Intr-o perioada de profunda criza economica, cum este cea actuala, saracia ameninta mai ales persoanele care isi pierd locul de munca. Din pacate, statisticile ne spun ca sute de mii de salariati si-au pierdut si isi vor mai pierde, in acest an, locurile de munca. sansele lor de reangajare sunt reduse, iar scaderea veniturilor este dramatica. Strategiile personale construite pe termen mediu (locuinte cumparate pe credit, scoli incepute de copii) se prabusesc si pragul saraciei este atins rapid. Ponderea familiilor care traiesc sub pragul de saracie risca sa atinga cote alarmante.
In asemenea conditii, protectia sociala are doua componente: una este cea activa, care include masurile destinate a proteja locurile de munca existente si a stimula aparitia unora noi; cealalta, pasiva, vizeaza ajutarea celor care sunt mai puternic loviti de deteriorarea economiei sa depaseasca perioada respectiva.
Din pacate, prima componenta, cea a protectiei locurilor de munca, este extrem de saraca in actiunile actualului guvern. Chiar daca exista unele politici de stimulare a intreprinderilor, ele sunt mai degraba de ordin general, si nu directionate spre pastrarea locurilor de munca. Neimpozitarea profitului reinvestit sau rambursarea accelerata a TVA sunt binevenite, dar trebuie semnalat ca ele stimuleaza deopotriva intreprinderile cu profit mare si angajati putini, ca si pe cele care cheltuiesc mult cu forta de munca. Ceea ce lipseste cu desavarsire in planurile anti-criza este o fiscalitate care sa-i stimuleze pe cei care creeaza noi locuri de munca.
Dimpotriva, majorarea contributiei de asigurari sociale datorate de angajator (de la 18,5% la 20,8%) are un caracter inhibitor pentru patronul in a carui cifra de afaceri salariile detin o pondere importanta. De asemenea, majorarea salariului minim de la 600 la 700 de lei, anuntata recent si neasteptat de catre ministrul Sarbu, desi in general suna bine, este o veste proasta pentru multi angajatori. In conditiile in care marjele de profit se reduc drastic, cresterea respectiva va fi dificil de suportat de catre unele firme si nu este exclus ca acestea sa prefere sa renunte la o parte din angajati. Forta de munca este si ea o marfa; daca o scumpesti, se va vinde mai putina.
In cealalta categorie de masuri de protectie, cele pasive, se inscrie prelungirea cu trei luni a perioadei de plata a indemnizatiei de somaj si scutirea de la plata contributiilor de asigurari sociale a celor care primesc indemnizatia de somaj tehnic. Ambele masuri fac mai usor de suportat pierderea locului de munca.
Problema este ca, desi s-a prelungit intervalul in care un somer primeste indemnizatia, pentru multi dintre cei aflati in aceasta situatie exista putine sanse ca, dupa expirarea acestei perioade, sa reuseasca sa se reangajeze. Este cazul, mai ales, al celor aflati spre sfarsitul vietii active (dupa 45-50 de ani) si care sunt calificati in meserii legate de sectoarele de activitate cel mai puternic afectate de criza. Acestea sunt, de fapt, categoriile cele mai expuse la saracia de lunga durata, cea mai periculoasa pentru ca risca sa se transmita de la o generatie la alta.
M-as fi asteptat ca Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (titulatura obliga) sa elaboraze programe consistente de reconversie profesionala, care sa le asigure celor care isi pierd locurile de munca recalificarea catre domeniile mai putin afectate de criza. Din pacate, nu am aflat nimic, in afara programelor generale aflate pe rol de multi ani – si care, din pacate, nu prea si-au dovedit eficienta, in ciuda fondurilor substantiale alocate din tot felul de finantari externe.
Concluzia este ca, desi exista ceva masuri cu caracter mai ales paleativ, ceea ce lipseste este o abordare activa, care ar trebui sa stimuleze intreprinderile sa-si pastreze angajatii si sa absoarba, in masura cat mai mare, forta de munca inevitabil disponibilizata acolo unde criza a afectat profund activitatea economica. Dimpotriva, am semnalat ca exista decizii care duc mai degraba la amplificarea somajului.
Somajul nu este singurul factor de risc care se acutizeaza in conditiile crizei. Alte categorii sociale (pensionarii, familiile cu multi copii) sunt si ele afectate. Despre felul in care intervine statul pentru protejarea acestora vom discuta intr-un articol viitor.
