel mai devastator asupra bolnavului îl are aflarea veștii. În afară de dietoterapie, psihoterapie, kinetoterapie, diferite metode din fiecare, în toate aceste clinici se predă într-un mic amfiteatru teoria unui stil de viață corect, acesta fiind cumva o sinteză a celorlalte. Acolo îi învață să guverneze stresul – care apare inevitabil în viața omului -, să nu mai folosească cosmetice proaste, fiind dovedit că antiperspirantele cu parabeni aplicate în regiunea axilară favorizează cancerul de sân la femei, care este pericolul expunerii la soare, al folosirii telefonului mobil lipit de ureche, care în timp poate favoriza un cancer cerebral etc.
Celelalte două departamente, chiar trei, sunt: depistarea precoce, prevenție și cercetare în prevenție. Depistarea precoce înseamnă o caravană care merge din sat în sat, din oraș în oraș și pe bani puțini, sprijinită într-o oarecare măsură și de comunitatea locală, face microradiofotografii ca să depisteze un cancer pulmonar sau o colposcopie la femei pentru a depista un cancer de col uterin.
Cum putem totuși să facem față stresului, să ne gestionăm emoțiile?
P.C.: Există tehnici psihologice care pot fi învățate cu ajutorul unui psihoterapeut pentru a ști cum să guvernăm stresul care vine asupra noastra. Există însă și o metodă superioară psihoterapiei care se cheamă credință, rugăciune, multă rugăciune. Există studii recunoscute și renumite, făcute de oameni de știință cu notorietate, cu mijloacele cercetării moderne, care arată efectul benefic al rugăciunii asupra bolnavului.
Prezentare: Clinica Nera
Clinica Nera este o clinică de recuperare oncologică, situată în Valea Nerei, într-o zonă nepoluată din judeţul Caraş-Severin, localitatea Slatina Nera, comuna Sasca Montană.
Ea cuprinde un departament de nutriție, sau dietoterapie, unul de psihoterapie, unul numit stil de viață corect, unul de depistare precoce a cancerului și unul de prevenție, dar și un centru de cercetare în prevenție oncologică. Aici poate fi internat pentru recuperare oncologică orice bolnav cu cancer în stadiu incipient.
România se situează între primele șapte țări din Europa la mortalitatea prin cancer. Incidența cancerului de plămâni este cea mai mare dintre toate țările europene. Incidența cancerului de col uterin, a cancerului cerebral este la fel. Incidența cancerului la copii este cea mai mare dintre toate țările europene. “
