Internetul a fost, este, şi va fi întotdeauna un câmp de luptă, iar până de curând, războiul pentru democraţia supremă arăta în felul următor: Microsoft vs. Google vs. Yahoo. În timp, Google a reuşit să se distanţeze de ceilalţi doi adversari, datorită motorului de căutare care l-a făcut faimos. Se pare, însă, că domnia îi este ameninţată… Un nou pretendent la tron, cu sânge albastru, a apărut, parcă peste noapte, şi a început să acapareze tărâmul promis.
„Este greu de zis cum vor fi lucrurile în următorii trei până la cinci ani, dar este mult de muncă doar pentru a continua ascensiunea pe drumul pe care am început să-l parcurgem. În momentul acesta avem 30 de milioane de utilizatori activi pe Facebook. Sunt o mulţime de aplicaţii diferite care vor fi dezvoltate pentru a le permite oamenilor să împărtăşească informaţii, în moduri diferite. Mă aştept ca numărul utilizatorilor să crească şi vor fi mai multe metode care le vor permite agenţilor de publicitate să atragă publicul şi să comunice cu acesta cu într-o manieră foarte „naturală”, similară celei în care prietenii comunică între ei.”
Declaraţia respectivă îi aparţine fondatorului reţelei de socializare Facebook, Mark Zuckerberg, şi este extrasă dintr-un interviu pe care acesta l-a acordat revistei Time în anul 2007. Pe atunci, siteul, fondat în 2004, avea 30 de milioane de utilizatori. În iulie, anul acesta, numărul celor care folosesc Facebook a depăşit 500 de milioane. Tot anul acesta, după numai 6 ani de la înfiinţare, imensa reţea de socializare a reuşit să-l depăşească pe „regele internetului”, Google, în ceea ce priveşte traficul şi timpul petrecut pe site. Odată cu lansarea noului sistem de mesaje, care include şi email, prevesteşte Facebook sfârşitul monopolului online a celui mai important motor de căutare? Ce urmează? Mai are Facebook vreun as în mânecă?
Cum a început? A cucerit Harvardul, apoi întreaga lume…
Facebook este cea mai mare reţea socială având în prezent peste jumătate de miliard de utilizatori înregistraţi, reprezentând aproximativ 28% din populaţia planetei ce dispune de acces la internet. O reţea socială reprezintă o structură socială compusă din indivizi, conectaţi între ei cu ajutorul unui sau mai multor tipuri de interdependenţă, precum prietenia, înrudirea, interese comune etc.
Ideea i-a venit lui Mark Zuckerberg, în liceu. La începutul fiecărui an şcolar, elevii primeau un fel de anuar, numit The Exeter Face Book (liceul numindu-se Philips Exeter Academy – n.r.), pentru a-şi cunoaşte mai bine colegii. Acea bucată de hârtie care conţinea informaţii despre elevi, sau, mai bine zis, conceptul ei, a fost transpus pe internet. Păstrând menirea „surioarei de celuloză” – socializarea – Facebook.com a luat naştere în anul 2004, iniţial fiind creată exclusiv pentru studenţii facultăţii Harvard.
Succesul a fost imens încă de la început, iar în 2 săptămâni de la punerea în funcţiune, jumătate dintre facultăţile din zona Bostonului cereau acces la reţea. Zuckerberg i-a cooptat pe amicii săi, Dustin Moskowitz şi Chris Hughes, pentru a-l ajuta să dezvolte siteul, iar după 4 luni, Facebook cuprindea alte 30 de reţele de facultate.
În scurt timp, cei trei antreprenori s-au mutat în Palo Alto, California (oraş situat în Silicone Valey – Mecca tehnologiei – cunoscut pentru faptul că găzduieşte sediile principale ale unora dintre cei mai buni dezvoltatori de tehnologie, precum Hewlett-Packard, VMware, Tesla Motors, respectiv Facebook, incubator pentru Google, Logitech, PayPal etc.), unde l-au cunoscut pe cofondatorul Napster, Sean Parker. Aceştia au început să lucreze împreună, iar Parker i-a făcut cunoştinţă lui Zuckerberg cu primul investitor, Peter Thiel, cofondatorul PayPal, care a contribuit cu 500 de mii de dolari la dezvoltarea Facebook.
Fenomenul lua amploare, reţeaua continuând să crească. Ajunsă rapid la câteva milioane de utilizatori, fondatorii au început să primească oferte cu 6 zerouri de la investitori. În septembrie 2005, site-ul a început să permită accesul liceenilor, după care a urmat includerea companiilor. Astfel, Facebook ajunsese săreprezinte liantul ce unea peste 20.000 de reţele private. Eventual, în septembrie 2006, înscrierea a devenit disponibilă oricărei persoane cu o adresă de email şi vârsta minimă de 13 ani, ducând la ascensiunea rapidă a companiei. În total, în Facebook au fost investite, până în iunie 2010, 836 milioane de dolari, dar, în schimb, se aşteaptă ca firma să genereze un venit de aproximativ 1,5 miliarde de dolari, numai pentru anul acesta.
Cine este Zuckerberg? Faţa din spatele Facebook…
Mic de statură, cu tenul rozaliu şi părul creţ, tuns scurt şi uşor răvăşit, având ochii ascunşi în spatele multor nopţi nedormite, Mark nu impune respect prin fizicul său. Nici măcar prin garderoba sa – jeans, tricou şi teneşi – ori prin atitudine – mereu jovial şi energic. Mark Zuckerberg impune respect printr-un singur cuvânt – Facebook. La numai 26 de ani, este fondatorul şi directorul celei mai mari reţele de socializare din lume.
