Care a fost rolul serviciilor de informaţii în această primă jumătate de an care a debutat cu înlocuirea Guvernului Boc, a continuat cu căderea Cabinetului Ungureanu, învestirea Guvernului Ponta şi suspendarea preşedintelui în Parlament şi ce s-ar fi întâmplat dacă USL ar fi jucat corect până la alegerile parlamentare din toamnă?
A fost sau nu implicat Kremlinul în declanşarea crizei politice de la Bucureşti, care esteadevărul despre relaţia României cu Rusia şi de ce a revenit la Bucureşti, în perioada premergătoare referendumului pentru demiterea şefului statului, omul de afaceri rus Alexander Kondyakov, un personaj cu puternice legături la Moscova? A fost vizita sa doar o coincidenţă sau parte a unui plan, după ce, în 2007, Kondyakov a sosit în România în circumstanţe similare?
Traian Băsescu răspunde la toate aceste întrebări în interviul acordat României libere cu doar câteva zile înainte ca electoratul să se pronunţe la urne dacă îl va mai păstra sau nu în funcţie. În acelaşi timp, şeful suspendat al statului insistă asupra faptului că, nesiguri pe rezultatul referendumului, liderii USL au pregătit deja a treia suspendare a sa, un indiciu în acest sens fiind plângerea penală pe care USL a formulat-o împotriva preşedintelui ales pentru „defăimarea ţării şi a naţiunii”.
România liberă: Dezbaterea privind atragerea sau implicarea serviciilor de informaţii în campanile electorale a revenit în forţă, pornind şi de la declaraţiile lui Crin Antonescu şi de la episodul STS. Aveţi certitudinea că în acest moment serviciile de informaţii joacă corect, vă aşteptaţi ca şi la referendum să joace în sensul acesta?
Traian Băsescu: Aici trebuie precizat un lucru. STS-ul nu este un serviciu de informaţii. El este un serviciu care asigură securizarea legăturilor telefonice ale statului, între instituţiile statului. Ei nu culeg informaţii, ci sunt un serviciu tehnic. Din acest motiv, este inutil să discutăm despre STS ca despre un serviciu de informaţii. El este pur şi simplu garantul securităţii convorbirilor telefonice între insituţiile statului, la nivelul şefilor instituţiilor. Dacă vorbim de serviciile secrete, SRI şi SIE, eu vă garantez că nu sunt implicate în nici un fel în campanie, cum nu au fost implicate nici în 2009, cum nu au fost implicate nici în 2008. Neutralitatea serviciilor de informaţii a fost unul dintre obiectivele mele şi, printre altele, am realizat-o şi prin desemnarea unor oameni din opoziţie în fruntea acestor servicii. Vă mai pot spune un lucru pe care nu l-am afirmat public până acum: întotdeauna am spus şi SIE, şi SRI să aibă dialog cu opoziţia, să rămână, la nivelul de informaţii care pot fi date pentru oamenii politici de vârf, într-o relaţie corectă şi cu conducătorii opoziţiei. Măsura în care au făcut-o, nu am verificat-o niciodată, dar vă asigur că de la mine a fost acest mesaj constant, să fie în legătură şi cu opoziţia.
Totuşi, la momentul votului pentru moţiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Ungureanu au existat informaţii în piaţă cum că un anumit serviciu s-ar fi implicat în asigurarea votului, inclusiv pentru învestirea Guvernului Ponta. Au avut o bază reală?
T.B.: Categoric nu. Imaginaţi-vă că, dacă aş fi avut o minimă certitudine legat de acest lucru, acel şef de serviciu nu ar mai fi fost în funcţie azi. Îi ceream demisia imediat.
Deci nu.
T.B.: Nu. Exclus.
La prima întrebare nu era vorba numai de STS. Preşedintele Antonescu a declarat chiar zilele trecute că, dacă va fi demis, este posibil ca unii şefi de servicii să plece o dată cu el. Cum interpretaţi această declaraţie? Este menită să asigure loialitatea unora?
T.B.: Declaraţiile lui Crin Antonescu sunt atât de abulice, de multe ori, încât nu aş vrea să le comentez.
E preşedintele interimar.
T.B.: Da, preşedinte interimar, dar mi s-a părut că e la miting, la mitingul împotriva preşedintelui ales. Neavând comportament de preşedinte, nu am de ce să comentez suspiciunile sau „zicerile” lui Crin Antonescu, cum spune CTP.
Dar în situaţia în care va şi acţiona pe linia aceasta, credeţi că partenerii externi ai României vor reacţiona?
T.B.: Crin Antonescu este un om fără credibilitate, nu poate fi luat în consideraţie de partenerii noştri. Şi el, şi Victor Ponta, în momentul de faţă, sunt doi politicieni fără credibilitate.
Am în vedere şi o declaraţie a dumneavoastră foarte recentă. Aţi spus că „paiaţa de la Cotroceni a început destructurarea structurilor de securitate ale statului”. La ce vă gândeaţi când aţi spus asta şi care credeţi că ar fi scopul? Asigurarea unor beneficii particulare, de grup sau poate sunt implicaţii externe?
T.B.: Este vorba de STS, care este un serviciu de securitate al statului, vizează securitatea comunicaţiilor, deci un serviciu tehnic, extrem de important.
Citeşte şi PDL, tot mai tentat de boicot
V-aţi referit strict la STS?
T.B.: Strict la STS. Şi am văzut filmul cu Parlamentul. Ei nu-şi asumă decizii, nici el (Crin Antonescu – n.r.), nici Ponta. Încearcă să împingă totul către Parlament. Să faci o discuţie în Parlament despre un telefon securizat prin care preşedintele ţine legătura cu Serviciul de Protecţie şi Pază a devenit clar că a fost o înscenare ca şi aceea – vin de la Bruxelles ca să prezint Parlamentului ce am făcut. Şi, de fapt, au declanşat decapitarea statului.
