» Pe Insula Sark, ultimul bastion al feudalismului din Europa, au avut loc primele alegeri democratice.
"Am crezut ca o sa fie amuzant, dar situatia a devenit tragica pentru noi", comenta unul dintre cei aproximativ 600 de locuitori (dintre care 474 cu drept de vot) ai Insulei Sark din Canalul Manecii, dupa primele alegeri democratice organizate dupa 443 de ani de regim feudal. "Suntem in pericol sa inlocuim feudalismul cu dictatura", a remarcat ingrijorat un alt alegator. Problemele insulei, un paradis turistic uitat de timp, unde automobilele sunt interzise, nu se platesc impozite, nu sunt someri si exista o singura celula de inchisoare, rareori folosita, au inceput o data cu implicarea – deloc dezinteresata, spun criticii – a fratilor Barclay, proprietarii trustului de presa Telegraph si ai hotelului Ritz din Londra, intre altele, in "democra-tizarea" insulei, ultima parte a Europei organizata dupa reguli feudale.
Fratii Barclays au preluat conducerea luptei impotriva feudalismului in 1993, cand au cumparat de la Insula Sark, platind 2,3 milioane de lire sterline, o insulita vecina, Brecqhou, si, spre surprinderea si supararea lor, au aflat ca trebuie sa ii plateasca o taxa, reprezentand a 13-a parte a pretului de cumparare, seniorului feudal al insulei (in dialectul local, normand, "seigneur"), dl Beaumont, fost inginer de aeronave, care a mostenit titlul in 1974. In plus, tot potrivit arhaicelor legi locale, Insula Brecqhou si castelul in stil gotic pe care fratii Barclay l-au construit acolo nu puteau fi mostenite decat de fiul cel mai mare al familiei.
Taxa care trebuia platita seniorului a fost abolita, dar prea tarziu pentru a mai alina mandria ranita a fratilor Barclay, obisnuiti cu regulile moderne ale afacerilor, nu cu stilul feudal. Cei doi au investit mult in Insula Sark, in hoteluri, restaurante, constructii si imobiliare, ajungand sa aiba 140 de angajati (procentaj insemnat raportat la totalul de 600 de locuitori) si sa detina 20% din suprafata de teren. In paralel, s-au implicat si in politica, declansand o campanie pentru "rasturnarea" vechii adunari legislative a insulei, compusa din 40 de proprietari de terenuri numiti "tenements" (pronuntat "tainemont", cu rezonante franco-normande), care nu fusesera alesi, ci mostenisera acest titlu.
Saptamana aceasta au fost organizate primele alegeri democratice pentru formarea noii adunari legislative, a carei componenta a fost redusa la 28 de membri. Nu mai putin de 57 de candidati (unul din sase din locuitorii insulei) s-au inscris in cursa electorala, impartiti in doua factiuni dezbinate de o rivalitate inversunata: una a sustinatorilor fratilor Barclay, promotori ai modernizarii (dar si ai propriilor interese, adauga criticii), si una a traditionalistilor, care se tem ca viata lor linistita ar putea fi afectata si, mai ales, care denunta agresivitatea cu care fratii Barclay au incercat sa isi impuna vointa. De exemplu, sub acoperirea uneia dintre companiile lor, fratii Barclay au infiintat un ziar local, in paginile caruia ajung sa fie criticati dur toti cei care li se impotrivesc.
"Sotul meu a ajuns sa fie numit «taliban feudal» pentru ca a fost unul dintre cei care nu le-au dat autorizatie pentru construirea unui heliport pe insula", s-a plans Diana Baker, fosta membra a adunarii legislative si candidata pentru un nou mandat. Mai grav, cu o zi inaintea alegerilor, Daily Telegraph, proprietate a fratilor Barclay, a publicat un interviu cu acestia, in care cei doi au afirmat ca se gandesc serios sa isi retraga investitiile din Insula Sark in cazul in care rezultatul alegerilor nu le va conveni. "In mod sigur, daca actuala administratie este realeasa – iar unii membri ai sai sunt deja numiti –, va trebui sa ne reconsideram programul de investitii. Nu amenintam, suntem realisti", a declarat sir David Barclay.
Dupa anuntarea rezultatului alegerilor, in urma carora doar cinci dintre candidatii sustinuti de cei doi oameni de afaceri au ajuns in adunarea legislativa, avertismentul a fost pus in practica. Doua hoteluri, magazine si cel putin un restaurant detinute de fratii Barclay au fost inchise, activitatea in constructii incetand si ea. Concedierea celor 140 de angajati este un dezastru, spectrul somajului avand un efect mai puternic decat alegerile democratice in aducerea insulei feudale la realitatea contemporana.
