Noul ambasador al Poloniei la București, Marcin Wilczek, a declarat într-un interviu pentru „România liberă“ că din ce în ce mai mulți polonezi vin să-și petreacă vacanța în România, iar forumurile lor sunt pline cu amănunte despre aceste călătorii.
Diplomatul polonez vorbește, de asemenea, despre felul în care ar trebui să se dezvolte relațiile dintre cele două țări, despre dependența Europei față de gazul rusesc, despre propaganda tot mai consistentă a Moscovei în UE, dar și despre amenințările care vin dinspre Est.
RL: Parteneriatul dintre România și Polonia a fost semnat în 2009, dar de-atunci încoace nu s-au întâmplat foarte multe lucruri între cele două țări. Cât de eficient este acest parteneriat?
Marcin Wilczek: Parteneriatul a fost semnat între președinții Traian Băsescu și Lech Kaczyński ca un cadru de cooperare, dar și ca un gest politic care să confirme că România și Polonia sunt parteneri apropiați, aliați. Acest document a creat, de fapt, un cadru prin care noi să devenim mai apropiați și cred că e foarte folositor: am făcut o mulțime de lucruri împreună.
Suntem aliați naturali, suntem țările cele mai mari din Flancul Estic al NATO și UE, percepem cele mai importante situații în același fel, suntem statele din UE cu cea mai rapidă creștere economică, avem probleme similare și privim în mod similar ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană și în jurul Europei.
Gradul de cooperare în domenii diferite, politic, economic, cultural, este intens, important și valoros.
Aveți senzaţia că lipsește ceva în această relație definită printr-un parteneriat strategic?
Aș vrea să văd cum se dezvoltă mai departe această relație, inclusiv la nivelul cetățenilor celor două țări, aș vrea să văd mai multe contacte la nivelul administrațiilor locale, al organizațiilor neguvernamentale, la nivelul relațiilor de la om la om, care sunt cele mai importante. Nu putem fi satisfăcuți întrutotul, dar relațiile dintre Polonia și România se îmbunătățesc de la an la an. O mulțime de polonezi au început să descopere România și să-și petreacă vacanțele în Carpați sau la Marea Neagră.
Cam câți polonezi credeți că vin anual în România?
Nu avem statistici, fiindcă mulți vin în mod individual aici, datorită distanței mici. În orice caz, forumurile sunt pline cu poveștile celor care au vizitat România, agențiile turistice poloneze au multe oferte pentru Bucovina, Maramureș, Bucegi. Alți turiști descoperă România în drumul lor spre Bulgaria.
Care este cel mai important obiectivmcomun dintre România și Polonia?
Ca membri NATO, cea mai importantă este problema securității și a cooperării în interiorul NATO.
Ultimul summit NATO a confirmat, de altfel, prezența militară a Alianței în Flancul Estic, care este atât de necesară atât din cauza situației din Ucraina, Marea Baltică, dar și din Marea Neagră.
În cadrul UE, obiective importante sunt pentru noi cooperarea economică, dar și rezolvarea problemei cetățenilor români și polonezi care locuiesc în Marea Britanie și al căror statut s-ar putea schimba din cauza Brexit-ului. Aş dori să subliniez că, în ţările noastre, Uniunea Europeană se bucură de cel mai mare sprijin.
Se vorbește despre triunghiul Polonia-România-Turcia. Se întâmplă ceva în această trilaterală?
Toate trei sunt state membre NATO, aflate într-o regiune sensibilă, cu istorii oarecum similare. Au existat întâlniri la diferite niveluri în care s-au schimbat idei și puncte de vedere. Este un forum util din acest punct de vedere.
România și Polonia sunt principalii parteneri ai Statelor Unite în această regiune. Credeți că sub președinția lui Donald Trump se va schimba strategia SUA în această zonă?
Cred că trebuie să așteptăm ca noul președinte să-și preia atribuțiile și să vedem care e viziunea lui. Nu cred că trebuie să ne așteptăm la mari schimbări sau modificări importante în politica externă a Statelor Unite.
Ministrul de Externe al Poloniei, Witold Waszczykowski, a spus, nu de mult, că Rusia este „mai periculoasă“ decât Statul Islamic, explicând că ceea ce face Moscova „poate distruge țări“. Vă așteptați de la oficialii români să susțină declarațiile de acest fel?
Cred că România și Polonia au același tip de percepții legate de amenințările care vin dinspre Est. Războiul care are loc în Ucraina, anexarea Crimeii, conflictele înghețate din apropiere nu fac decât să dovedească faptul că aceste amenințări sunt reale. România și Polonia văd lucrurile în același fel.
