Interviu cu șeful BCR Pensii: Pensiile vor coborî sub 50% din ultimul salariu

În prezent, sunt 6,8 milioa­ne de contribuabili la Pilonul II de pensii private obligatorii, cu un volum de 6,9 miliarde euro aflate în administrarea firmelor de profil. Pe de altă parte, avem o presiune care crește constant pe anvelopa bugetară a pensiilor ca urmare a  scăderii continue a numărului de români activi.

Presiunea este crescândă pe sistemul public de pensii. Avem, în prezent, un raport pensionari/persoane active de 1,3 și se estimează că în anul 2032 va ajunge la 2,5.

Radu Crăciun: Acest raport nu apare numai din cauza numărului în creștere de pensionari, ci inclusiv din pricina pensiilor speciale. Sunt mai mulţi factori care nu fac decât să rotunjească deficitul sistemului public de pensii.

Deci impactul acestor pensii speciale în deficitul anvelopei bugetare a pensiilor există și este important?

R.C.: Absolut. Vorbim și despre un aspect de etică și echitate socială. De ce unor oameni ar trebui să le garantăm o pensie de 80% din salariu? Alţii vor avea o pensie mai degrabă de 50% din salariu.

Cu o contribuţie de 30% – 40% din valoarea ultimului salariu, de la Pilonul II. Şi aici e o imponderabilă: vorbim despre un ipotetic ultim salariu, dar nu știm exact care va fi.

R.C.: Acum mă refeream la pensia publică. În următorii 15-20 de ani, aceasta va aluneca la 50% din ulti­mul salariu. Practic, veniturile celor ce ies la pensie vor fi înjumătăţite, iar alţii vor avea pensii speciale de 80% din ultimul salariu… ce vor depăși multe salarii ale oamenilor din acea perioadă și care nu au nici o legătură cu contribuţiile pe care le-au avut aceștia de-a lungul vieţii lor active.

Da, dar, în momentul în care cineva a încercat să facă ceva cu aceste pensii speciale, a ieșit scandal.

R.C.: E o decizie tehnică. Important e acum: îţi pasă de o majoritate sau de o minoritate?

Un interlocutor ne-a declarat: „Aceste sisteme de pensii din statele europene, și cel din România, sunt matematic falimentare. Practic, fără sprijinul statului, sistemul nostru de pensii, din România, e în deficit“. Un deficit de 30-40% din toată anvelopa bugetară. Dacă totalul contribuţiei la asigurări a fost de aproximativ 18 miliarde de lei, anualizată martie 2016, pe cheltuieli de 54 de miliarde de lei, aceasta înseamnă exact 33% deficit. Ce facem? Statul va trebui să îndestuleze bugetul cu o sumă tot mai mare. În acest moment, ea e deja de 3-4 miliarde euro anual.

R.C.: Într-adevăr, deficitul bugetului de asigurări sociale e foarte mare. Trebuie stabilită măcar o plafonare a sa. Ideală ar fi măcar o inversare a tendinţei. Prin subvenţionarea deficitului nu facem decât să ne furăm singuri căciula. Banii alocaţi pentru acest deficit sunt luaţi din altă parte. Ori facem alte deficite, ori renunţăm la investiţii, la dezvoltare și plătim pensii. În mod clar, tendinţa actuală nu e sustenabilă. Vor trebui luate niște decizii ce poate nu vor fi populare, dar economic vor fi extrem de necesare. Deja unele s-au luat. Nici măcar nu trebuie să inventăm roata. Ţările europene se confruntă cu aceleași probleme.

Ce măsuri au luat?

R.C.: Creșterea vârstei de pensionare. Ar trebui ca oamenii să muncească până sunt mai în etate. Nota bene: în România, vârsta medie la care se iese la pensie e cu vreo trei-patru ani mai scăzută decât cea legală. Vor trebui găsite modalităţi prin care chiar și persoanele pensionate, dacă sunt în formă, să poată lucra. Va trebui îmbunătăţită colec­tarea contribuţiilor. Sunt mari contributori ce nu și-au plătit contribuţiile de ani de zile. Ei pro­vin din sectorul de stat.

Scoaterea la suprafaţă a celor ce muncesc la negru.