Potrivit publicaţiei The NewYorker, profilul de Facebook al lui Mark Zuckerberg ne dezvăluie că acesta are trei surori, Randi, Donna şi Arielle. Acestea apar în lista lui de prieteni, alături de părinţii lui, Karen şi Edward. Mai aflăm, de asemenea, că a terminat liceul la Philips Exeter Academy, că a fost student la Harvard şi că este fan al comediantului Andy Samber. Printre muzicienii lui preferaţi se numără Jay-Z, Green Day, Taylor Swift şi Shakira, şi are listate drept interese „Minimalismul”, „Revoluţiile”, precum şi „Eliminarea dorinţei”. În dreptul rubricii Cărţi se găseşte un singur titlu – „Jocul lui Ender”, de Orson Scott Card, povestea unui copil supradotat, maestru al jocurilor video de război, care realizează că este implicat într-un război adevărat.
S-a născut într-o familie de evrei, într-un orăşel din NewYork, în data de 14 mai 1984. Ştie artele programării încă din şcoala generală, iar în liceu se poate spune că a fost un tocilar, câştigând premii la concursuri de matematică, astronomie şi fizică. Pe lângă engleză, mai ştie să vorbească şi să scrie în patru limbi – franceză, ebraică, latină şi greacă antică, şi a fost şi căpitanul echipei de scrimă. După ce a terminat liceul, a optat pentru Universitatea Harvard, cu toate că Microsoft şi AOL încercaseră să-l recruteze (înainte să termine liceul, Zuckerberg crease un player audio ce avea capacitatea de a învăţa tabieturile muzicale ale utilizatorului)
Poate că nu a avut cea mai „palpitantă” adolescenţă, dar acum culege roadele muncii sale, dovedind lumii că e bine să fii drăguţ cu tocilarii. Revista Vanity Fair l-a numit anul acesta Cea mai influentă persoană a erei informaţionale, după ce anul trecut era clasat pe locul 23 din 100. Viaţa lui a inspirat chiar şi un film, succes de box office, intitulat sugestiv The Social Network.
Ce e nou? Ucigaşul de email şi cuponul virtual de reducere…
Din februarie circula un zvon conform căruia Facebook se pregătea să lanseze un „ucigaş de email”, sub denumirea de Project Titan. Pe 15 noiembrie, Mark Zuckerberg a anunţat, în cadrul unei conferinţe de presă, implementarea unui sistem revoluţionar de comunicare online în platforma de socializare. De asemenea, acesta a dezminţit zvonurile, declarând că „acesta (sistemul – n.r.) nu este un ucigaş de e-mail, este un sistem care incorporează e-mailul”, toate mail-urile, mesajele, discuţiile de pe chat, chiar şi SMS-urile, fiind stocate la un loc, organizate în „conversaţii”. În acest fel, interacţiunile dintre utilizatori sunt facilitate, reducându-se considerabil timpul necesar transmiterii unei informaţii. De asemenea, este posibilă ataşarea de fişiere generate cu ajutorul suitei Office, de la Microsoft, şi vizualizarea online a acestora, fără a fi nevoie de descărcarea lor. Nu este un ucigaş de email? Greu de crezut.
Poate că Project Titan a fost o palmă dureroasă la adresa Google, dar Facebook se pare că a dat lovitura de graţie odată cu introducerea Facebook Deals. Totul a început cu Places, o aplicaţie ce permite posesorilor de iPhone să transmită în timp real ce localuri sau instituţii frecventează. Te loghezi de pe telefon şi bifezi, creând o hartă a locurilor pe care le-ai vizitat. Deals funcţionează pe acelaşi principiu, dar Zuckerberg a reuşit să-i convingă pe posesorii de afaceri, magazine, baruri etc., să ofere reduceri dacă utilizatorul se loghează din locul respectiv. Astfel, The Gap, magazin de haine, a oferit, gratuit, câte o pereche de jeans, primilor 10.000 de oameni care s-au logat într-unul dintre magazinele firmei. Potrivit ziarului Financial Times, un analist economic care era prezent la lansarea serviciului a declarat că Facebook „a schimbat comerţul local pentru totdeauna”.
Şi totuşi, ce urmăreşte Zuckerberg? Conform aceleaşi publicaţii, acesta este de părere că „în cinci ani, fiecare industrie va fi regândită într-o manieră socială. Pot fi refăcute industrii”. Aparent, ambiţia lui nu este să facă din Facebook o companie influentă, ci să transforme reţeaua în cea mai importantă companie din lume. Mark Zuckerberg a devenit un brand, şi a evoluat, în paralel cu reţeaua pe care o conduce – de la puştiul nesigur şi speriat, care nu ştia exact la ce se înhămase, la un profet al industriei online ce ţine în frâu un mastodont al Internetului. „A lăsat frica în urmă” declară un prieten apropiat de-al lui, „până acum un an, credea că (Facebook – n.r.) va fi următorul Google, dar nu era sigur. Acum este sigur. Frica a dispărut”
Dar ce diferenţiază Facebook de restul siteurilor de acelaşi tip? Nu este designul, nici posibilitatea de a trimite mesaje prin modalităţi diferite, nici măcar faptul că îţi poţi „eticheta” amicii în poze sau că poţi selecta una dintre cele 69 de limbi în care este tradus site-ul. Nu este vorba despre jocuri, despre notiţe, sau despre cele peste două milioane de site-uri ce s-au „alipit” reţelei. Este vorba despre toate aceste detalii, aparent mici, care fac din Facebook mai mult decât o reţea de socializare. Facebook devine, treptat, tot ceea ce înseamnă experienţă web 2.0, ba, chiar mai mult de atât, devine cartea de identitate, paşaportul către minunata lume a internetului – lucru pe care Google nu a reuşit, cel puţin încă, să-l facă.
