14 ani pana la euro, capul plecat in UE, interese mediocre si lipsa de viziune – asa se prezinta strategia postaderare elaborata de Guvernul Romaniei.
Daca Ungaria a lucrat doi ani inainte de aderare la o strategie de 500 de pagini, echipa condusa de actualul comisar european Leonard Orban a gasit mai potrivita elaborarea unui „cadru” in care ministerele de resort si-au completat prioritatile. Rezultatul consta in 30 de pagini completate mai pe larg de ministerele liberale – Agricultura, Finante, Externe – si mult mai schematic de cele democrate.
Eurocentrism si teama de Rusia
In loc de linii de forta si initiative politice in cadrul Uniunii Europene si in relatia ei cu state vecine precum Moldova, Romania ar urma sa adopte o atitudine „atat ca stat adaptabil si flexibil, cat si ca stat capabil de a influenta deciziile comunitare”. Contradictiile in termeni abunda. In politica energetica se sprijina initiativa ca UE sa vorbeasca pe o „singura voce”, dar in acelasi timp se doreste „consolidarea parteneriatului cu Rusia”. In loc sa fie prezentata ca atu, relatia cu SUA ar urma sa fie „echilibrata” in viitor, bazandu-se pe o viziune eurocentrica pe care doar autorii strategiei par a o intelege: „Uniunea Europeana cauta raspunsuri credibile si eficiente in vederea intaririi rolului sau extern, pe fondul parteneriatului, dar si al competitiei strategice cu SUA si Asia de Est”.
Initiativa Romaniei de a promova o politica activa la Marea Neagra este expediata intr-un singur rand, desi aceasta a fost prezentata pana acum drept una dintre prioritatile externe ale Romaniei. La fel, lobby-ul pentru cauza Moldovei a disparut complet din orice initiative externe. Apare o mentiune, la politica energetica – „extinderea Tratatului Comunitatii Energetice in regiunea Europei de Sud-Est la noi parteneri, context in care Romania va sprijini aderarea Republicii Moldova ca membru cu drepturi depline in cadrul tratatului”. Tratatul a fost semnat in 2005 intre statele fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania, iar rezultatele concrete se lasa asteptate.
Extinderea, proiect mort
Din dorinta vizibila de a fi pe placul presedintiei germane a UE, guvernul roman adopta „o pozitie rezervata” fata de noi extinderi. Daca in primavara lui 2006, la summitul CEFTA, Romania vorbea de includerea Moldovei in acest parteneriat sud-est-european ca prim pas pentru o viitoare includere a ei in politica de vecinatate, acum discursul s-a schimbat: „Romania va promova necesitatea unei etape preliminare de aprofundare a integrarii UE-27 inaintea unui nou val de extindere”. Ideea etapei preliminare ii apartine germanului Elmar Brok, seful Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul European, care ar fi dorit si blocarea aderarii Romaniei. Strategia postaderare gaseste insa si avantaje directe din politica amanarii extinderii: „In plus, un argument practic in favoarea unei pozitii discrete a Romaniei in problema extinderii ar fi ca amanarea unui eventual val ar permite Romaniei sa beneficieze din plin de instrumentele structurale si sa-i consolideze pozitia in randul statelor membre prin construirea unei reputatii ce-i va permite ulterior sa fie mai vocala in probleme sensibile, cum este extinderea UE-27”.
