Ziariştii de la agenţia AP şi televiziunea ARD susţin că CIA a interogat terorişti, timp de trei ani, chiar în subsolul sediului ORNISS, instituţie de maximă importanţă pentru siguranţa naţională. Clădirea se află într-o zonă locuită din Bucureşti, aproape de Piaţa Chibrit.
„Terorişti?! Aici, maică, la noi în cartier?”, spune o bătrână în timp ce spală o găleată şi zvârle apa murdară pe pavajul scorojit din faţa casei. Femeia se uită pieziş spre clădirea de peste drum, care găzduieşte sediul ORNISS – Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat – şi dă din mână a neîncredere: „E linişte aici, n-am văzut şi n-am auzit aşa ceva”.
Aici, peste drum de casa mică a bătrânei, ar fi funcţionat, potrivit jurnaliştilor de la AP şi de la televiziunea germană ARD, o închisoare a CIA, între anii 2003 şi 2006. Este, potrivit jurnaliştilor străini, locul în care ar fi fost aduşi, interogaţi şi torturaţi terorişti cu renume – inclusiv unul dintre capii atentatelor din SUA din septembrie 20011, Khalid Sheikh Mohammed.
Clădirea albă, scundă, cu două intrări frontale păzite de câte un jandarm, nu atrage atenţia cu nimic altceva în afară de denumirea-i pompoasă. Poziţionată pe o stradă îngustă, nu departe de Piaţa Chibrit, n-a trezit niciodată suspiciunea vecinilor. Doar cele trei cuvinte – „informaţii secrete de stat” – poate să le fi zgândărit imaginaţia celor care care locuiesc pe Mureşului, Cemuşului şi Dej, cele trei străzi care flanchează sediul instituţiei la subsolul căreia reporterii de la AP şi ARD susţin că deţinuţii ar fi fost închişi în şase celule, fiecare cu ceas pe perete şi cu o săgeată spre Mecca.
„Maşini mici, dar negre”
Potrivit aceleiaşi anchete jurnalistice, deţinuţii ar fi fost introduşi în clădire printr-o intrare laterală, transportaţi în microbuze şi apoi vârâţi la subsol. Clădirea are o astfel de intrare, de pe strada Dej. Din punctul respectiv se vede o poartă înaltă, din metal, cu mai multe camere de vedere amplasate în jurul ei. Dar nici activitatea de la această intrare laterală n-a ridicat semne de întrebare vecinilor.
„N-am văzut microbuze sau altceva suspect. Stau aici de când mă ştiu. Sunt maşini care intră, dar sunt maşini mici”, spune Silvia Popescu, proprietara casei de peste drum de intrarea laterală în ORNISS. Femeia face o pauză şi, cu o sclipire în ochi, adaugă: „Maşini mici, dar mai mult negre, ce-i drept”.
ORNISS infirmă „categoric”
Activitatea ORNISS e atât de secretă încât fotografierea clădirii e interzisă şi discuţia cu purtătorul de cuvânt se face de la poartă, prin telefonul postului de jandarmi. „Infirmăm categoric toate speculaţiile conform cărora în acest sediu ar fi funcţionat o închisoare CIA. Începând cu ultima parte a anului 2002, clădirea a servit în exclusivitate ca sediu al ORNISS. N-aveţi voie să fotografiaţi clădirea şi nici nu vă putem lăsa în clădire. Nu din cauza acestei situaţii create acum de acest material de presă, ci din cauza regimului special al instituţiei”, ne transmite telefonic Simona Cap-Alb, purtător de cuvânt al ORNISS. „Din câte ştiu, şefii ORNISS au manifestat o deplină transparenţă, şi-au deschis instituţia şi nu au avut nimic de ascuns”, a fost ieri şi reacţia ministrului de Externe, Teodor Baconschi.
În scandalul închisorilor secrete ale CIA, România a mai fost acuzată şi cu alte ocazii pe plan internaţional de oameni politici străini şi asociaţii pentru apărarea drepturilor omului.