Dar atunci ce se urmăreşte? Aveţi în minte, bănuiesc, un fir logic.
T.B.: În mod categoric urmăreau punerea sub control a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care este vital să fie corect la alegeri, pentru că ei transmit datele.
Poate fi atât de uşoară manipularea acestor date de către un serviciu ca STS?
T.B.: Depinde ce oameni puneau şi până unde mergeau cu schimbarea. Crin Antonescu s-a lovit de regulamentul CSAT, că altfel l-ar fi schimbat pe directorul STS, Marcel Opriş, iar de aici putea să meargă spre o schimbare generalizată, la adjuncţi, la şefi de servicii. CSAT-ul nu poate schimba decât pe directorul STS. Restul este treaba directorului să numească, să schimbe. Mi s-a părut un joc extrem de urât. Faci o comisie care nici nu era în cvorum ca să analizeze ce? Dacă preşedintele are sau nu are dreptul? Acest drept, ca un preşedinte suspendat să aibă comunicaţiile operative, a fost dat de un preşedinte în funcţie, de mine, în 2007.
V-aţi gândit la dumneavoastră?
T.B.: Da, păi era prima dată când un preşedinte al României era suspendat. Înainte de a pleca de la Cotroceni mi-am stabilit un set de măsuri minimale cu STS-ul şi cu SPP-ul. Am zis că aceleaşi măsuri funcţionează şi în 2012. Dar era la îndemâna preşedintelui să spună „Luaţi telefonul!”. (Crin Antonescu) a decis să nu mai existe telefonul operativ, foarte bine. Nu trebuia să facă acel circ la Parlament. Lui îi trebuia, de fapt, un suport politic ca să facă un lucru simplu: schimbarea conducerii STS.
Citeşte şi Condiţiile lui Băsescu pentru ca Ponta să fi continuat ca premier şi după alegeri
Surse diplomatice avertizau, la scurt timp după revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin, că se anunţă o perioadă grea pentru România. Vedeţi vreo legătură între rocada de la Moscova şi ceea ce se petrece în această perioadă în România?
T.B.: Nu văd o legătură. Nu vreau să merg în acest joc, al intervenţiei Moscovei, pentru că nu e real. În mod real, dacă este cineva conducătorul acestui joc, el se numeşte Voiculescu, Dragnea, tata-socru (trimitere la Ilie sârbu, socrul lui Victor Ponta – n.r.), care-i manipulează pe cei doi (Crin Antonescu şi Victor Ponta – n.r.). Pe de altă parte, nu putem fi nerealişti. România este la frontiera NATO şi a Uniunii Europene şi ca om, să spunem, realist, este clar că suntem la interfaţa între două lumi. Ştim foarte bine că acţiunile din ultimii ani ale României nu au fost dintre cele mai agreate la Moscova. Deci interes pentru România există la Moscova, dar nu cred că Moscova îşi doreşte o destabilizare a României.
Totuşi, cum vedeţi vizita lui Alexandr Kondyakov (om de afaceri rus cu puternice conexiuni la Kremlin), mai ales că într-un interviu acordat României libere, după suspendarea din 2007, aţi dat o anumită interpretare prezenţei lui Kondyakov înainte de referendumul pentru suspendare?
T.B.: O dau şi acum, dar nu-l confundaţi pe Kondyakov cu politica oficială a Moscovei. Aici este una din probleme. Sunt tot soiul de organizaţii, sunt tot soiul de oameni care pescuiesc în ape tulburi. Eu nu ştiu în ce măsură Kondyakov ştie sau a fost consultat sau s-a discutat cu el. Coincidenţa este clară – 2007, 2012, nu am dubii aici, dar nu confundaţi aşa-numiţii freelanceri cu politica oficială a Kremlinului. Ei, de multe ori, îşi asumă delegări pe care nu le au.
Diplomaţia are canale oficiale şi neoficiale şi ambele au un rol al lor, bine definit în strategia unui stat.
T.B.: Atât timp cât funcţia mea, încă începe cu „preşedinte”, fie el suspendat, ales, eu nu pot intra decât în zona oficială.
A avut Kondyakov la Bucureşti întâlniri cu oameni politici implicaţi în suspendarea dumneavoastră?
T.B.: Chiar aş vrea să închidem subiectul Kondyakov deoarece pentru mine este doar o coincidenţă, cel puţin până la stadiul acesta.
Sunt semne de întrebare cu privire la persoana care i-a făcut lui Kondyakov invitaţia de a veni în România, domnul Zoicaş, un apropiat al lui Virgil Măgureanu. Domnul Măgureanu v-a fost şi aliat la un moment dat.
T.B.: Când a fost Măgureanu aliat, când căuta un loc pentru partid, cu Dorin Iacob? Nu, habar nu am cine-i Zoicaş. Oricât am forţa-o, când nu cunoşti un om, nu-l cunoşti.
Totuşi, în 2007, când a venit Kondyakov, premierul Tăriceanu declara că va folosi „orice posibilitate ca relaţiile cu Rusia să le ameliorăm şi să nu rămânem ţara care plăteşte cel mai mare preţ la gaze pentru că există puseuri antiruseşti în România”.
Citeşte şi Traian Băsescu: Mi-a convenit foarte mult limbajul dublu al lui Voronin
T.B.: Îmi aduc aminte declaraţia lui Tăriceanu. Deocamdată nu avem o declaraţie a lui Ponta.
Şi cu privire la Tăriceanu?
T.B.: E trecută…
A avut, are vreo implicare?
T.B.: În limita declaraţiei lui. Nu pot să nu fiu prudent, totuşi.
Apropo de Moscova, Cozmin Guşă a declarat că Mircea Geoană a ajuns la Moscova prin aranjamentele lui Radu Mazăre. N-ai spune că Radu Mazăre, care bagă bani în decolteul dansatoarelor, s-ar ocupa şi de aranjamente de un asemenea nivel.
