De pe platforma combinatului ArcelorMittal, deţinu de omul de afaceri indian Lakshmi Mittal, încep să dispară echipamentele construite în anii 60-70, care nu mai corespund nivelului tehnologic actual de pe piaţa oţelului. Sâmbătă, pe platforma siderurgică de la Galaţi a avut loc detonarea controlată a Furnalului nr 2, după ce la începutul anului a fost demolat, printr-o operaţiune asemănătoare, Furnalul nr 1.
Demolarea Furnalului nr 2 a început în luna august, acum fiind finalizată prin dinamitarea construcţiei. Furnalul nr 2 a fost inaugurat în 1969 şi a fost operaţional 39 de ani. „Furnalul nr 2 nu mai face parte din actuala structură industrială din cauza capacităţii sale mici de producţie, performanţelor tehnice reduse, nivelului scăzut de automatizare şi a impactului mare asupra mediului, comparativ cu furnalele aflate în operare, Furnalul nr 5 şi Furnalul nr 3, cel din urmă oprit temporar în acest moment. Asemeni Furnalului nr 1 şi Furnalului nr 6, starea Furnalului nr 2 prezintă ameninţări deopotrivă pentru siguranţa angajaţilor cât şi pentru mediu, pe care Compania nu doreşte să le ignore”, a declarat Dorian Dumitrescu, purtătorul de cuvânt al ArcelorMittal.
La începutul anului, a fost demolat şi Furnalul nr 1, construit în 1968. Din cele 6 furnale, câte au existat la combinatul gălăţean, mai funcţionează doar Furnalul nr 5, iar Furnalul nr 3 e în conservare. Furnalul nr 4 şi Furnalul nr 6 sunt oprite. Nivelul actual al producţiei, dictat de cererea pieţei, e acoperit de Furnalul nr 5, retehnologizat recent, prin investiţii de 80 milioane euro şi care produce 4.600 tone pe zi, capacitatea lui fiind de două milioane tone fontă lichidă pe an. El asigură necesarul de fontă pentru producţia combinatului, care a ajuns în 2012 la 1,6-1,7 milioane tone oţel, cifră menţinută şi în 2013. Dacă piaţa oţelului va ieşi din criză, va fi pornit şi Furnalul 3, şi el recent modernizat şi care are capacitatea de un milion de tone de fontă lichidă pe an.
Cu tehnologiile anilor ’60, s-ar produce în pagubă
Recent, administraţia ArcelorMittal a prezentat situaţia fluxurilor tehnologice din combinat, unele dintre ele fiind depăşite din punct de vedere tehnologic şi al consumurilor energetice, care fac ca producţia de oţel cu echipamente la nivelul anilor 60-70 să devină necompetitivă. Cele trei fluxuri tehnologice ale combinatului erau de tehnologii diferite. Tehnologia de elaborare a oţelului era la Oţelăria nr 2 similară cu cea de la Oţelăria nr 1, dar tipul de turnare era de turnare în lingou, dar nicăieri nu se mai foloseşte acest tip de turnare, pentru că e o tehnologie cu consumuri enorme. Oţelăria nr 2, Oţelăria Electrică şi Slebingul, au fost primul flux devenit inutil pentru combinat din cauza tehnologiei depăşite şi au fost primele introduse pe lista de desfiinţare. Furnalul nr 1, un furnal mic, construit în 1968, care ca tehnologie şi capacitate de producţie era depăşit în totalitate, nu mai putea face parte din strategia de dezvoltare a combinatului. Maşina de Aglomerare (MA) nr 7, construită în 1984 pentru Furnalul nr 6, oprit în urma unei avarii, a fost la rândul ei oprită. La fel s-a întâmplat cu Uzina Cocso-Chimică (UCC) nr 2, pentru fluxul cu Furnalul nr 6 şi MA nr 7. Pentru menţinerea acestui flux trebuia reconstruit din temelii Furnalul nr 6, care nu mai putea fi reparat.
Restructurare tehnologică
După ce conducerea companiei a decis că e mai eficient să importe cocs de la un combinat din Polonia decât să îl producă la Galaţi, UCC nr 1este oprită, iar UCC nr 2 în curs de desfiinţare. Din cele şapte oţelării, mai funcţionează Oţelăria nr 1 şi Turnarea Continuă (TC) nr 1. Oţelăria nr 3 şi TC nr 3 sunt oprite, iar Oţelăria nr 2, Oţelăria Electrică şi Slebingul, au fost desfiinţate. Din şapte laminoare, funcţionează patru: Laminorul de Tablă Groasă (LTG) nr 2, Laminorul de Benzi la Cald, Laminorul de Benzi la Rece şi Zincarea. LTG nr 1 este pornit la nevoie, iar laminorul de ţagle este oprit.
