Consilierul prezidențial pentru politică externă Lazăr Comănescu vede criza migranților în ecuația cauză-efect: pe de o parte, sugerează că Occidentul nu a prevăzut urmările acțiunilor militare din Orientul Mijlociu sau din Africa, iar pe de altă parte că această criză poate fi rezolvată doar mergând la rădăcinile ei.
Consilierul președintelui Iohannis dă exemplul Libiei, unde după răsturnarea lui Muammar Gaddafi “nu mai există o structură statală funcțională”, iar țara a devenit “una din rutele migrationiste cele mai importante”. O soluție ar fi tăierea mijloacelor de care dispun organizațiile teroriste, în special Statul Islamic. “Faimoasele cote”, care “nu pot fi stabilite doar pe baza unor calcule contabilicești”, nu vor rezolva problema, adaugă Comănescu, descriind noua abordare a României, care este mult mai flexibilă decât cea exprimată inițial: pe măsură ce va dezvolta “capacități de preluare”, România va putea primi mai mulți migranți.
În ce privește disputele verbale dintre Ungaria și România, fostul ministru de Externe declară că “e nevoie de un plus de rațiune” de ambele părți. În cazul situației din Siria, Lazăr Comănescu socotește că nu poate fi ignorată nici opoziția moderată, nici puterea deținută de Bashar al-Assad. În acest context, inclusiv poziția Rusiei în Siria ar putea fi luată în considerare de Vest: “Trebuie găsite soluțiile care să elimine terorismul din zonă, iar acest lucru se poate face doar prin conjugarea eforturilor tuturor actorilor importanți”.
Există elemente care să sugereze că România ar putea ieși întărită din criza migranților?
L.C.: România a pus încă de la început accentul pe nevoia rezolvării problemelor de fond, pe rezolvarea problemei care generează aceste fluxuri migraționiste. Nu e un fenomen nou, dar e adevărat că s-a amplificat mult pe fondul insecurității din Orientul Apropiat. Acțiunile Statului Islamic au determinat acest val, dar nu trebuie uitat că migrația nu este un fenomen nou. Cred că până acum nu au fost luate măsuri care să ducă la eliminarea cauzelor. Fără o abordare pe termen lung în acest sens, măsurile actuale rămân doar paleative.
Când vorbiți despre rădăcinile acestei crize vă referiți la ceea ce se întâmplă în Irak, Siria, Liban, Yemen. Cum vedeți rezolvarea? Prin trimiterea trupelor acolo pentru o confruntare pe teren cu Statul Islamic?
L.C.: Un efort conjugat pentru combaterea actelor teroriste i-ar face pe oamenii de acolo să se simtă mai în siguranță. Aceasta e o primă chestiune, apoi, cu statele din vecinătatea focarelor de conflict, unde se retrag cei care socotesc că nu mai pot trăi în țările lor, UE trebuie să dezvolte relații speciale, pentru a le sprijini să gestioneze această problemă.
Pentru neutralizarea Statului Islamic ce ar trebui făcut? Ar fi necesare trupe terestre?
L.C.: Nu sunt convins că o intervenție militară în teren ar da rezultatele scontate. Mai degrabă trebuie văzut cum și de unde au resurse aceste organizații teroriste.
Vreți să spuneți că Statul Islamic ar trebui lăsat fără bani?
L.C.: Fără resurse, pentru că vedem că dispun, spre exemplu, de echipamente, tehnici și mijloace care nu sunt deloc ieftine.
Cine și mai ales cum le-ar putea tăia mijloacele despre care vorbiți?
L.C.: În primul rând, ar trebui identificate sursele.
Adică nu se știe cine alimentează Statul Islamic?
L.C.: Nu e simplu.
Singurul stat vestic care are încă ambasadă la Damasc este România. Cum poate Bucureștiul să transforme acest lucru într-un avantaj în politica sa externă?