T.B.: Eu nu cred că Mircea Geoană a mers pe aranjamente de la Radu Mazăre, ca să fim foarte clari. Dacă l-a ajutat cineva, altcineva decât Guşă, putea să-l ajute Hrebenciuc. Eu vă spun cine putea, atâta timp cât Guşă a spus public că nu s-a implicat în vizita lui Geoană la Moscova. Şi să nu uităm un lucru. Geoană a fost totuşi ambasador la Washington, unde i-a cunoscut pe omologii săi ruşi şi cu care nu e exclus să fi păstrat canale de comunicare care să-i fi permis acea vizită. N-a fost o vizită oficială, n-a fost primit de înalţi demnitari, ci a discutat la nivelurile trei, patru.
A fost însă foarte discretă.
T.B.: Da. Însă v-aş ruga să reţineţi un lucru în contextul acestei discuţii despre Moscova. Eu am o relaţie bună cu Vladimir Putin. Nu pot spune că dacă aş avea ceva de discutat cu Vladimir Putin, nu aş putea ridica telefonul să-i cer o convorbire.
Dar, pe de altă parte, vizitele lui Putin şi ale dumneavoastră la Moscova au fost o raritate, de fapt cea a lui Putin a venit doar într-un context particular, şi acela catalizat de Summitul NATO de la Bucureşti.
T.B.: Nu s-a dus Putin la alte summituri NATO. Faptul că a fost aici a fost un lucru important. Să nu se facă o confuzie în sensul de relaţie bună. Am o relaţie de comunicare cu Vladimir Putin. Sunt convins că oricând putem comunica dacă aş simţi nevoia să schimb nişte puncte de vedere cu el, nu cred că n-ar fi posibilă discuţia.
E o relaţie normală între doi şefi de stat. Dar între interesele României şi interesele Rusiei se interpun nişte parteneriate pe care România le are, orientate în cu totul altă direcţie. Direcţie faţă de care Rusia a fost întotdeauna extrem de reticentă şi vocală.
T.B.: Eu sunt de acord cu acest lucru. Asta nu împiedică însă comunicarea. Fiecare stat îşi hotărăşte soarta. Sigur, dacă Ponta şi Antonescu vor decide altfel, în cazul în care după referendum ei vor rămâne să gestioneze România, se va întâmpla altfel. Dar viziunea mea despre securitatea României a fost: relaţii consolidate şi de încredere în interiorul Uniunii Europene, relaţii puternice în interiorul NATO şi, în interiorul NATO, o relaţie privilegiată cu Statele Unite. Acestea sunt lucrurile în care eu cred şi aceasta este direcţia care eu cred că este bună pentru România. Că acest lucru, din punct de vedere al politicii Federaţiei Ruse, nu convine neapărat, eu nu am obligaţii, nici faţă de Moscova, nici faţă de Washington. Eu am obligaţii faţă de România şi aşa am considerat eu că trebuie orientată politica externă a României şi politica de securitate, către Washington, către Uniunea Europeană.
În acest context de „normalitate”, cum îi spuneţi dumneavoastră, a relaţiei bilaterale se înscrie şi intrarea Gazprom pe piaţa energetică românească, prin benzinăriile Nis?
T.B.: Nu cred că-i cel mai rău lucru, dacă vreţi să fiu foarte sincer. Una din discuţiile fundamentale pe care eu le-am avut cu Vladimir Putin şi care au început să dea rezultate este legată de faptul că noi vroiam să luăm gaze direct de la Gazprom, ceea ce a început să se întâmple cu unele dintre companiile româneşti, care contractează direct cu Gazprom. Să sperăm că şi Romgazul va ajunge să ia direct gaze de la Gazprom. Uşor, uşor, lucrurile se vor clarifica. Nici Vladimir Putin nu este un mare susţinător al intermediarilor, v-o pot spune din discuţiile pe care le-am avut cu Putin.
Credeţi că dacă Crin Antonescu va deveni preşedinte se va produce şi o schimbare de orientare geostrategică a României?
T.B.: Mi-e foarte greu, privind la declaraţiile ministrului de Externe legate de alte priorităţi decât cele de până acum. Ştiind faptul că domnul Antonescu este cu totul în afara cunoştinţelor de politică externă şi a subtilităţilor de politică externă, nu vă pot spune ce ar putea face. Mi-e greu să evaluez ce ar putea face Crin Antonescu în calitate de şef al statului. Eu cred, însă, că trebuie să ne luăm grija asta de pe cap pentru că nu va fi niciodată unul precum Crin Antonescu şeful statului român.
Sunteţi sigur?
T.B.: Da. Nu se poate. Aiasta nu se poate.
Vladimir Voronin îi apreciază foarte mult pe Victor Ponta şi Crin Antonescu. Cum vi se pare?
T.B.: Cine se aseamănă se adună. Dacă ajungi, ca politician român, să fi apreciat de Vladimir Voronin, atunci trebuie să te întrebi unde greşeşti cu democraţia, unde greşeşti cu deserviciile aduse ţării tale. Pentru că Vladimir Voronin poate fi considerat orice, numai un prieten al României nu sau un om care să dorească binele României. Ca politician român, când acţiunile tale sunt aplaudate de Vladimir Voronin, trebuie să îţi pui, în mod automat, această întrebare: ce am făcut împotriva interesului naţional al României? Este simplu.
A fost o perioadă despre care aţi spus că lucrurile între România şi Moldova s-au mişcat, iar asta s-a întâmplat sub preşedinţia lui Voronin.
T.B.: Aşa este. Despre Voronin am ştiut de la început că este un politician cu limbaj dublu. În acea epocă eu am găsit relaţiile României cu Republica Moldova îngheţate, astfel că, începând cu 2005, am utilizat orice nişă pe care am putut să le dezgheţ. Ce mi-a convenit foarte mult (a fost) exact limbajul dublu al lui Voronin. Vroia să aibă un limbaj pentru export, că-i pro-european, că-i nu ştiu ce, şi acţiuni interne împotriva pro-europenismului şi a democraţiei. Dar atât timp cât el a vrut să-şi construiască o imagine de pro-european şi că vrea să imprime Republicii Moldova un drum către Uniunea Europeană, asta doar dacă aş fi fost un politician naiv n-aş fi valorificat-o pentru că în acei ani, 2005-2006, datorită discursului lui, Voronin nu s-a putut opune poziţiei noastre de susţinere puternică a Republicii Moldova în interiorul Uniunii Europene.
