Criza migraţiei a „schimbat climatul politic, cu precădere în Europa Centrală”, iar „în prezent parteneriatul nostru strategic este cu atât mai crucial”, consideră preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, care în perioada 2-4 noiembrie efectuează o vizită oficială în România.
Însă spectrul interacţiunilor în regiune s-ar impune să fie mult mai larg; în opinia liderului de la Varşovia, „cu cât ne concentrăm mai mult pe cooperarea între ţările central şi est-europene, cu atât mai mare va fi influenţa comună în Uniunea Europeană”. Dar sunt Polonia şi România capabile să apere şi să promoveze interesele est-europene în privinţa relaţiilor UE cu Rusia, de exemplu, şi care ar fi interesele est-europene legitime în acest sens?
Există divergenţe uriaşe între ţările membre UE pe acest palier, admite preşedintele Duda, care remarcă totodată faptul că „mulţi ani, ameninţarea rusă a fost subestimată, cei mai mulţi politicieni vestici nu au înţeles scara ambiţiilor geopolitice ale Rusiei. Când polonezii, lituanienii, estonienii şi românii trimiteau semnale de avertisment cu privire la intenţiile reale ale Kremlinului, acestea erau minimalizate sau chiar ridiculizate”.
În prima parte a acestui an, Polonia şi România au convenit să consolideze Parteneriatul strategic. De atunci, pe masa UE a apărut un nou cartof fierbinte: criza migraţiei. Prin urmare, întâi a fost Ucraina, acum se adaugă migraţia. Ce presupune consolidarea Parteneriatului strategic, în noile circumstanţe?
Andrzej Duda: Într-adevăr, criza refugiaţilor a schimbat climatul politic, cu precădere în Europa Centrală. Cu toate acestea, trebuie să privim înainte. În prezent, parteneriatul nostru strategic este cu atât mai crucial. Criza refugiaţilor a subliniat necesitatea unei cooperări bazate pe încredere între ţările central şi est-europene. Întreaga Uniune Europeană trebuie să găsească un răspuns coerent problemei migraţiei. Dar situaţia este una acută, în special în Balcani, aşadar înţeleg pe deplin îngrijorările României. Ţara dumneavoastră are frontiere cu Ungaria şi Serbia, care au fost foarte afectate de actualele turbulenţe. Avem nevoie de o alianţă politică a bunăvoinţei şi bunului simţ. Cu cât ne concentrăm mai mult pe cooperarea între ţările central şi est-europene, cu atât mai mare va fi influenţa comună în Uniunea Europeană.
În luna septembrie, Polonia şi-a schimbat poziţia iniţială şi a votat în favoarea acordului privind relocarea refugiaţilor. Cum a influenţat acel episod relaţiile Poloniei cu UE, pe de o parte, şi cu ţări ca România, Ungaria sau Slovacia, pe de alta?
A.D.: A fost o decizie luată de guvernul anterior, cu care eu nu am fost complet de acord. Acordul de relocare propus de Comisia Europeană a fost prematur, iar procesul de consultare aproape inexistent. Dorim să ajutăm oamenii care fug din calea războiului, a terorii şi foametei, înţelegem foarte bine care ne sunt obligaţiile morale. Acestea fiind spuse, trebuie să fiu foarte franc: credem în solidaritatea europeană, dar ea nu ne poate fi impusă. „Solidaritatea forţată” este un oximoron. Pe de altă parte, aşteptăm acelaşi nivel de solidaritate din partea altor state membre, cu precădere în ceea ce priveşte politica energetică comună şi relaţiile Uniunii Europene cu Rusia. Cât priveşte relaţiile Poloniei cu ţările din Grupul de la Vişegrad, cred că putem depăşi toate diferenţele dintre noi. Sunt atâtea domenii în care putem şi în care ar trebui să lucrăm împreună. Impulsionarea comerţului şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport sunt doar două exemple importante.
Vă rog să daţi o definiţie viziunii Poloniei asupra a ceea ce se numeşte „soluţia europeană” pentru criza migraţiei.
A.D.: În primul rând, ar trebui să rezolvăm problema la rădăcina ei. Atât timp cât Siria şi Irak sunt devastate de război, ne vom confrunta şi pe mai departe cu valuri de imigranţi ajunşi pe ţărmurile Europei. Războiul trebuie să se încheie, iar aceasta ar trebui să fie principala noastră prioritate. În al doilea rând, trebuie să impunem controale mai stricte şi să întărim graniţele externe ale Uniunii Europene. Pe de altă parte, nu trebuie să ridicăm noi frontiere înăuntrul Uniunii Europene între statele care sunt parte din zona Schengen şi cele care nu aparţin de ea. De asemenea, trebuie să cooperăm mai eficient cu ţări precum Turcia sau Liban, care au primit deja milioane de imigranţi, dar care nu mai pot face faţă problemei de unele singure. În sfârşit, trebuie să ne oprim din a mai crea iluzii. Trebuie să acţionăm responsabil şi trebuie să recunoaştem limitele generozităţii noastre. Este de datoria noastră să ajutăm cât mai mulţi refugiaţi posibil, dar nu vom fi niciodată în stare să îi ajutăm pe toţi.
Când preşedintele român a vizitat Polonia, în luna martie a acestui an, a convenit împreună cu omologul său să sincronizeze poziţiile celor două ţări pe dosarele fierbinţi de politică externă, nu numai la nivelul UE, ci şi la nivelul NATO. S-a schimbat ceva de atunci, din punctul de vedere al Poloniei?
