Profesorul clujean a declarat, într-un interviu exclusiv pentru „România liberă“, că vrea să rezolve problema plagiatelor, care au provocat un scandal imens la academia SRI.
Înainte să fie desemnat coordonatorul Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii “Mihai Viteazu”, profesorul universitar Adrian Ivan a dezvoltat un ambițios program de studii de securitate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Acesta a acceptat noua poziţie, în contextul în care trei conducători de doctorate au plecat deja din instituţia de învăţământ superior a Serviciului Român de Informaţii. Adrian Ivan mărturisește că îi este frică de amploarea problemelor pe care trebuie să le rezolve, însă promite că nu va accepta nici un compromis academic.
Domnule profesor, ați fost numit la conducerea Școlii Doctorale a Academiei Naționale de Informații. Acolo au fost o mulțime de scandaluri legate de doctorate plagiate, au fost unii oameni care au renunțat la doctorate. Cum intenționați să rezolvați această problemă?
Adrian Ivan: Am avut o discuție pe această temă cu domnul profesor Iancu, rectorul Academiei, care m-a informat că, într-adevăr, există această cerere de renunțare la doctorate, dar petenții sau solicitanții au depus o cerere în justiție și a început un proces. Și în momentul acesta, practic, noi nu mai putem să întreprindem nimic, ca universitate sau ca școală doctorală, ci trebuie să așteptăm o decizie a instanței. Știți că nu putem interfera în actul de justiție! Deci, deocamdată, acele doctorate rămân undeva suspendate. Aceasta este ceea ce mi-a spus domnul Iancu, eu vă relatez acum discuția avută cu domnul rector… Nici Academia nu mai poate interveni, nici măcar Ministerul Educației nu mai poate interveni, pentru că, în momentul în care o plângere a ajuns în instanță, magistrații sunt cei care derulează toată activitatea de investigație. Într-adevăr, au existat acele doctorate, au existat și acuzele de plagiat.Era bine, desigur, ca universitatea în cauză, Academia Națională de Informații, să se pronunțe pe ele, prin Comisia de Etică, dar, cum vă spuneam, din ceea ce mi-a spus domnul rector, ele nu mai pot fi obiectul activității de investigație la Academie, deocamdată. Pe de altă parte, acum Școala Doctorală s-a primenit, într-un fel, acolo. Eu sunt coordonatorul Școlii Doctorale, nu sunt directorul ei, pentru că ocuparea postului de director se face prin concurs și sunt niște reguli în Academie pe care eu trebuie să le îndeplinesc într-un interval de timp, doar după aceea îmi voi putea depune candidatura pentru postul de director. Ei au, deocamdată, o singură școală doctorală, dar au și un Consiliu Științific de Conducere a Școlii Doctorale, cum este peste tot. Acest Consiliu este un fel de instanță parlamentară, care este peste școala doctorală sau peste școlile doctorale. Funcția, prin concurs, ar fi asimilată și celei de director de Consiliu, și celei de școală doctorală. Dar eu am de gând aici să construiesc o nouă școală doctorală, la Academie, care să aibă un specific asemănător cu cel al școlii doctorale de informații și securitate națională, dar să vină pe formula civilă de studii de securitate! Să fie o școală de relații internaționale și studii de securitate, așa cum este și la Cluj, așa cum este și în Statele Unite, în Europa, peste tot! De ce? Eu vreau să conserv ceea ce este bun la Academie, dar, în același timp, să deschid școala doctorală și consiliul ei spre universitățile civile. Eu am un protocol semnat între Academia Națională de Informații și Universitatea Babeș-Bolyai, iar în acest sens avem primul masterat comun anul acesta pe securitate, intelligence și competitivitate în organizații, primul masterat pe care îl face la Cluj împreună cu Academia Națională de Informații, iar studenții de aici trebuie să se regăsească și într-o logică doctorală, pe viitor. De aceea, am cerut directorului SRI, domnul Eduard Hellvig, să îmi dea această posibilitate de a face o construcție nouă, puternică, cu personalități remarcabile – mă gândesc aici la Michael Shafir, la Lucian Năstasă-Kovacs, la profesori din Universitatea București, la profesori celebri de la Universitatea din Iași, precum profesorul George Poede sau profesorul Iordan Bărbulescu de la SNSPA! Deci, sunt mai multe opțiuni, dar ele nu se pot face decât într-un interval de timp. Pe de altă parte, în ceea ce privește școala doctorală, pentru că sunt coordonatorul activității ei și asum, în momentul acesta, interimatul conducerii, voi face niște pași foarte concreți.