Poziţie care a mers atât de departe încât, între timp, Republica Moldova a început negocieri de asociere la Uniunea Europeană, este în negociere cu acordul de liberă circulaţie a cetăţenilor, a intrat în programele de susţinere financiară pe programe de pre-aderare şi nimeni nu mai face ochii mari când România spune că Republica Moldova trebuie să fie privită într-o perspectivă europeană, la fel ca statele din Balcanii de Vest. Deci a fost un câştig. Eu, ca politician care-mi doresc ca Republica Moldova să revină în Europa civilizată, nu puteam decât să valorific demagogia şi nesinceritatea lui Voronin, că nu m-am născut nici ieri, nici azi. Ne întâlniserăm doi politicieni hârşiţi. El a vrut să pară pro-european, l-a costat. Pentru că am putut în acea perioadă să punem postamentul perspectivei europene a Republicii Moldova, iar când şi-a dat seama că am mers prea departe era prea târziu.
Are această perspectivă europeană a Republicii Moldova de-a face şi cu o perspectivă de unire a ei cu România? În perioada în care deja se produsese schimbarea de poziţie a Moldovei, de la discursul dublu despre care spuneaţi că aţi profitat, vorbeaţi de o perspectivă de 20-25 de ani de unificare. Mai credeţi în asta şi cum vedeţi că s-ar putea întâmpla?
T.B.: Pasul premergător, dacă acest lucru se va întâmpla, va fi intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, căci atunci frontierele nu vor mai conta şi vom vedea ce e de făcut pe mai departe. Dar obiectivul României trebuie să fie intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Unirea cu Republica Moldova, chiar şi în acest context european, ar trebui să rămână un obiectiv pe termen lung al României?
T.B.: Haideţi să intre în Uniunea Europeană şi apoi vedem. Până atunci, să nu ieşim noi, din cauza lui Crin şi lui Ponta.
Apropo, cât de în serios ar trebui luate astfel de afirmaţii, care au venit inclusiv dinspre zona PDL şi dinspre zona dumneavoastră?
T.B.: Acest lucru nu este posibil. România nu poate fi dată afară din Uniunea Europeană, orice năzbâtii ar face politicienii de la Bucureşti. În schimb, România poate fi izolată în interiorul Uniunii Europene şi atunci vor suferi şi cei care primesc subvenţii în agricultură, vor suferi şi programele pentru dezvoltarea sistemului de autostrăzi, va suferi şi libera circulaţie, şi dreptul românilor de a munci în străinătate. Toate, uşor, uşor, pe măsură ce am continua derapajul, ar fi puse sub semnul întrebării şi ar exista reacţiile statelor Uniunii Europene. Dar să sperăm că după 29 (iulie) românii vor demonstra partenerilor noştri europeni că sunt deasupra clasei politice, că ştiu ce au de făcut.
Riscă România, în mod real, inclusiv retragerea votului din Consiliul European?
T.B.: Depinde de evoluţiile de după 29 iulie.
Ce ar trebui să se întâmple ca să se ajungă în acest punct, care ar fi un moment fără precedent?
T.B.: Ar trebui ca Antonescu şi Ponta să continue şubrezirea statului de drept. Eu sunt convins că la momentul în care ar exista primele semne de punere sub control a justiţiei, primele acţiuni de punere sub control a justiţiei, acest lucru se poate declanşa. Până acum au existat tentative, dar încă nu au reuşit să numească un procuror-şef la DNA care să fie pe filieră politică, n-au reuşit să pună un procuror general al României pe filieră politică sau care nu este considerat un procuror de încredere pentru respectarea legii. N-au reuşit să pună un preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca decizie politică. În momentul în care anexarea justiţiei ar începe, România şi-ar pierde automat dreptul de vot (în Consiliul European) pentru că ştiu care ar fi reacţia la Bruxelles.
Pentru astfel de avertismente, USL a formulat o plângere penală împotriva dumneavoastră şi a altor 14 lideri PDL pe motiv de „răspândire de informaţii false, pentru defăimarea ţării şi a naţiunii şi pentru periclitarea siguranţei economiei naţionale şi a stabilităţii monedei”. Cum aţi interpretat demersul? Găsiţi aici germenii unor noi paşi spre suspendare, în caz că actuala operaţiune declanşată de USL va eşua?
T.B.: Eu vă pot da un scenariu care se va întâmpla. Spre exemplu, au de gând ca, începând de săptămâna viitoare, în trustul Intact să înceapă atacuri de exploatarea gazelor de şist şi de susţinerea proiectului Roşia Montană şi să aducă argumente legate de înaltă trădare. Deci ei au trecut deja la pregătirea planului B, nemizând pe faptul că va fi validat referendumul.
Revin cu întrebarea. Ce rol are această plângere penală? O vedeţi ca pe o acţiune strict electorală, pentru marele public, sau are implicaţii mult mai profunde?
T.B.: Preşedintele poate fi suspendat pentru două motive. Unul este încălcarea gravă a Constituţiei, iar al doilea pentru înaltă trădare. Ei deja evaluează că nu reuşeşte demiterea preşedintelui prin referendum şi atunci pregătesc pasul doi – să facă un dosar penal preşedintelui şi să-l acuze de înaltă trădare. Sunt disperaţi să pună mâna pe justiţie. De aceea şi miza lor, să-şi numească oameni la Parchete.
Deci credeţi că vi se mai pregăteşte o suspendare?