L.C.: Acolo sunt mulți cetățeni români, multe familii mixte, iar pentru statul român era esențial să găsească o modalitate prin care să poată continua să fie prezent acolo, mai ales pentru a putea răspunde unor solicitări ale acestor cetățeni. În același timp, dacă vrei să știi exact cum evoluează lucrurile într-un anumit loc, chiar este bine să fii prezent acolo.
România face servicii și aliaților săi prin ambasada sa din capitala siriană?
L.C.: Exact, acesta e un alt element care merită menționat. E un avantaj în sine a avea o percepție de la fața locului, care poate oferi oportunități atunci când se discută evoluția din regiune. Pe termen lung, acesta este un atu al României.
Deci România are această expertiză în ce privește Siria și spațiul din Orientul Mijlociu, care ar fi sfatul pe care-l dă aliaților?
L.C.: Cel mai important ar fi să se depună toate eforturile pentru înfrângerea forțelor teroriste și să se găsească modalitățile de a discuta cu cei care pot deschide calea spre o reconciliere între diversele componente ale societății siriene. Cred că trebuie ținut cont de realitățile din teren, de actorii existenți și de rolul lor, să se discute cu cei ce pot contribui la găsirea de soluții.
Cu alte cuvinte, Bashar al-Assad ar trebui să rămână în continuare la putere în Siria?
L.C.: Să nu neglijăm faptul că societatea siriană este una deosebit de complexă, iar riscul atomizării și mai puternice persistă. Cred că sirienii sunt cei care trebuie să decidă. În măsura în care se poate ajunge la un dialog între opoziția moderată și reprezentanți moderați ai actualului regim, o asemenea oportunitate merită explorată, dacă astfel se poate ajunge la o soluție prin care să se depășească situația de azi.
Rusia începe să-și construiască a doua bază militară în Siria. Ce credeți că urmărește Vladimir Putin prin această mișcare?
L.C.: Este o realitate cunoscută de toată lumea: Siria este un punct de sprijin al Rusiei în regiune.
Ar putea fi în sprijinul planurilor vestice prezența rusă acolo?
L.C.: Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu nu afectează doar regiunea, ci are efecte globale. Atunci când există voință și disponibilitate se poate ajunge la rezultate pozitive: Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, instituția care ia deciziile cele mai importante la nivel internațional.
S-ar putea folosi Vestul, la o adică, de poziția Rusiei pentru a merge la rădăcinile crizei migranților?
L.C.: Trebuie găsite soluțiile care să elimine terorismul din zonă, iar acest lucru se poate face doar prin conjugarea eforturilor tuturor actorilor importanți.
În ce măsură credeți că și Occidentul este vinovat de destabilizarea Siriei, Irakului, Libiei?
L.C.: Este extrem de important, pentru a avea siguranța că o inițiativă economică, politică, militară reușește să se definească dinainte care ar trebui să fie rezultatul, fie obiectivul final. Când se întreprind acțiuni care nu se bazează pe o asemenea abordare, apar, evident, probleme. În Libia suntem martori, în prezent, la confruntări între diverse grupări, nu mai există o structură statală funcțională, iar pe acest fond, una din rutele migraționiste cele mai importante a devenit Libia. La toate reuniunile importante ale UE nu s-a discutat despre esența migrației, ci mai degrabă despre cantități, despre cifre, cum să luăm niște oameni dintr-un loc și unde să-i ducem. Inițial, s-a discutat despre 40.000 de migranți, iar mai nou despre 120.000. Dar chiar dacă se găsește o formulă pentru distribuirea și a celor 120.000, tot nu putem spune că fenomenul s-a încheiat. Migrația nu se va opri atâtă vreme cât nu se întreprind acțiuni pe termen lung și nu se abordeaza cauzele reale, precum instabilitatea și insecuritatea din Orientul Mijlociu sau subdezvoltarea din multe state sub-sahariene. UE este unul dintre cei mai mari furnizori de asistență pentru dezvoltare, numai că banii investiți în acele țări sărace, de pildă din Africa Subsahariană nu au dat rezultate, viața oamenilor de acolo nu s-a îmbunătățit, ca ei să își dorească să trăiască în țările lor. A venit, poate, momentul să regândim și să reformăm politica de asistență pentru dezvoltare.
