La Galaţi, oraş cunoscut ca unul dintre cele mai puternice centre industriale din ţară, a avut loc, în ultimul deceniu şi jumătate, o distrugere a multor societăţi comerciale industriale, care a produs un puternic dezechilibru în raportul dintre numărul de angajaţi din producţia industrială şi numărul salariaţilor din administraţie.
Potrivit statisticilor Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (PIMM) Galaţi, în ultimii 14 ani locurile de muncă în industrie au scăzut la jumătate, iar numărul locurilor de muncă din administraţia gălăţeană s-a triplat. În perioada 1990-2013, la Galaţi au fost desfiinţate 125.600 de locuri de muncă. Dacă în 1990 în judeţul Galaţi existau 234.400 de salariaţi, la sfârşitul lui ianuarie 2013 numărul acestora era de mai puţin de jumătate, adică 108.807. În anul 2000, numărul angajaţilor se redusese cu 100.000 faţă de 1990. Din cei 137.000 de angajaţi, cei mai mulţi, adică 55.455 lucrau în industrie, alţi 11.200 în construcţii, 16.500 în comerţ, 6.700 în agricultură, 18.200 în învăţământ şi sănătate, iar 25.700 în diverse alte domenii, servicii, transporturi, finanţe-bănci. Din 2000 până în prezent, au mai dispărut 39.000 de locuri de muncă. Cea mai severă reducere de locuri de muncă a fost în industrie, unde mai lucrează 29.000 de gălăţeni. A scăzut la jumătate numărul locurilor de muncă în industrie, dar, în schimb, a crescut miraculos numărul salariaţilor din administraţie. Dacă în 2000 lucrau în administraţie numai 3.170 de gălăţeni, numărul lor s-a triplat, ajungând în 2014 la 9.067 de salariaţi.
Vina este la Galaţi, nu la Bucureşti
Preşedintele PIMM Galaţi, Marian Filimon nu este de acord că trebuie aruncată vina, în mod evaziv, pe guverne, ci pe cei care au condus administraţia gălăţeană şi trebuiau să fie preocupaţi de menţinerea economiei pe linia de plutire. „Eu am părerea mea în legătură cu Galaţiul şi cu dezastrul economic, îmi menţin această părere şi să vină cineva să mă combată. Să ştiţi că aici nu este vorba de o politică la nivelul guvernelor care s-au perindat la Palatul Victoria, pentru că nu a existat aşa ceva. Nici nu am avut politici coerente, nici nu am avut vreo strategie pe termen mediu sau pe termen lung, pe care să le respecte toată lumea, indiferent cine vine la guvernare. Îmi aduc aminte că am avut o politică de industrializare făcută de Academia Română, la care trebuia să achieseze toată lumea. Mai vorbeşte cineva de acea strategie? De regulă, noi, la Galaţi, ridicăm capul de jos, din teritoriu şi ne uităm în sus, doar-doar ne-o spune cineva ce să facem şi să ne şi dea ceva cu care să facem. Nu mai merge aşa în democraţie, în economia de piaţă şi tot ceea ce se întâmplă la noi la ora actuală”, ne-a declarat Marian Filimon.
Principala cauză: privatizările la comandă politică
Dezastrul s-a produs în special în perioada 1990-2004, când industria gălăţeană a intrat în picaj ca urmare a privatizărilor care, cu câteva excepţii, au fost eşecuri răsunătoare. Terenurile multor foste uzine de stat au devenit deja sau vor deveni afaceri imobiliare. Aceasta este urmarea privatizărilor efectuate la comandă politică: „Vă spun în cunoştinţă de cauză, am stat aproape de fenomen şi îmi asum răspunderea pentru ceea ce spun. FPS-ul nu făcea decât ce hotărau politicienii în teritoriu. Nu s-a dat o fabrică, o uzină, de care s-au ales praful şi pulberea, în municipiul şi judeţul Galaţi, decât la comandă politică. Să terminăm odată să dăm vina pe guverne. Nu, dezastrul de la Galaţi este împletit, este înfrăţit cu politicul. Nicio unitate economică din Galaţi nu a fost cumpărată decât pe bază de aprobare şi comandă politică. Nimeni nu a cumpărat o societate comercială pentru că voia el şi fiindcă avea bani şi strategie, dacă nu primea aprobare de la şeful judeţului pe linie politică. Toată această împărţeală nu a fost decât cu implicarea directă a politicului. Multe s-au dat pe nimic. Sunt societăţi care s-au vândut pe bani mai puţini decât valora marfa aflată pe stoc. Problema este că au dat fabrici şi uzine la oameni de cea mai slabă calitate”, a adăugat Filimon.