T.B.: Da, da. Ei sunt absolut decişi să îndepărteze această piedică, pe preşedintele României, care nu-i lasă să-şi numească oamenii de care au ei nevoie în justiţie.
La referendum vor fi patru situaţii posibile: pierdeţi sau câştigaţi la urne, dar referendumul e invaliat, respectiv pierdeţi sau câştigaţi la urne, în contextul unui referendum validat. Ce veţi face după referendum, în oricare dintre aceste situaţii?
T.B.: În oricare din situaţii mă voi comporta conform legii.
Anume?
T.B.: Sunt multe situaţii şi ar însemna să facem un puzzle întreg. Dar eu mă voi comporta conform legii şi sigur voi lua în considerare şi o abordare politică. E greu să îmi imaginez acum toate situaţiile care vor putea fi create. Ce este cert este că pe 30 (iulie) voi anunţa public poziţia mea, ce voi face indiferent de rezultatul referendumului. Pe 30 mă voi pronunţa după ce vedem cifrele. Ce trebuie însă ştiut în mod fundamental e că nu voi acţiona împotriva interesului naţional.
Oferta dumneavoastră, de a demisiona în schimbul revizuirii Constituţiei, în sensul rezultatelor de la referendumul din 2009, rămâne valabilă chiar dacă veţi câştiga şi la urne, iar referendumul va fi şi validat?
T.B.: Este absolută această ofertă şi cred că sunt două dintre lucrurile fundamentale care aş vrea să fie realizate: revizuirea Constituţiei şi respectarea referendumului din 2009, care reduce numărul de parlamentari. Pentru acest obiectiv, să renunţi la doi ani de mandat mi se pare încă un cost prea mic. E atât de important pentru România să-şi modernizeze Constituţia. Foarte mulţi spun de ce să n-avem două Camere? Dacă priveşti în Tratatul de la Lisabona, avem deja o cameră a Parlamentului la Bruxelles – este Parlamentul European. Cooperarea între Parlamentul României şi Parlamentul de la Bruxelles ar trebui să fie una extrem de puternică. Din păcate, Parlamentul României nu cooperează, dar nu există act normative adoptat de Parlamentul European în care să nu fie obligatorie cooperarea cu Parlamentele naţionale care să trimită amendamente. La noi nu se face acest lucru în momentul de faţă şi România este, din punct de vedere parlamentar, desprinsă de Parlamentul European, care este deja în co-decizie cu Consiliul European. Parlamentul nostru, din păcate, nu îşi îndeplineşte una din funcţiunile fundamentale din Tratatul de la Lisabona.
Oferta dumneavoastră a fost deja ignorată de celelalte partide. Ce credeţi că le-ar determina ca o a doua oară să o accepte?
T.B.: Decât să dea lovituri de stat ca să mă îndepărteze, cum încearcă acum, decât să încerce înscenări pentru înaltă trădare, nu mai bine fac şi un lucru bun pentru ţară şi scapă şi de mine? Ei sunt şi ridicoli. Cheamă la referendum pentru suspendarea preşedintelui, dar vor să le asigure preşedintele cvorumul, pe de o parte. Pe de altă parte, au vrut să demită preşedintele prin referendum, dar nu au luat în considerare referendumul prin care românii, 85%, le-au spus: 300 de parlamentari şi Parlament unicameral. Când sunt oamenii ăştia serioşi?
Eu vă întreb dacă şi partidele, toate, sunt realmente interesate de o reducere a numărului de parlamentari.
T.B.: Cinstit, nici un partid nu vrea acest lucru, dar dacă asta ţi-a spus poporul, vrei, nu vrei, faci. Nu eşti ca Socaciu, să spui că noi, elitele, stabilim cum e Parlamentul. Nu, pentru că de asta e democraţie, de asta e referendumul un element de suveranitate al poporului. Când sunt oamenii ăştia normali? Când spun îl destituim pe preşedinte prin referendum sau când spun nu ne interesează referendumul din 2009?
Tocmai pentru că există acest dublu limbaj, în general, dacă referendumul va fi invalidat şi veţi şi pierde la urne, la ce vă aşteptaţi din partea USL? Vă aşteptaţi ca Parlamentul să nu accepte invalidarea făcută de Curtea Constituţională sau la scenarii de tipul protestelor din ianuarie?
T.B.: La aceşti oameni mă aştept la orice abuz. Parlamentul nu are nici o atribuţiune în a spune care este calea de urmat, aşa cum şi-au scris ei. Curtea Constituţională stabileşte referendum valid sau invalid, stabileşte cine este preşedintele în funcţie începând cu 30.
Deci USL nu se poate bizui pe nici o instituţie a statului care să treacă peste o decizie a Curţii Constituţionale, cel puţin de data asta?
T.B.: Nu pot. Este precizat clar în Constituţie cine validează mandatul preşedintelui – Curtea Constituţională, nu Parlamentul. Eu am câştigat de două ori şi m-am dus să-mi primesc mandatul de la Curtea Constituţională.
Dacă nu veţi fi demis, vă aşteptaţi ca, din partea USL, cineva să-şi asume eşecul?
T.B.: Ce treabă am eu cu USL, ce fac ei şi care-i moralitatea lor în politică?
Din perspectiva PSD pare greu de înţeles acest demers, atâta vreme cât PNL pare să aibă mai mult de câştigat din demiterea dumneavoastră. Sau nu sunteţi de acord cu o astfel de analiză?
T.B.: Sunt mult mai interesaţi pesediştii, în demiterea mea, chiar dacă Ponta nu a fost un promotor. Promotor a fost Voiculescu, utilizându-l pe Crin Antonescu, dar şi Ponta a avut o presiune formidabilă de la Dragnea, de la destui din partid să treacă la acest proces pentru că dosarele lor sunt destul de aproape şi au nevoie să pună mâna pe justiţie. Deci miza acestei suspendări cu dorinţa de demitere este justiţia. Nu eu am fost miza. Eu sunt doar o treaptă care trebuie depăşită. Din perspectiva funcţiei este Crin Antonescu, din punctul de vedere al punerii sub control a justiţiei este PSD, deşi, slavă Domnului, şi PNL îi are pe Fenechiu, pe Chiuariu şi pe Ştefan Diaconu (secretar de stat în Ministerul Economiei, căruia actualul ministru, Daniel Chiţoiu, i-a delegat atribuţiile sale – n.r.), care e în anchetă penală de prin 2011. Dar mult mai interesat este PSD pentru că ei au mult mai mulţi oameni şi cu acuzaţii mult mai grele.
