Mulţi specialişti atrag atenţia asupra importanţei care ar trebui acordată legăturii dintre starea psihică şi boli. Medicul de familie Carmen Badea, cu competenţe în acupunctură, homeopatie şi apifitoterapie, a exemplificat pentru „România liberă“ câteva dintre principalele tipuri de boli psihosomatice şi soluţii terapeutice.
Cum s-ar explica apariţia bolilor psihosomatice, cum le putem clasifica şi cât de frecvente sunt aceste patologii?
C.B.: Noțiunea de medicină psihosomatică/boli psihosomatice a apărut din necesitatea unei abordări holistice a persoanei. Putem afirma că nu există boli, ci doar bolnavi. Fiecare persoană trece prin aceeași boală în moduri diferite, în funcție de o serie de trăsături individuale, printre care și particularitățile sale psihice. Conceptul de boală psihosomatică a apărut tocmai din nevoia de a explica mai bine de ce în cadrul aceluiași context patologic există manifestări multiple. Astfel, constatând că, printre particularitățile persoanei, una dintre cele mai importante este componenta psihică, putem concluziona că, practic, orice stare/condiție patologică se poate încadra în conceptul de boală psiho-somatică.
Printre bolile cel mai frecvent întâlnite și recunoscute ca având o componentă psihică dovedită, se află: tulburările gastrointestinale – boala ulceroasă, colonul iritabil, diskinezia biliară; tulburările apetitului, cum sunt anorexia și bulimia; tulburările respiratorii, tulburările cardiace (tahicardia, extrasistolele), hipertensiunea arterială esențială. De asemenea, vorbim de o serie de forme de cefalee cronică (dureri de cap fără cauză aparentă), afecțiuni dermatologice manifestate prin diverse erupții, tulburări ale funcției tiroidiene, anumite forme ale diabetului zaharat, artrita reumatoidă, alte afecțiuni osteo-musculo-scheletice, stările de oboseală, generic numite fibromialgie sau sindrom de oboseală cronică. Și, nu în ultimul rând, tulburările de dinamică sexuală.
Pentru că vorbim de influenţa stării psihice în starea de sănătate sau de boală a unei persoane la un moment dat în existenţa sa, cât de mult contează abordarea holistică a unui pacient, care ar fi avantajele?
C.B.: Abordarea holistică a unui pacient înseamnă că trebuie ținut cont de toți acești factori individuali care definesc unicitatea persoanei, printre care pe primul loc se află particularitățile psihice. În afară de asta, abordarea holistică ține cont și de factorii externi, cum ar fi: alimentația, condițiile de viață și muncă, obiceiurile dăunătoare precum fumatul, consumul de alcool sau alte substanțe adictive), și, nu în ultimul rând, de factorii meteo-climatici. O astfel de abordare din partea medicului are avantajul că poate evita ajungerea la starea de boală, făcând o prevenție eficientă. Condiția este să ai de-a face cu un pacient cooperant, care este dispus să-şi adapteze stilul de viață în folosul sănătății sale. Alt avantaj este acela că se pot folosi cu succes metode ale medicinei complementare, cum sunt acupunctura, homeopatia, apifitoterapia, cunoscut fiind faptul că atât acupunctura, cât și homeopatia abordează în mod unitar ființa umană, în totalitatea și integralitatea sa, psihicul fiind centrul terapiei prin aceste metode.
Sunt boli precum tulburările digestive sau sindromul de oboseală cronică, la care simpla inducere a relaxării constituie un succes terapeutic. Insomniile, depresiile ușoare, anxietatea difuză sau atacurile de panică, toate pot fi ameliorate sau vindecate prin metode ale medicinei complementare. Acest lucru înseamnă o viață mai sănătoasă pentru pacient, un organism mai puțin bombardat cu substanțe medicamentoase, iar pentru societate costuri mai reduse cu sănătatea. Ca o anecdotă: în China antică, medicul acupunctor își vedea săptămânal pacienții și le aplica preventiv terapia de echilibrare, astfel ca niciunul să nu ajungă la starea de boală. În caz contrar, medicul era „penalizat“… prin decapitare.
Care sunt cele mai frecvente greşeli de diagnostic provocate de neluarea în considerare şi a laturii psihice pentru o afecţiune medicală?