Într-adevăr, dar în ultima vreme Bucureștiul pare ceva mai timid decât Varșovia. Ar fi important pentru Polonia să aibă în România un critic la fel de dur al Rusiei cum sunt oficialii polonezi?
Noi cooperăm în foarte multe feluri, există soldați polonezi în România și militari români în Polonia, în cadrul operațiunilor NATO. Și aceste prezențe simbolice spun mai mult decât orice declarație.
Aproape toate fostele state socialiste (Ungaria, Slovacia, Serbia, Cehia etc.) privesc spre Rusia cu îngăduință, dacă nu chiar cu amiciție. Această apropiere are oare drept cauză doar dependența acestor țări de gazul rusesc?
Dincolo de ideea poloneză de formare a unei piețe comune a gazului, idee preluată de Uniunea Europeană, cred că lucrurile în acest moment sunt diferite. În primul rând fiecare stat european a construit sau construiește interconectori de energie cu vecinii săi. România are astfel de conducte prin care se conectează cu Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova.
Dincolo de acești conectori, Polonia a construit un terminal LNG (liquefied natural gas, pentru gazul natural care vine din import, pe mare, sub formă lichefiată, și care odată ajuns în țară revine la forma sa gazoasă). Polonia reflectă la posibilitatea de a avea un al doilea terminal LNG, necesar pentru a-și diversifica sursele de gaz și pentru a reduce la minimum dependența de Rusia. O altă mare schimbare au reprezentat-o gazele de șist. Cred că întreaga situație e în schimbare și că schimbarea e în favoarea noastră. Este foarte convenabil să cumperi gaz din Rusia, nu e foarte scump și e de bună calitate. Polonia va continua să cumpere gaz rusesc. Singura problemă este ca Rusia să nu folosească acest gaz ca armă politică.
Gazul e folosit în mod tradițional de Rusia ca armă politică. Această strategie pare să fie încă la modă.
Acest lucru se întâmplă doar dacă o țară nu are alternativă. Dacă are, e simplu să evite această capcană. Când ai un terminal LNG şi conexiuni cu alte surse de aprovizionare, cu ajutorul cărora poți folosi gaz din orice parte a lumii, situația e total diferită.
Bulgaria, spre exemplu, este dependentă 90% de gazul rusesc și deocamdată nu are o altă soluție. Mai sunt și alte state din centrul și estul Europei în această situație și toate au relații bune cu Moscova.
În multe cazuri istoria relațiilor comune joacă un rol important, dincolo de nevoile energetice. Noi în Polonia avem gaz, dar nu e suficient pentru nevoile noastre, așa că am construit un terminal LNG. Am luat această decizie în urmă cu zece ani, a devenit operațional anul trecut și acesta este răspunsul nostru la chestiunea energetică.
Acum Polonia este total independentă față de gazul rusesc?
Nu, și nu despre asta este vorba. Trebuie doar să avem și o altă variantă. Nimeni nu a cerut vreodată să nu mai cumpărăm gaz din Est. Competiția în acest domeniu este foarte bună. Diversificarea este importantă, contează acum doar de unde ne hotărâm să luăm gazul.
Credeți că schimbarea treptată de direcție a unor state din estul Europei, care au o politică tot mai pro-Rusia, ar putea schimba echilibrul continentului?
N-aș folosi în acest caz sintagma „pro-Rusia“. Avem încă în UE sancțiuni împotriva Rusiei adoptate cu acceptul tuturor statelor din Uniunea Europeană. E greu, deci, să spunem că acest state sunt sau nu pro-Rusia.
Vorbiți despre sancțiuni, dar nimeni în UE nu mai pomenește nimic despre anexarea Crimeii. Ce se va întâmpla cu această peninsulă pe care Rusia a luat-o cu japca de la Ucraina?
Nu știu. Acesta e adevărul, o parte a unui stat suveran a fost anexată de vecinul său. Soluția este încă în discuție. Nu știm ce se va întâmpla.
Noi am trăit sub o permanentă propagandă, deci suntem mai imuni decât vesticii
Nimeni nu mai vorbește despre Crimeea în UE. E posibil ca situația să rămână așa cum este cu voia Uniunii Europene?
În primul rând, trebuie să rămânem conștienți de acest fapt. Există interese mari pentru a influența opinia publică în acest sens, propaganda lucrează. E nevoie să ne sensibilizăm cetățenii, să știe și să nu uite ce s-a întâmplat. Pentru noi în centrul și estul Europei este evidentă influența care vine dinspre Est. O cunoaștem de multă vreme.
Vreți să spuneți propaganda rusească, aflată în expansiune.