PNL, cu Crin Antonescu preşedinte interimar, ar putea pleca dintr-o poziţie mai bună la startul alegerilor prezidenţiale, Antonescu ar putea chiar schimba un şef precum cel al SRI care este un om, totuşi, apropiat de PSD.
T.B.: Marele câştigător al îndepărtării mele este PSD. Nu Victor Ponta, atenţie! Victor Ponta ar fi fost mult mai consolidat dacă avea o relaţie bună cu mine şi îşi ducea mandatul preocupându-se de economie, şi nu de jocurile politice.
Ce înseamnă „mai consolidat”?
T.B.: Mai consolidat în alianţă. Nu i-ar fi oferit lui Crin Antonescu posibilitatea să ajungă la Cotroceni şi el rămânea principalul jucător politic. Din păcate pentru el, a intervenit scandalul plagiatului şi atunci nu a mai putut rezista presiunii interne de demitere a preşedintelui.
Dacă USL ar fi câştigat la alegerile generale din toamnă şi dumneavoastră rămâneaţi preşedinte pentru următorii doi ani şi dacă nu ar fi apărut acest plagiat, i-aţi fi dat din nou poziţia de prim-ministru lui Victor Ponta?
T.B.: Ca să nu dai mandat unui prim-ministru trebuie să ai motive serioase. Dacă Victor Ponta ar fi fost un prim-ministru normal, capabil de coabitare, nu văd de ce nu i l-aş fi dat, eu fiind adeptul soluţiilor de stabilitate politică în perioadă de criză. De aceea i-am şi dat mandatul imediat şi nu am mai încercat formarea unui guvern PDL. Urgenţa zero era stabilitatea politică. Sigur, nu consider că-i vina mea faptul că USL a pus interesele politice de îndepărtare a preşedintelui deasupra interesului naţional de a avea stabilitate politică şi efectele se văd în izolarea României. Uitaţi-vă cum se depreciază moneda naţională. Dar în condiţii normale, în condiţiile unei coabitări instituţionale nu aş fi avut nici un motiv să nu-i dau din nou mandatul lui Victor Ponta dacă ei ar fi câştigat alegerile în toamnă.
Dat fiind modul în care evoluează lucrurile, excludeţi o rupere a USL pe termen scurt?
T.B.: Nu aş vrea să fac aprecieri legate de ce se va întâmpla la USL. Chiar nu am analizele necesare.
După congresul extraordinar a devenit PDL partidul pe care vi-l doreaţi? Sau a devenit evidentă o criză de lideri în interior sau o lipsă de apetit pentru o transformare profundă a partidului?
T.B.: Este clar că acest congres nu a fost congresul reformei PDL, nici nu este posibil să intri într-un proces de reformare a unui partid când mai sunt câteva luni până la alegeri. O eventuală opoziţie după aceste alegeri din acest an sigur va da răgazul să se reformeze.
Adică Vasile Blaga este temporar preşedintele partidului şi conducerea partidului, în această formă, este o soluţie doar de avarie pe termen scurt, pe un termen mai scurt decât mandatul normal?
T.B.: Eu cred că ei vor avea un nou congres după alegerile din toamnă, dar trebuie spus un lucru. PDL trebuie să se pregătească şi să câştige alegerile din toamnă.
Credeţi că mai poate câştiga?
T.B.: Vă spun de ce. USL a intrat cu o viteză extraordinară într-un proces de decredibilizare, externă şi internă. În momentul de faţă, USL nu este considerat un partener valabil în exterior din cauza liderilor, în orice caz. S-ar putea ca viaţa să-i oblige să ia măsuri după acest referendum, dar nu ştiu care.
Nici PDL nu s-a reînnoit foarte mult dacă ne uităm la componenţa conducerii.
T.B.: Sunt absolut de acord. Măcar PDL are meritul că a fost cinstit, le-a spus (oamenilor) când n-au fost bani că n-avem bani şi nu prăbuşim ţara ca să menţinem voturile. Oamenii (USL – n.r.) ăştia au făcut promisiuni enorme înainte să le dau guvernarea şi n-au reuşit să facă nimic. Până şi acest 8% pe care l-au dat nu mai reprezintă nimic în urma devalorizării leului, ba, dimpotrivă, veniturile populaţiei sunt mai mici. Gândiţi-vă la cei cu veniturile din sectorul privat, care sunt de asemenea, puternic afectaţi de deprecierea leului. Lucrurile sunt complicate aici. Ce vă pot spune, şi dacă privim la USL, şi dacă privim la PDL, este că reforma clasei politice este fundamentală.
Deja am ajuns la o criză în care politicul nu mai este credibil, ba a ajuns la stadiul la care pentru interesele lui sacrifică interesul naţional. E prima dată în 22 de ani de democraţie când văd o grupare politică care pentru a deţine puterea totală şi a-şi anexa instituţiile statului sacrifică interesul naţional. Asta au făcut USL, Antonescu şi Ponta, acum, cu această lovitură de stat. Pentru că este o lovitură de stat. În loc să trimiţi militari la Monitorul Oficial, ai trimis o ordonanţă de urgenţă, în loc să trimiţi militari la Curtea Constituţională, un pluton care să spună noi suntem Curtea, ai trimis o ordonanţă de urgenţă prin care interzici Curţii să mai judece hotărârile Parlamentului. Deci este o lovitură de stat tipică. În loc să trimiţi un pluton la Televiziune şi la Radio ca să le ocupe, cu votul majorităţii ai terminat participarea opoziţiei în Consiliul de Administraţie la Radio şi Televiziune.