La ce pași vă referiți?
A.I.: Voi sta de vorbă cu fiecare conducător de doctorat care a rămas în școală, voi vedea toate tezele de doctorat, teme de doctorat, ce s-a realizat până acum, în ce stadiu sunt, cum sunt și voi avea un filtru foarte sever în ceea ce privește susținerea tezelor.
Concret, ce veți face dacă veți descoperi plagiate?
A.I.: Dacă voi descoperi plagiat, voi chema autorul și îi voi spune că nu poate susține teza. Îi voi da, potrivit regulamentelor, posibilitatea să o refacă, pentru că are dreptul acesta. Dacă nu reușește să o refacă în mod complet, ne strângem mâna și părăsește școala doctorală. Aceasta este intenția mea. Sunt convins că vor fi astfel de cazuri, pentru că o astfel de cercetare doctorală îți ia foarte mult timp. Trebuie să ai timp să stai, să citești, să compari, să măsori, să faci cercetări serioase pe diferite componente ale tezei. De aceea, dacă nu se pot ține de asta, le voi explica faptul că e mai bine să se retragă și să vină, aici sau la altă școală doctorală, când vor putea să urmeze cu adevărat o cercetare serioasă. Eu am experiența cu unii doctoranzi care nu sunt din interiorul universității și nu i-am lăsat niciodată să susțină imediat după trei ani teza. I-am întors teza, le-am întors chiar referatele de cercetare, le-am întors rapoartele de cercetare și am avut grijă întotdeauna să le acord mai mult timp. Sunt și la mine mulți în așteptare dintre doctoranzi… Sunt nume cu o oarecare notorietate, care încă așteaptă, pentru că nu o să le dau voie încă să își susțină teza. Și mai am un principiu: nu o să dau voie la susținerea unei teze dacă omul respectiv este într-o funcție politică sau publică. Mie nu mi se pare corect! Când va termina activitatea respectivă, atunci putem sta de vorbă, putem începe un dialog. De aceea, o să vedeți că la mine, în calitate de conducător de doctorat, sunt foarte mulți amânați, pentru că nu au putut răspunde exigențelor școlii noastre doctorale! La mine, în comisia de îndrumare, fie că este Lucian Năstasă-Kovacs, fie că este Michael Shafir sau profesorul Marcel Vesa ori, mai nou, Cristian Găzdac sau Tudor Sălăgean, vă imaginați că este foarte greu să treacă de filtrul lor, pentru că oamenii aceștia se uită la detalii, au și pasiunea de a citi, au și pasiunea de a întoarce lucrurile pe toate fețele și va fi foarte greu să treacă. În plus, și eu am o anumită experiență: dând doctorate în domeniul relațiilor internaționale și al studiilor europene, unele teze, așa cum prevede și legea, au un caracter profesional. Adică, ele trebuie să servească unui domeniu, de exemplu, unui angajat al Ministerului de Externe, unei organizații internaționale etc. Și atunci el, doctorandul, trebuie să aducă plusvaloare pentru a servi breasla din care vine. Pe de altă parte, sunt și teze de cercetare, care merg la noi, în domeniul relațiilor internaționale, fie prin a testa ipoteze de cercetare, fie prin a testa teorii ale relațiilor internaționale, mai noi și mai vechi. Noi facem lucrul acesta, dar avem alt specific decât cel pe care îl are școala de istorie. Școala de istorie e o școală care merge foarte mult pe arhivă, pe informația brută, preluată de acolo și apoi prelucrată. Noi avem o abordare de științe politice. Investigăm prin prisma a ceea ce poate servi pragmatic unui demers. Mai ales tezele pe studii de securitate trebuie să îmi aducă plusvaloare pe analiza de securitate. Și aici, la Academie, voi face același lucru.