A.D.: Punctul nostru de vedere nu s-a schimbat deloc. Suntem membri ai NATO şi ai Uniunii Europene, militarii polonezi şi români au luptat cot la cot în Irak şi Afganistan, de asemenea ţările noastre sunt implicate în proiectul de apărare antirachetă. România este a doua ţară din regiune, ca număr de locuitori, Polonia este al şaselea partener al României în ceea ce priveşte volumul schimburilor comerciale, avem legături istorice puternice. Concluzia logică? Suntem parteneri naturali. Mai mult, dintre statele membre UE, Polonia şi România au cele mai lungi frontiere cu Ucraina. Nu este de mirare că situaţia din această ţară este de importanţă capitală pentru Varşovia şi Bucureşti.
Sunt Polonia şi România capabile să apere şi să promoveze interesele est-europene în privinţa relaţiilor UE cu Rusia? Care ar fi interesele est-europene legitime în relaţia cu Rusia?
A.D.: Suntem conştienţi de divergenţele uriaşe dintre ţările UE în acest sens. Mulţi ani, ameninţarea rusă a fost subestimată, cei mai mulţi politicieni vestici nu au înţeles scara ambiţiilor geopolitice ale Rusiei. Când polonezii, lituanienii, estonienii şi românii trimiteau semnale de avertisment cu privire la intenţiile reale ale Kremlinului, acestea erau minimalizate sau chiar ridiculizate. Desigur,
ne-am dori ca Rusia să devină un partener democratic, cooperant al Uniunii Europene şi al întregii comunităţi internaţionale. Dar pentru moment este greu de imaginat o asemenea schimbare în atitudinea Rusiei. De aceea toate ţările central şi est-europene, care nu se simt în siguranţă pe fondul anexării Crimeii şi al acţiunilor ilegale în estul Ucrainei, ar trebui să insiste pe sporirea capabilităţilor de descurajare şi pe intensificarea cooperării militare.
Vedeţi vreo necesitate în a pune pe picioare o coaliţie est-europeană, în interiorul UE bineînţeles, să zicem într-un format “Vișegrad+”?
A.D.: Absolut. Cu o menţiune: nu este nevoie să schimbăm formate sau nume. Sunt foarte bucuros că Grupul de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria – n.r.) trăieşte şi este activ, după o perioadă în care relaţiile au fost lipsite de entuziasm. Am început din nou să discutăm, foarte serios, despre cele mai importante probleme pentru Uniunea Europeană. Aş fi foarte fericit dacă am intensifica și contactele cu România şi alţi parteneri regionali.
Care este abordarea Poloniei privind o viitoare piaţă energetică europeană comună?
A.D.: Înainte de toate, trebuie subliniat faptul că securitatea energetică este în interesul nostru comun. Este absolut inacceptabil ca unele decizii politice, luate de ţări membre UE, să fie în mod evident orientate împotriva intereselor economice ale altor membri UE. Conducta Nord Stream 2 este doar un exemplu cu rezonanţă. Promovarea acestui proiect este o parodie a noţiunii de solidaritate europeană. În termeni mai generali, suntem totodată preocupaţi de insistenţa Comisiei Europene în chestiunea aşa-numitei „decarbonificări” a economiilor din spaţiul UE. Înţelegem necesitatea de a tăia emisiile de CO2 şi de a proteja mediul înconjurător, însă nu trebuie acţionat în pripă. Graba a generat deja efecte destul de urâte în contextul crizei refugiaţilor. Nu ne-am dori ca UE să repete aceleaşi greşeli. „Decarbonificarea” ar avea un impact negativ semnificativ asupra sectorului industrial al Poloniei şi asupra creşterii PIB-ului nostru. Politica energetică comună nu poate avea sensul de „solidaritate energetică forţată”.
Cum „citeşte” Varşovia operaţiunile militare ale Moscovei dincolo de graniţe? Întâi a fost Georgia, a urmat Ucraina, acum Siria, de asemenea Irak.
A.D.: Lumea devine tot mai geopolitică. Pe acest fond, s-ar putea spune că Rusia încearcă să-şi refacă imaginea de superputere globală. Capabilă să conducă cu succes operaţiuni peste mări şi să se implice în jocul de şah geopolitic. Preşedintele Putin şi ministrul de Externe Lavrov au vorbit neîncetat despre necesitatea configurării unei lumi în care SUA nu ar mai fi unicul hegemon. Din perspectiva noastră, aş dori să subliniez două lucruri importante. În primul rând, trebuie să facem tot posibilul să ţinem sub control evoluţia spre tiparul de Război Rece în relaţiile internaţionale, în care cei mai mari jucători îşi pun în practică politicile în detrimentul jucătorilor mai mici. În al doilea rând, trebuie să ne amintim faptul că dominoul geopolitic nu se opreşte niciodată. Calmarea lui rareori funcţionează. Acest joc nu se va încheia în Ucraina sau Siria. El poate continua, în afara cazului în care manifestăm fermitate şi unitate, pe baza valorilor noastre de respect pentru dreptul internaţional, democraţie şi libertate.
Trebuie să ne amintim faptul că dominoul geopolitic nu se opreşte niciodată. Calmarea lui rareori funcţionează. Acest joc nu se va încheia în Ucraina sau Siria. El poate continua, afară de cazul în care manifestăm fermitate şi unitate, pe baza valorilor noastre de respect pentru dreptul internaţional, democraţie şi libertate.“