C.B.: Se poate confunda, de exemplu, un atac de panică cu o criză de tahicardie paroxistică sau cu o criză de angină pectorală. Or, o boală tratată corect nu se ameliorează suficient sub tratament dacă nu s-a ținut cont de componenta psihică și nu s-a intervenit corect asupra ei. Aici vin cu un exemplu din practica mea recentă: am avut la acupunctură o pacientă de 33 de ani care se plângea de insomnii, imposibilitatea de a se concentra, oboseală fizică și psihică, iritabilitate. Este o persoană dinamică, având o funcție de conducere și un colectiv în subordine. Perfecționistă, nemulțumită de sine și de ceilalți și mereu pe fugă în activitate. Înaintea fiecărei ședințe purtam mici discuții care au ajutat-o să înțeleagă ce anume trebuie să schimbe în atitudinea ei. Acupunctura a echilibrat-o energetic și a ajutat-o să se relaxeze, să devină mai calmă și să doarmă noaptea. Într-o zi mi-a povestit amuzată că au întrebat-o colegii dacă ia anxiolitice, că e foarte calmă… Riscul unei asemenea persoane este să dezvolte, pe parcursul vieții, o afecțiune cardiovasculară. Însă, prevenția reduce semnificativ acest risc.
Bugetele de sănătate sunt de multe ori degrevate de analize şi investigaţii paraclinice în exces, ca pondere în actul medical. Cum pot fi aplicate strategiile de prevenţie în cabinetul medicului de familie?
C.B.: O prevenție eficientă ar reduce adresabilitatea la medic pentru prescriere de investigații. Într-o societate bine organizată și pusă la punct, medicina de familie are, în primul rând, un rol preventiv, fiind stâlp și santinelă pentru celelalte specialități medicale. O persoană care se prezintă anual la consultațiile preventive (ceea ce nu prea se întâmplă), sau la primele semne de disconfort fizic sau psihic, poate fi readusă la starea de sănătate cu măsuri simple, dar eficiente. Un pacient ajuns în condiția de bolnav va consuma semnificativ mai mult din resursele sistemului de sănătate.
SOLUŢIE
Terapie personalizată
Medicina psihosomatică, considerată “o revoluţie în procesul de umanizare a medicinei”, implică utilizarea mai multor mijloace psihologice în terapia clasică. În urmă cu două decenii s-a iniţiat utilizarea tehnicilor de terapie comportamentală în tratamentul unei afecţiuni somatice, iar cele mai folosite tehnici terapeutice sunt relaxarea musculară, terapia biofeedback, masajul sau acupunctura. “Stresul, unul dintre factorii determinanţi şi declanşatori ai bolilor psihosomatice, poate fi combătut printr-o abordare terapeutică personalizată corectă (mișcare fizică zilnică, alimentaţie corectă, atitudine pozitivă în relaţiile interpersonale, tehnici de relaxare, odihnă corespunzătoare). Totodată, stresul poate fi tratat cu oricare dintre cele trei ramuri ale medicinei complementare atestate oficial de Ministerul Sănătății: Acupunctura, Homeopatia, Apifitoterapia. Toate cu un cost mai mic pentru societate. Și cu efecte stabile, durabile asupra sănătății”, spune medicul Carmen Badea.
Definiţie
Ce sunt bolile psihosomatice
Bolile psihosomatice se caracterizează prin transformarea unei dereglări psihologice într-o dereglare somatică (organică) şi pot afecta toate aparatele organismului: sistemul digestiv (ulcer, colită), endocrin (hipertiroidie, diabet), genito-urinar (impotenţă, enurezie), cardiovascular (hipertensiune arterială, infarct al miocardului), respirator (astm, tuberculoză pulmonară), pielea (eczeme) etc. Este vorba despre boli organice apărute la un individ cu un anumit tip de personalitate, determinate de o constelaţie de factori etiopatogenetici, în rândul cărora factorul psihogen joacă un rol important.
„Abordarea holistică a unui pacient înseamnă că trebuie ținut cont de toți acești factori individuali care definesc unicitatea persoanei, printre care pe primul loc se află particularitățile psihice. În afară de asta, abordarea holistică ține cont și de factorii externi, cum ar fi: alimentația, condițiile de viață și muncă, obiceiurile dăunătoare precum fumatul, consumul de alcool sau alte substanțe adictive, și, nu în ultimul rând, de factorii meteo-climatici.“
„Sunt boli precum tulburările digestive sau sindromul de oboseală cronică, la care simpla inducere a relaxării constituie un succes terapeutic. Insomniile, depresiile ușoare, anxietatea difuză sau atacurile de panică, toate pot fi ameliorate sau vindecate prin metode ale medicinei complementare.“ Dr. Carmen Badea