R.C.: Da, dar avem două categorii. Economia neagră, ce încearcă să evite impozitarea, și firme de stat care nu-și plătesc CAS și sunt păsuite doar pentru că sunt mari angajatori. Inevitabil, vor trebui revizuite pensiile ce sunt plătite. Nu poţi să continui să plătești pensii indexate când ai deficit. Ritmul de creștere a pensiilor, în anii ce vor urma, va fi, probabil, mai scăzut decât cel de creștere a salariilor. În fine, o parte mai mare din pensie să fie plătită de sistemele de pensii private, prin creșterea contribuţiei.

Pentru anularea deficitului bugetului de pensii ar fi necesar, conform calculelor bazate pe datele de la Statistică, ca guvernele viitoare să creeze în următorii ani 1,6 milioane de locuri de muncă.

R.C.: Sistemul de asigurări sociale ar fi unul dintre beneficiari, dar aceasta te ajută să crești PIB-ul potenţial, potenţialul de creștere al ţării, dezvoltare, consum, investiţii ș.a.m.d. Sunt beneficii multiple.

Se prefigurează, la orizontul decembrie 2016, 6,8 milioane de contribuabili la Pilonul II de pensii private, cu un volum de 6,9 miliarde euro în administrare. Conform datelor existente pe site-ul APAPR (Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România), există 6,1 miliarde euro în administrare. Ce semnificaţie au aceste cifre?

R.C.: Avem o acumulare impor­tan­tă de capital românesc. E o veste bună. Una din problemele României este lipsa acumulării de capital. A doua veste bună e că avem și alte canale, în a acumula capital, în afară de bănci, prin fondurile de pensii private. Al treilea lucru important e că suma este mare. Să nu uităm: peste vreo doi ani și jumătate vom vorbi despre vreo 10 miliarde de euro. Cu astfel de sume putem să ne gândim la proiecte interesante, ce ar fi în beneficiul ţării.

Aceasta depinzând de felul cum merge economia.

R.C.: Depinde de mai multe lucruri: cum merge economia și depinde de legislaţia ce guvernează investiţiile fondurilor de pensii, care are anumite limitări, ce în viitor vor trebui să fie discutate (dacă sunt păstrate sau schimbate).

Cum stau lucrurile în România, investiţional, pe fonduri de pensii, comparativ cu situaţia din alte ţări mai dezvoltate? Spre exemplu, cam 60% din volumul de bani administrat în 15 state reprezentative de pe mapamond sunt gestionate de companiile din SUA, apoi urmează Marea Britanie și Japonia.

R.C.: Ca structură a investiţiilor, găsim diferite modele. Nu există un mod de alocare unic nici măcar în Europa. Fondurile de pensii americane sau englezești au o alocare substanţială pe acţiuni, de 60-80% din active. Sunt fonduri cu profil de risc relativ ridicat. Dimpotrivă, fondurile de pensii din Germania sunt foarte conservatoare. Alocarea pe acţiuni e mult mai mică, mai aproape sau chiar sub ce se întâmplă la noi.

Am înţeles că există un soi de dihotomie între modelul american, ce se bazează exclusiv pe fonduri de pensii private, și cel european de funcţionare, bazat în mai mare măsură pe sistemul public de pensii. Aceasta definește și competitivitatea economică mai mare a SUA faţă de Europa, mai conservatoare. România e într-un model hibrid, public-privat. Cum priviţi dv. acest fapt?

R.C.: România ar trebui să se îndrepte spre modelul pe care și l-a propus, pe care în momentul de faţă nu-l respectă întocmai. Creșterea contribuţiilor pe Pilonul II e întârziată. Participanţii la fondurile de pensii au mai puţini bani decât ar fi trebuit să aibă, conform planului iniţial. Sistemul de pensii private are la noi rolul de a completa pensia de stat. Baza va rămâne pensia de stat, iar pensia privată o va completa. Având în vedere presiunea ce se pune pe sistemul public de pensii, din motivele demografice pe care le-aţi precizat, ar fi de dorit ca ponderea pensiilor private să fie în creștere și oamenii să aibă în conturi mai mulţi bani, pentru a putea să aibă o sursă financiară mai solidă la pensionare.

Ce presupune aceasta?

R.C.: Nu neapărat bani în plus de la buget, dar, de exemplu, un regim fiscal mai favorabil pentru Pilonul III (n.n.: pensii private facultative). La Pilonul III, există o deductibilitate fiscală de doar 400 de euro, pentru angajator. O deductibilitate fiscală mai substanţială ar putea să stimuleze genul acesta de pensie, care e facultativă: se face prin contribuţii din economiile oamenilor, nu de la bugetul de stat.