Nu v-a fost puțin teamă în momentul în care vi s-a propus această funcție? Știm cu toții scandalurile care au existat…
A.I.: Sigur că îmi e foarte teamă! Și acum am rețineri! O să mă atace, probabil, mulți din breasla mea! Orice poziție socială – și aceasta este o poziție socială respectabilă – atrage după sine și atacuri. Mă vor căuta la teza de doctorat, la publicații, la nu știu ce. Eu sper să o facă cu foarte multă responsabilitate. Adică, atunci când acuză pe cineva, să acuze cu argumente solide, nu cu frustrări personale, pentru că atunci lucrurile degenerează și merg în altă direcție. Mi-e frică pentru că știu că la Academia Națională de Informații sunt mai multe tabere, mai multe opțiuni, se schimbă o gardă, așa cum s-a schimbat o gardă și la conducerea SRI. Odată cu venirea domnului Hellvig, a plecat domnul Maior… Nu întotdeauna doi directori au aceeași filosofie. Domnul Hellvig a înțeles foarte bine că această Academie este fanionul SRI, este cea mai vizibilă, pentru că celelalte structuri sunt operative; celelalte își văd de treaba lor în domeniul intelligence, dar la Academie ar trebui să fie spuma SRI și a intelligence-ului românesc, pentru că acești oameni deservesc toate componentele de intelligence din securitatea națională. Și atunci cu atât mai mult te aștepți să fie foarte buni. Dar nu este posibil acest lucru fără o filosofie foarte clară de a atrage profesori din societatea civilă, de a avea un dialog permanent cu mediul academic civil, de a avea un dialog cu mediul publicistic, cu jurnaliști de prestigiu, care înțeleg ce înseamnă să construiești doctorate, nu de dragul de a le da, ci de a contribui la faima unei școli! Acum, peste tot sunt uscături. Să nu vă imaginați că la UBB nu sunt uscături, dar aici filtrele universității sunt atât de bine puse la punct, încât e greu să mai treacă un plagiat fără să fie sesizat. Eu, la fiecare teză, am cerut ca ea să fie trecută prin softul antiplagiat, dar nu după ce a dat ordin Ministerul Educației, ci și înainte am lucrat în maniera aceasta. Dar și softul e un program, mai dă rateuri! Și dacă citești, uneori, o teză de o mie de ori, nu sesizezi toate nuanțele, toate paragrafele. De aceea, am lucrat mână în mână cu Lucian Năstasă-Kovacs, care este directorul școlii doctorale de relații internaționale și studii de securitate de la Cluj și care este foarte meticulos. La el, aparatul critic trebuie să fie perfect. Același lucru îl voi face și la Academie. Voi cere ca oamenii să lucreze cu adevărat în echipe și să vadă teza nu numai conducătorul de doctorat, ci să o vadă cu adevărat și îndrumătorii! La noi, la UBB, așa se întâmplă! Eu îi oblig pe studenții mei să trimită teza la toți îndrumătorii, care sunt plătiți pentru a face analiza tezei! Și răspund pentru asta! Sunt coresponsabili pentru decizia de a da drumul la o teză!
La Academie nu știu cum au funcționat lucrurile. Eu am de gând să fac o analiză foarte serioasă, să văd efectiv dacă mă vor ajuta cei din Academia Națională de Informații! Dacă voi simți că îmi pun piedici sau că nu vor să meargă într-o direcție pe care eu vreau să o construiesc și vor găsi tot felul de portițe, eu voi renunța! Atâta vreme cât voi conduce eu școala doctorală, voi ține foarte mult la nivelul tezelor, voi ține ca formulările să fie cele din domeniul civil, adică să fie teze cu adevărat, și nu demersuri din acestea generalisime, cu subiect gen ”Geopolitica în Orientul Mijlociu”! Geopolitica în Orientul Mijlociu presupune 1.000 de institute de cercetare, cel puțin, ca să avem o radiografie foarte corectă, nu o teză de doctorat. O teză de doctorat trebuie să fie cu un subiect din această arie foarte mare, care să îmi analizeze ceva anume din Orientul Mijlociu!
CV. Cine este profesorul Ivan
Adrian Ivan este profesor universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, unde conduce Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană. Din 2009, este președintele Comisiei de Științe Sociale, Politice și ale Comunicării din cadrul ARACIS. Are o diplomă în Studii Europene la Universitatea din Geneva. A câștigat concursul pentru a deveni profesor la Universitatea Blaise Pascal din Clermont – Ferrand. A predat cursuri la mai multe universități francofone și din Italia.
