Nu era de-ajuns că Piatra Neamţ a devenit un cuib de mafioţi, unde incendierile de case şi maşini şi intimidarea magistraţilor au ajuns evenimente banale, iar interlopii au ajuns să se împuşte cu sânge rece pe strada principală. Nu era suficient nici că şeful poliţiei judeţene, Aurelian Şoric, a declarat, senin, că nu îi poate numi pe cei ce se ocupă cu cămătăria ca fiind interlopi şi că este doar o coincidenţă că a ajuns să stea cu chirie în casa unui astfel de personaj şi tot coincidenţă că mai târziu şi-a făcut o vilă tot lângă acesta.
Cireaşa de pe tort a fost protestul celor 78 de şefi de post din judeţ care au spus ferm că, dacă idolul lor, Aurelian Şoric, va fi demis, îşi vor da şi ei demisia, în semn de solidaritate. De ce? „Pentru că susţinerea pentru Aurelian Şoric vine din inimă şi pentru că noi, în judeţul Neamţ, nu am mai avut aşa şef de poliţie în ultimii douăzeci de ani”, după cum a spus, din inimă, unul dintre şefii de post.
Însă cea mai şocantă declaraţie îi aparţine unui alt şef de post, sosit şi el la protestul ad-hoc care a avut loc în faţa sediului Poliţiei Judeţene Neamţ. Întrebat de un reporter dacă l-ar mai susţine pe şeful său în cazul în care s-ar dovedi, în urma anchetei interne, că acesta a avut legături oculte cu interlopul Mararu, acesta a răspuns prompt: „Nu cunosc dacă familia Mararu se ocupă cu activităţi ilegale de camătă sau cu intimidări, dar de acest aspect trebuie să se ocupe instituţiile abilitate ale statului”. Dar cine sunt aceste instituţii abilitate ale statului? Nu cumva prima instituţie obligată să spună dacă o anumită persoană se ocupă cu activităţi ilegale este chiar Poliţia? Şi nu cumva, în clipa în care şeful Poliţiei închiriază o casă de la un suspect de activităţi ilegale, şansele ca „instituţiile abilitate ale statului” să probeze vreo infracţiune a acestuia sunt egale cu zero?
Evident, astfel de întrebări încuietoare nu o să bântuie conştiinţele vreunuia dintre şefii de post care se declară trup şi suflet alături de Aurelian Şoric. Mai mult, justeţea protestului lor a fost validată de susţinerea a încă 1.000 de colegi, membri ai sindicatului poliţiştilor, acelaşi care a organizat celebrul miting din faţa Palatului Cotroceni, când au lansat cel mai popular slogan din actualul sezon de proteste – „Ieşi afară, javră ordinară”.
Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Din ce în ce mai mulţi angajaţi ai unei instituţii-cheie din România îşi cer deschis, fără jenă, dreptul de a fraterniza cu infractorii. Ştiam şi până acum că între mulţi poliţişti, hoţi şi politicieni corupţi s-a format o alianţă mafiotă care are scopul de a proteja fărădelegile, de a-i ajuta să scape nepedepsiţi pe cei ce ne fură, direct sau prin intermediul statului. Însă modul în care au trecut de la clandestinitate la proteste publice în care îşi apără, de fapt, dreptul de a nu da socoteală pentru târguielile lor murdare cu hoţii este halucinant. Este un coşmar devenit realitate. Oamenii pe care ne bazăm să ne apere de tâlhari ne spun verde în faţă că nu le pasă nici de ceea ce spune legea, nici de jurământul de onoare şi nici de ceea ce credem despre ei. Vor să fie lăsaţi să fure şi ei, şi basta.
Când TOŢI şefii de post dintr-un judeţ se fac că nu văd instaurarea stăpânirii mafiei şi, mai mult, nici nu se sfiesc să-şi ceară cu ţâfnă dreptul de a închide ochii, înseamnă că am ajuns într-un punct critic. Zona de alarmă a fost de mult depăşită, iar cei ce răspund de acest domeniu ar trebui să declare stare de asediu instituţional. De la ministru până la ultimul funcţionar, Ministerul de Interne trebuie să se mobilizeze şi să găsească soluţii pentru a împiedica prăbuşirea Poliţiei Române.
Paradoxal, arestarea de vineri a lui Cătălin Chelu şi a acoliţilor săi pentru încercarea de a-l mitui pe secretarul de stat Fătuloiu confirmă gravitatea situaţiei. Faptul că un afacerist a avut curaj să-i dea o sacoşă de bani omului numărul doi din Ministerul de Interne, în parcarea instituţiei (!!!), „în inima problemei” după cum spunea chiar Chelu, arată că şi Ministerul de Interne este perceput ca un focar de corupţie. Ce pretenţii de moralitate să mai ai de la Şoric şi ai săi când Poliţia, în întregul ei, este considerată a fi coruptă, de jos până sus!? Denunţul lui Fătuloiu nu este suficient pentru a îndepărta această percepţie. Poate fi un început, însă este esenţial ca el să fie urmat de o operaţiune de curăţire fără precedent a instituţiei.