Pe lângă dificila perioadă în care a trebuit să guverneze, PDL a fost reticent la adoptarea unor modificări la statut în sensul celor prezentate de Monica Macovei, ca standardele de integritate. Nu credeţi că şi de aici vine o parte din căderea în sondaje?
T.B.: Vreau să fim foarte clari: de aici vine cea mai mare parte a căderii. Pentru că populaţia ar fi fost pregătită să înţeleagă o situaţie de criză economică sau mesajul „este criză economică şi am luat aceste măsuri, dar imediat ce se poate le vom îndrepta”, dacă ei aveau un comportament aşa cum le cereau Monica Macovei şi Cristi Preda. N-au înţeles la vreme, sper să înţeleagă în perioada următoare.
Ce i-ar face să înţeleagă acum?
T.B.: Exact rezultatul unui asemenea comportament. Pentru că nimeni nu i-a iertat de actele de corupţie. Primarii PDL au fost executaţi fără menajamente de instituţiile statului, şi asta a însemnat prejudiciu uriaş pentru partid. Funcţionarii PDL care au fost corupţi au fost arestaţi, primarul de la Vâlcea, de la Craiova, de la Cluj, directorul acela de la Ministerul Muncii (Silviu Bian, fost preşedinte al ANOFM, arestat – n.r.) care-şi lua şpăgile de la Braşov, doamna de la Timiş (Cornelia Corescu, fosta şefă a ITM Timiş, arestată – n.r.). Nu i-a iertat nimeni. Iar de suferit n-au suferit numai cei corupţi, dar a suferit o cădere de credibilitate tot partidul. PDL nu poate să spună că numai criza i-a făcut să piardă atât de drastic alegerile locale. Şi, în acelaşi timp, nici eu nu pot spune că numai din cauza crizei am avut o cădere atât de mare în încrederea populaţiei. Pentru că PDL a fost lipit de mine prin geneza lui şi toţi mi-au reproşat şi mie situaţiile de corupţie din PDL. Toţi am plătit un cost pentru comportamentul în neregulă al PDL. Sigur, la mine mai adăugaţi şi EBA.
Spuneaţi că PDL va trebui să meargă să câştige alegerile. Înţeleg prin asta un procent foarte apropiat de cel cu care se formează majoritatea. Noua Republică şi Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta (ICCD) ce loc au în ecuaţia asta politică?
T.B.: Eu cred că şi cele două structuri pe care le-aţi pomenit, Noua Republică şi Iniţiativa lui Ungureanu, dar şi PNŢCD, după acest referendum, vor trebui să se aşeze la masă împreună cu PDL şi să construiască o dreaptă intransigentă, cu ea însăşi în primul rând, şi care să dea o perspectivă României.
Vedeţi ICCD şi Noua Republică evoluând separat de PDL?
T.B.: Asta ei vor stabili. Dar este clar că cei care pot pune rapid o infrastructură teritorială la dispoziţia unei construcţii de dreapta sunt PDL şi PNŢCD.
Ce compatibilităţi vedeţi între Monica Macovei, Vasile Blaga, Mihail Neamţu şi Mihai Răzvan Ungureanu în contextul refacerii dreptei româneşti?
T.B.: Cred că Vasile Blaga e un om experimentat politic şi va trebui şi el să accepte ideea că n-au ascultat-o pe Monica Macovei la vreme, iar valorile pe care Monica Macovei le cerea le regăsesc şi la Neamţu, şi la Ungureanu, şi, de ce nu?, şi la Pavelescu, la PNŢCD. Totul este ca PDL să se plieze pe această realitate, a comportamentului exemplar în politică.
Nu aveţi nici un regret că nu aţi numit prim-ministru un om mai abil în a gestiona şi priorităţile creşterii economice, nu numai pe cele ale austerităţii?
T.B.: Nu era posibil mai mult decât atât. Emil Boc a avut toată asistenţa specialiştilor în economie, indiferent că e profesor universitar de drept constituţional. Ca să asiguri o creştere în parallel cu măsurile de austeritate înseamnă resursă financiară pe care România nu o avea.
Sunt foarte mulţi oameni de afaceri care au venit cu acest reproş.
T.B.: Aşa este, dar nimeni n-a spus şi cum. Or, trebuia câteva zeci de miliarde. Eu de aceea insistam: daţi drumul la mineritul de la Roşia Montană, daţi drumul la Roşia Poieni. Preţul acestor metale pe piaţa internaţională era foarte ridicat şi capitalul străin ar fi investit miliardele de care era nevoie pentru reluarea exploatării, ceea ce ar fi însemnat creştere economică. Dar România nu putea împrumuta bani de pe piaţă ca să deschidă nişte investiţii, iar neputinţa administrativă de a utiliza banii europeni pentru construcţii de autostrăzi, pentru lucrările de regularizare, este şi asta o realitate.
Evaziunea fiscală ţine captiv un volum uriaş de bani.
T.B.: Mă tem să nu fim într-o iluzie. Noi avem o colectare în bugetul de stat de circa 32% din PIB. Sigur, Germania are 41-42% colectare, dar nivelul de colectare nu ţine numai de buna colectare, ţine şi de nivelul de taxe şi impozite pe care le colectează statul.
Despre prestaţia lui Sorin Blejnar la ANAF ce părere aveţi?
T.B.: Mi-e foarte greu să vă spun. Pe imagine a fost proastă, nu ştiu dacă şi tehnic, nu am cum să o analizez.
Există o anchetă a procurorilor privind reţeaua evazioniştilor cu produse petroliere, cu ramificaţii la vârful ANAF. Consideraţi că aţi fost suficient informat asupra persoanei lui Sorin Blejnar? E limpede că ancheta procurorilor s-a întins pe o perioadă destul de lungă de timp.