Da. Acest lucru e real, poate că Vestul abia acum descoperă această influență. Nu e doar o fobie pentru foștii aliați ai URSS. Pentru a face față, în primul rând trebuie să fim uniți, apoi trebuie să avem o strategie clară și instrumentele necesare pentru a o pune în aplicare. Trebuie să fim capabili să ne opunem acestei propagande. Nu există mijloace miraculoase.
Deocamdată nu par să existe măsuri clare din partea Bruxelles-ului împotriva propagandei rusești.
Unele măsuri au fost luate de UE.
Care ar fi acestea?
Există anumite instituții care urmăresc, monitorizează și ne arată cum funcționează această propagandă. Într-o societate democratică e greu să reacționezi și să iei măsuri împotriva propagandei.
Cât de periculoasă este propaganda finanțată de Moscova? Poate că noi în Europa de Est o sesizăm mai repede, o cunoaștem, știm să ne apărăm, dar în statele vestice, oamenii nu sunt, poate, pregătiți să o recunoască.
Uniunea Europeană se bazează pe valori democratice, pe libertate. Va fi foarte greu ca propaganda unui singur stat să ne distrugă și să pună în pericol UE. Unii oameni vor fi influențați, dar alții vor avea posibilitatea să facă diferența între informații reale, adevărate, și fapte exagerate, neadevărate. Propaganda poate fi eficace, dar nu pe termen prea lung, mai ales că nu oferă nimic efectiv.
Totuși, dacă privim la partidele populiste din Europa Occidentală, observăm că acestea duc o politică agreată de
Moscova și că unele dintre ele sunt susținute chiar financiar de către Rusia.
Care e definiția „partidului populist“?
Este vorba de populiștii extremiști, spre exemplu cei din Partidul Libertății, conduși de Norbert Hofer, care tocmai au pierdut alegerile în Austria, sau Marine Le Pen cu Frontul Național, în Franța. Există anchete jurnalistice care arată legăturile financiare cu Moscova.
E adevărat, noi am trăit în trecut sub o permanentă propagandă, deci suntem mai imuni decât vesticii.
În ultimul timp, liderii europeni au vorbit despre necesitarea unei Armate Europene. Care este din punctul de vedere al Varșoviei cea mai bună cale pentru o apărare comună în Europa?
Polonia a aderat la NATO pentru că aceasta este cea mai eficientă cale de apărare comună. Toți membrii Alianței s-au angajat la aderare să contribuie cu minimum 2% din Produsul lor Brut la bugetul NATO, deci apărarea noastră este asigurată. Avem o înțelegere între NATO și UE, iar acesta este primul pas spre colaborarea celor două instituții. Cred că NATO va rămâne pilonul securității în Europa.
Dar dacă Statele Unite își vor reduce contribuția, atunci ar căpăta relevanță o Armată a UE? Președintele ales al SUA, Donald Trump, a vorbit de mai multe ori despre investițiile prea mici în apărare pe care le fac
țările europene, explicând că se așteaptă ca Europa să-și poată achita costurile cu securitatea.
Nu înțeleg de ce toată lumea îi aruncă în spate lui Donald Trump acest lucru, care altminteri se discută de foarte multă vreme. Liderii americani spun de mult că statele europene din NATO ar trebui să contribuie mai mult pentru propria lor apărare.
Credeți că e posibil ca Europa să-și plătească în întregime singură cheltuielile de securitate și apărare, fără ajutorul SUA?
Nu știu. Pe de altă parte, nu știm cu adevărat ce intenții are noua administrație și ce va face în acest sens.
Statele Unite contribuie cu circa 90% la apărarea Europei. Credeți că lucrurile vor rămâne așa?
Cred că aceste aspecte vor fi discutate la viitorul summit NATO. Între timp, multe state europene și-au crescut contribuția la bugetul Alianței. NATO a fost concepută ca o alianță în care să ne protejăm împreună. Nu avem cu adevărat altă soluție.
Rusia planifică să instaleze un sistem nuclear Iskander la granița cu Polonia în exclava Kaliningrad. Cât de periculos poate fi?
Destul de periculos. Trebuie să rămânem conștienți de acest pericol și trebuie să găsim o formulă prin care să ne apărăm. Este o ameninţare pentru întreaga NATO.
Credeți că trebuie să ne temem de Rusia? În special noi, cei din apropierea acestei țări.
Dacă suntem realişti, nu ne vom teme.
Adică dacă suntem pregătiți să ne apărăm?
Da. Dacă ești conștient de pericol, te pregătești și ești gata să răspunzi. Nu fără motiv statele noastre au devenit membre NATO. Şi constituie o parte importantă a alianţei.