Care ar fi propunerile României?
L.C.: Când aloci anumite resurse, cred că trebuie definite mai bine finalitățile proiectelor, e nevoie de condiționări ferme, de gestionarea mai adecvată a fondurilor.
Președintele Klaus Iohannis a spus inițial că România nu poate primi mai mult de 1.785 de refugiați, apoi a dat de înțeles că va primi mai mulți dacă va fi obligată și ajutată cu fonduri de la Bruxelles. Deci se poate și mai mult?
L.C.: Când în iunie s-a pus problema repartizării celor 40.000 de migranți, România a făcut atunci o oferta importanta. Am arătat din start solidaritate. Faimoasele cote nu pot fi stabilite doar pe baza unor calcule contabilicești. Nu poți nici să le spui oamenilor acelora necăjiți că-i încarci și îi duci în România, iar în România să nu fie locuri pentru ei. E normal să ții cont de capacitatea reală a țărilor de a putea primi migranți, ceea ce nu exclude însă – și aceasta e opțiunea noastră – ca pe măsură ce dezvoltăm capacități de preluare, nu vom face acest lucru.
Ungaria a anunțat că va ridica un gard cu o lungime de 70 de kilometri la granița cu România. Cum va afecta acest lucru relațiile dintre cele două țări?
L.C.: Problema trebuie pusă mai degrabă din altă perspectivă: cât de mult o asemenea măsură poate să contribuie la rezolvarea problemei. Credeți că e o soluție să te înconjuri de un gard din spatele căruia nici tu să nu mai poți să ieși?
De ce credeți că e atâta nervozitate în declarațiile făcute la Budapesta și la București?
L.C.: Cred că e nevoie de un plus de rațiune din partea celor implicați și care cred că recurgerea la calificative de un anumit specific ajută la ceva. Inclusiv în chestiuni spinoase, dacă există, trebuie eforturi pentru găsirea de soluții și nu pentru aruncarea vinei dintr-o parte în alta.
Rusia continuă să fie agresivă în estul Ucrainei, dar ceea ce se întâmplă acolo pare să fi intrat în cotidianul știrilor internaționale. Socotiți că statele din Estul Europei sunt amenințate?
L.C.: Stabilitatea și securitatea acestei zone este puternic afectată de ceea ce s-a întâmplat în Ucraina. Nu există alternativă la punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk, la asigurarea intergității teritoriale a Ucrainei.
Ce-ar trebui să se întâmple pentru ca Ucraina să-și recupereze Crimeea?
L.C.: Respectarea Acordurilor de la Minsk este premisa de la care se pleacă, pentru ca ulterior să se poată asigura revenirea la stabilitate și securitate în zonă.
La Chișinău protestele împotriva așa-zisei coaliții pro-europene nu se opresc. Cât de periculoase credeți că sunt aceste acțiuni pentru stabilitatea Republicii Moldova?
L.C.: În măsura în care noul guvern de la Chișinău va trece la acțiuni hotărâte de punere în operă a reformelor promise, care să țină cont de doleanțele populației, reforme care să fie în consonanță cu obiectivul aderării la UE, oamenii cred că vor înțelege. Guvernul trebuie să fie lăsat să performeze.
Președintele Iohannis spunea recent că situația lui Victor Ponta „afectează imaginea României“. Ce înseamnă acest lucru, mai concret, ce efecte negative ați constatat?
L.C.: Cred că ceea ce a spus președintele nu are nevoie de explicații. Se înțelege de la sine despre ce e vorba.