T.B.: Pot să vă spun că este o anchetă în care au fost implicate structurile de securitate naţională, stabilită în CSAT – evaziunea cu produse petroliere. Deci ştiam foarte bine despre ea, despre desfăşurarea ei, despre punerea ei în atenţia organelor de securitate naţională. Evaziunea fiscală a fost subiect de decizie în CSAT şi de informare la fiecare CSAT asupra evoluţiei diminuării nivelului de evaziune fiscală. Deci ştiu foarte bine subiectul pentru că s-a elaborat un întreg sistem prin care informaţii despre evaziune să fie puse la dispoziţia factorilor de decizie şi cu implicarea structurilor de securitate naţională.
Vedem astăzi că personaje care se ocupau de coordonarea luptei împotriva evaziunii fiscale, cum sunt Sorin Blejnar sau fostul său şef de cabinet, Codruţ Marta, azi fac obiectul unei anchete. Lumea se întreabă ce a fost acolo?
T.B.: Aşa este, chiar regret că nu m-am ocupat şi de prostituţie, ca să pot să dau un răspuns competent. Nu mă întrebaţi de o anchetă cu prostituate.
În primul rând, e vorba de numele lui Sorin Blejnar.
T.B.: OK, Sorin Blejnar nu a fost numit niciodată de preşedinte şi nu mie îmi raporta. Eu discut de fenomen. N-ar rost să încerc să dau eu explicaţii pentru Sorin Blejnar. El avea de dat explicaţii la Ministerul Finanţelor şi acum la Parchet.
În această perioadă au ieşit la suprafaţă diverse metode prin care instituţii fundamentale ale statului, precum Curtea Constituţională şi Armata, sunt atrase şi utilizate pe post de muniţie în războiul politic. În cazul CCR, vedeţi posibilă, pe viitor, renunţarea la algoritmul actual după care se fac propunerile pentru judecători şi transformarea Curţii într-un for legitimat în primul rând de prestigiul profesional absolut inatacabil al magistraţilor săi? Dumneavoastră consideraţi că e nevoie de aşa ceva?
T.B.: Categoric da. Eu nu vreau să spun că actualii judecători ai Curţii Constituţionale sunt persoane a căror onorabilitate poate fi pusă sub semnul întrebării, dar este clar că pe măsură ce se vor înnoi mandatele la Curtea Constituţională putem conveni, la nivelul tuturor partidelor, la nivelul tuturor instituţiilor cu responsabilităţi, să numim judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o reputaţie ireproşabilă. Deşi, acum, în modul cel mai sincer, din punct de vedere al reputaţiei, nu văd ce am putea reproşa judecătorilor actuali ai Curţii Constituţionale. Dar trebuie să scăpăm cumva de ideea de Curte Constituţională politizată. Vă mărturisesc că de multe ori au fost acuzaţi de politizare şi aduceţi-vă aminte de reacţii de-ale mele, de nemulţumire, dar pe urmă, când iei motivarea deciziei, constaţi că totuşi au avut dreptate. În multe situaţii am observat12 că au avut dreptate, chiar când am constatat că au avut o abordare care nu era cea pe care o gândeam eu.
A apărut fenomenul „coloneilor”, un sistem de avansare in grad a unor oameni politici, procurori şi jurnalişti. Curios, însă, este că unii susţin că nu au avut habar de propria avansare; alţii admit că au fost înştiinţaţi, dar mulţi dintre ei nu sunt în stare să ofere argumente temeinice pentru propria avansare. Cum comentaţi ?
T.B.: Nu ştiu mecanismul sau reglementările după care se fac avansările în rezervă. Ştiu sigur că Ministerul Apărării are un sistem. Eu cred că cei care au ajuns colonei trebuie să aibă măcar o şcoală militară, ceva, sau nişte cursuri.
Mulţi au fost făcuţi în perioada în care se afla Gabriel Oprea la conducerea MApN. Ce calcul şi-a făcut domnul Oprea?
T.B.: Nu ştiu dacă a avut un calcul.
Dar vi se pare normal ca oameni care au fost avansaţi să nu ştie ceva?
Este mai anormal ca orice şi cred că domnul Gabriel Oprea va putea avea o explicaţie publică. De ce a umplut ţara cu colonei în rezervă?
Aveţi cunoştinţă dacă astfel de avansări au fost făcute şi înaintea lui Gabriel Oprea?
T.B.: Nu ştiu, dar e un exces ceea ce s-a întâmplat în perioada domnului Oprea. Nu cred că cineva a mai făcut-o până la dânsul.
Credeţi că Victor Ponta îşi va da demisia din cauza plagiatului?
T.B.: Greu de spus. Cred că ar trebui să aibă o discuţie cu elevii care au fost eliminaţi de la bac pentru tentativă de a copia, şi anul trecut, şi anul ăsta. Acelor elevi li s-a interzis să dea bacalaureatul în sesiunea următoare, au fost lipsiţi de acest drept. Cred că acei elevi ar putea să-i spună lui Victor Ponta ce are de făcut.
„SRI şi SIE eu vă garantez că nu sunt implicate în nici un fel în campanie.”
„(…) pentru că pentru mine este doar o coincidenţă subiectul Kondyakov, cel puţin până la stadiul acesta.”
„(…) nu va fi niciodată unul precum Crin Antonescu şeful statului român.”
„Marele câştigător al îndepărtării mele este PSD.”
„În condiţiile unei coabitări instituţionale nu aş fi avut nici un motiv să nu-i dau din nou mandatul lui Victor Ponta dacă ei ar fi câştigat alegerile în toamnă”.
„Eu cred că şi cele două structuri pe care le-aţi pomenit, Noua Republică şi Iniţiativa lui Ungureanu, dar şi PNŢCD, după acest referendum, vor trebui să se aşeze la masă împreună cu PDL.”
„Este mai anormal ca orice şi cred că domnul Gabriel Oprea va putea avea o explicaţie publică. De ce a umplut ţara cu colonei în rezervă?”
