Cursul leu-euro este sensibil la orice vânticel care bate din economie, viaţa politică şi guvernare. România liberă a comparat evoluţiile monedei naţionale după câteva evenimente majore din existenţa Partidului Democrat Liberal.
2 octombrie 2004: Traian Băsescu a vărsat cea mai celebră şi aducătoare de voturi lacrimă masculină cunoscută în istoria României. E momentul în care Theodor Stolojan a anunţat că nu mai candidează la preşedinţie şi că-i cedează locul lui Traian Băsescu. Acesta, la auzul veştii, l-a îmbrăţişat. Era o zi de sâmbătă. Luni, leul se aprecia faţă de euro cu 0,06 bani.
15 decembrie 2008: Acelaşi Theodor Stolojan, candidatul PDL la funcţia de premier, anunţă brusc că nu mai vrea jobul de prim-ministru. Traian Băsescu suferă ca şi întâia oară, însă într-un mod mai stăpânit: „Nu există om la fel ca Stolojan în PD-L. Sunt puţin trist”. Cursul valutar de a doua zi arată o depreciere a leului faţă de euro de 1,4 bani (adică 0,36%).
22 decembrie 2008: Guvernul Boc e votat în Parlament şi depune jurământul în faţa lui Traian Băsescu. A doua zi, are loc o apreciere a monedei naţionale cu 0,0008 lei (adică 0,08 bani). Aprecierea leului după jurământul guvernului Boc e oarecum similară cu aprecierea leului după lacrima vărsată de Băsescu pentru „dragă Stolo”.
Comparând evoluţiile cursului de schimb după retragerea lui Stolojan, respectiv numirea efectivă a guvernului Boc, constatăm că Stolojan a cauzat o depreciere de 17,5 ori mai puternică decât a reuşit să „aprecieze” Boc.
13 octombrie 2009: Guvernul „Boc I” a picat în Parlament în urma unei moţiuni de cenzură. A doua zi, cursul valutar arăta o depreciere a monedei naţionale de 0,43 de bani.
23 decembrie 2009: Are loc înscăunarea Guvernului „Boc II”. A doua zi moneda naţională se apreciază cu 0.0019 lei (adică mai puţin de o cincime de ban).
6 februarie 2012: Guvernul condus de Emil Boc îşi dă demisia dis de dimineaţă, înainte de stabilirea cursului valutar oficial, de către BNR. La prânz, leul se înviorează uşor, arătând o cotaţie în creştere cu 0,47 de bani faţă de ziua lucrătoare precedentă. Constatăm că leul s-a apreciat de 2,5 ori mai mult atunci când Boc a plecat, decât când a venit la putere.
9 februarie 2012: Pe fotoliul de prim-ministru se aşează Mihai Răzvan Ungureanu. A doua zi leul devine mai trist, depreciindu-se cu 0,14 bani faţă de moneda euro.
Cocluzii:
Leul s-a înviorat aproape la fel de mult după „lacrima” lui Traian Băsescu ca după instalarea în funcţie a guvernului „Boc I”.
Devalorizarea leului a fost de 3 ori mai mare atunci când Theodor Stolojan a decis că nu vrea să mai fie premier, decât când Guvernul Boc I a picat cu totul în Parlament.
Venirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la Palatul Victoria a fost urmată de variaţii minore ale cursului de schimb, de 10 ori mai mici ca ordin de mărime, comparativ cu fluctuaţia care a urmat „unui simplu anunţ” dat de Theodor Stolojan.
PRECIZARE: Această analiză fugară nu a ţinut cont de inflaţie şi de ceilalţi factori care influenţează cotaţiile leului faţă de euro, precum cererea de lei/euro de pe piaţă din zilele sus menţionate, nici de evoluţia economiei naţionale şi internaţionale şi schimbările politice majore de la nivel mondial. De asemenea nu s-a ţinut curs de evoluţia monedei naţionale într-un interval mai amplu, de câteva zile – o săptămână din jurul producerii unui eveniment, ci s-a luat ca reper primul curs oficial al BNR de după producerea evenimentului.
