Desi pare rostita acum un secol, remarca presedintelui Basescu despre apropiatele alegeri si oportunitatea de a se distanta, in acest rastimp, de scena politica a cazut, de fapt, doar cu putine saptamani in urma. Credincios firii sale, s-a implicat intre timp in campania electorala ce continua sa se prezinte anosta si de o maxima superficialitate. Calitatea acesteia va fi constituit, poate, si unul dintre motivele care l-au determinat sa iasa la rampa pentru a aminti de prerogativa sa de numire a premierului si sa avertizeze, totodata, ca nu va tolera inca o tentativa de suspendare din partea adversarilor politici – fiind decis sa se baricadeze la nevoie chiar in interiorul Palatului Cotroceni.
Limbajul prezidential nu va fi fost, poate, cel mai elegant, dar momentul ales pentru interventie a fost unul propice. Campania ramane un spectacol ieftin si needificator, rivalii politici nereusind sau nedorind sa intre in dezbateri serioase pe tema politicilor pe care doresc sa le practice, respectiv a eficientei acestora in vederea intremarii tarii. De altfel, este cat se poate de probabil ca programele de partid sa fie ignorate din clipa in care se pune problema formarii unui guvern de coalitie, a carui prima grija va fi prezervarea regulilor actualului joc politic, benefic preponderent pentru cei cativa jucatori participanti.
Verbiajele liderilor de partid, cu totii complet insipizi, confera un grad ridicat de atractivitate ideii ignorarii acestora de catre presedinte in favoarea unei alte persoane, mai tinere sau tehnocrate, insarcinata cu formarea noului guvern. Traian Basescu a insistat si pe imperativul formarii rapide a guvernului, in conditiile crizei economice internationale devenite tot mai grave. Este de asteptat ca aceasta graba sa nu se regaseasca insa si pe lista de prioritati a principalilor combatanti, preocupati intai de toate sa asigure variilor factiuni politice functii si slujbe excelent remunerate de la buget – proces ce poate dura, fireste, cateva saptamani bune.
Parte din puterea lui Basescu consta in capacitatea sa de a intelege cateva aspecte importante ale psihologiei populare. stie ca, in vremuri de acalmie economica, oamenii tind sa incline – poate sub influenta amintirilor legate de era comunista sau a prezentei unor regimuri cu iz de partid unic in regiuni ca Focsani – in favoarea unei formatiuni deja familiarizate cu puterea, cu toate ca sunt constienti ca partidul in cauza s-a dovedit extrem de versat la capitolul minciunilor si al devalorizarilor. Pentru destui cetateni, oferta unui anumit grad de protectie sociala a fost si inca mai poate fi suficienta pentru a califica un partid la actul guvernarii. PSD a fost, pana in prezent, formatiunea care a beneficiat cel mai mult de pe urma acestui punct de vedere popular – pe cat de cinic, pe atat de desperat.
Dar acum, cand disponibilizarile incep sa afecteze regiune dupa regiune, docilitatea unei parti a electoratului s-ar putea volatiliza curand. Daca Basescu va reusi sa convinga acest segment ca o sustinere acordata PSD (castigatorul tehnic al alegerilor din 2004), un numar onorabil de voturi exprimate in favoarea PNL pot induce o criza politica in vremuri in care tara deja se confrunta cu una economica, destui oameni si-ar reevalua, probabil, optiunile. Fitecum, seful de stat nu poate semnala direct segmentului de electori inca nedecisi potentialele avantaje ale ofertei PD-L, dat fiind ca un partizanat eclatant are harul de a indeparta la fel de multi votanti pe cat ar atrage. Prin urmare, se recomanda de la sine metoda aluziilor discrete cu referire la seria problemelor care s-ar putea abate asupra tarii daca aceasta mai incape o data pe mana partidelor care in trecutul recent au generat deja o criza constitutionala.
Atitudinea romanilor fata de stat este una de teama si dispret, dar, in pofida acestor sentimente, oamenii continua sa spere in capacitatea acestuia de mentinere a unui anumit grad de ordine si continuitate care sa le permita o existenta cat de cat stabila. Daca ar fi avut o mai mare incredere in propriile lor abilitati, daca ar fi substituit galcevoaselor factiuni o serie de forte cu orientare civica, determinate sa relanseze tara, acum le-ar pasa infinit mai putin de marile confruntari politice.
Din nefericire, politica a capatat o imagine atat de sordida si hazardata, incat cei mai multi prefera sa stea departe de ea. Misiunea – nedeclarata – a presedintelui a vizat, de fapt, avertizarea cetatenilor asupra pericolului ce rezida atat intr-un absenteism masiv de la urne, cat si in orice vot acordat "la plesneala", avand in vedere furtuna economica dezlantuita. Dar pentru a determina suficient de multi alegatori sa ii dea ascultare, Traian Basescu va trebui sa vina si cu un mesaj al sperantei, nu doar al temerilor, convingand prin urmare cetatenii ca nadejdea pusa in candidatii politici cei mai nepatati se va reflecta, ulterior, benefic si direct asupra vietii lor de zi cu zi.
