Interviu cu reprezentantul UNICEF în România: La fiecare dolar investit în beneficiul unui copil, profitul este de 16 dolari

Crescută într-o subur­bie mul­ti­cul­tu­rală şi săracă din Paris, ma­mă a doi copii, Sandie Blanchet ştia că o să lucreze pentru ONU de când era mică. Acum, după o carieră internaţională de 19 ani în cadrul UNICEF, Sandie Blanchet vorbeşte în premieră pentru presa românească despre evoluţia UNICEF în România, schimbările pe care le-a adus, provocările pe care le înfruntă organizaţia, despre violenţă şcolară, excluziune socială şi sărăcie şi despre cei 80.000 de copii români rămaşi fără părinţi.

UNICEF lucrează în România de peste 20 de ani, din anul 1991. Cum a evoluat UNICEF în toată această perioadă şi care sunt cele mai importante realizări ale organizaţiei?

UNICEF şi-a început activitatea în anul 1991 la cererea Guvernului României pentru a oferi sprijin mai ales în domeniul protecţiei copilului. În toţi aceşti ani, ­UNICEF a lucrat şi lucrează în continuare alături de Guvern, societatea civilă, sectorul privat, alţi parteneri naţionali şi interna­ţio­nali, mass-media pentru a se asigura că toţi copiii merg la şcoa­lă, au acces la servicii de sănătate şi sunt protejaţi împotriva violen­ţei, neglijării, abuzului, exploatării şi a HIV/SIDA.  UNICEF aduce şi aplică în România cele mai bune practici pentru a consolida sistemele şi serviciile de sănă­tate, educaţie şi protecţie a copilului şi pentru a transmite familiilor cunoştinţele necesare pentru a-şi îngriji cât mai bine ­copiii şi nepo­ţii. Programele ­UNICEF au adresat problemele cu consecin­ţele cele mai grave ­pentru un număr mare de copii şi familiile lor: mortalita­te infan­tilă, instituţionalizarea copiilor, integrarea copiilor cu diza­bilităţi, abandonul şcolar, incluziunea socială a copiilor romi, urgenţe.

Trăim o perioadă de criză. Cum au evoluat donaţiile?

Din păcate, situaţia financiară de la nivel global a avut un impact important în ceea ce priveşte strângerea de fonduri. Donatorii individuali au venituri mai mici şi răspund mai greu, campaniile de strângere de fonduri prin SMS au rezultate din ce în ce mai slabe, companiile trec printr-o perioadă de supravieţuire şi au tăiat sau au micşorat substanţial bugetele de CSR (n.r. – Responsabilitate Socia­lă Corporatistă), în timp ce companiile interna­ţionale au micşo­rat sprijinul pentru proiecte locale.  Prin organizarea unor campanii publice de strângere de fonduri – pentru malarie şi copii cu diza­bilităţi, continuarea parte­ne­ria­telor cu GDF Suez, UniCredit Ţiriac Bank, BRD – Groupe Société Générale, Kaufland, Carrefour şi ING, prin organizarea unor evenimente locale în par­teneriat cu DP World Constanţa, precum şi cu sprijinul donatorilor individuali, în 2011, am reuşit să strângem peste 1,5 milioane de dolari comparativ cu peste 1,8 milioane de dolari în anul 2010. Anul acesta, în urma campaniei derulate în par­te­neriat cu Realitatea TV, „Nici un copil invizibil”, peste 35.000 de per­soane au susţinut cauza ­copiilor invizibili, donând 2 euro prin SMS.

Conform cifrelor oficiale, peste 80.000 de copii din ţara noastră au părinţi plecaţi în străinătate. Care este impactul asupra ­copilului şi cum intervine UNICEF?

Migraţia este un fenomen natural cu efecte uneori pozitive, alteori mai puţin pozitive asupra aspectelor sociale, economice, psihologice din viaţa copiilor. Evidenţa actuală arată că majoritatea copiilor cu unul sau ambii părinţi plecaţi în străinătate se află în grija familiei lărgite (bunici, mătuşi, unchi, alte rude), însă fără o măsură de protecţie care ar garanta o urmărire periodică a situaţiei copilului. Conform cercetărilor noastre, un copil care are unul sau ambii părinţi plecaţi în străinătate să lucreze are, de obicei, o situaţie financiară mai bună decât alţi copii. Cu toate acestea, vă puteţi imagina că, atunci când un copil are mama sau tatăl plecat pentru mai multe luni – uneori chiar ani -, acest lucru îi afectează dezvoltarea emoţională şi socială. Este important să nu învino­văţim părinţii – ei migrează de obicei pentru că vor să le ofere copiilor un viitor mai bun.  

Violenţa şcolară este un fenomen care a luat proporţii în ultimii ani în ţara noastră. Ministerul Educaţiei raporta 4.000 de cazuri de violenţă, consum de ­alcool, discriminare şi ­furturi, în şcoli ­. Care sunt soluţiile pentru ­prevenirea şi combaterea acestui fenomen?

Violenţa în şcoli reprezintă o preocupare mai veche a reprezen­tanţei UNICEF în România care, cu ajutorul Institutului de Ştiinte ale Educaţiei, a realizat un studiu referitor la acest fenomen, studiu menit să ofere inclusiv modalităţi de contracarare. În acest sens, a fost elaborat un Ghid de prevenire a violenţei în şcoli pentru directori şi cadre didactice şi a fost implementat un program de pregătire specifică pentru aceştia, bazat pe cursuri atât faţă în faţă, cât şi online. Considerăm că aceste instrumente pot fi de real ajutor în măsura în care sunt diseminate şi folosite la nivelul tuturor şcolilor, cu sprijinul MECTS, şi prin intermediul CCD-urilor (n.r. – Casa Corpului Didactic) şi, apoi, urmate de planuri concrete de prevenire a violenţei, dezvoltate şi implementate în cadrul fiecărei şcoli în parte. Există de patru ori mai mulţi copii săraci de etnie romă decât copii români.

Care sunt explicaţiile şi cum ne afectează?

Explicaţia fenomenului sărăciei sporite în rândul copiilor romi este dată de decalajul istoric, de statusul social moştenit de către aceştia. Acest decalaj se resimte cu aceeaşi dureroasă intensitate în plan educaţional. Toate studiile arată că, pe termen lung, cea mai eficientă cale de a sparge ciclul sărăciei în rândul indivizilor, comunităţilor şi a socie­tăţii în ansamblul ei o reprezintă accesul la o educaţie incluzivă şi de calitate. Este important să fim conştienţi că sprijinirea educaţiei copiilor romi are nevoie să fie dublată de schimbarea menta­lită­ţilor şi de măsuri socio-economice, toate parte a unei viziuni sistemice integrate, necesare atât pentru cetăţenii români de etnie romă, cât şi pentru întreaga societate românească. Un copil care creşte fără a se bucura de educaţie, slab hrănit şi cu o stare proastă de sănătate va afecta întreaga societate, pentru că va fi foarte greu pentru acest copil să devină un cetăţean independent. Astfel, opusul înseamnă că un copil rom care este bine hrănit, educat şi este sănătos îşi va îmbunătăţi nu doar starea lui/ a ei, dar şi bunăstarea şi productivitatea comunităţii din care face parte şi a ţării sale. Multe studii internaţionale au arătat că pentru fiecare dolar investit în beneficiul unui copil, profitul (return of investment – ROI) este de 16 dolari!