Romania este, ce-i drept, cel de-al saptelea stat ca marime din UE, dar sansele obtinerii unui post important de comisar european par reduse atat timp cat rapoartele Bruxelles-ului stipuleaza ca tara ramane una caracterizata de o "omniprezenta cultura a coruptiei". Este pacat, avand in vedere ca Romania dispune de cativa candidati pertinenti, in special pentru portofoliul Agriculturii. Dacian Ciolos este un tehnocrat competent, promovat intre timp de PDL, de aceea mai putin agreat de PNL si perceput drept neproblematic de cei mai multi dintre pesedisti. Pe perioada ministeriatului sau, a reusit sa impuna o anumita ordine in haosul platilor destinate fermierilor, pentru a preveni, pe ultima suta de metri, inghetarea definitiva a fondurilor europene destinate agriculturii romanesti.
Din cauza eternelor rivalitati interne din PSD, Dacian Ciolos pare in prezent mai favorizat decat insusi Vasile Puscas, membru cu statut vechi in partid si fost negociator-sef al Romaniei cu UE in perioada 2000-2004. Prestigiul sau considerabil impresionase pana si coalitia de centru-dreapta ce repurtase victoria electorala in 2004 si care ar fi dorit sa-l mentina in functie. Prudent, Puscas a preferat insa sa se retraga din prim-planul scenei politice. In timpul guvernarii Nastase, se bucurase de un anumit grad de libertate in privinta modului de abordare a negocierilor, data fiind miza enorma aflata in joc. A rezistat cu succes presiunilor venite din partea variilor tabere, grupuri si grupulete care incercau sa-si promoveze interesele in fel si chip, luptandu-se pentru a feri, pe cat posibil, anumite sectoare ale economiei nationale – de exemplu, agricultura – de cerinte prea dure din partea UE. In plus, Puscas s-a dovedit capabil sa admita franc existenta unor neajunsuri si esecuri – cum a fost cazul procesului de dezvoltare regionala, menit initial a fi un motor al dezvoltarii si modernizarii intregii tari.
In noiembrie anul trecut, domnia sa imi marturisea ca nu isi doreste o Romanie pur si simplu anexata UE, ci una capabila a recepta si conserva marile valori europene. Era, in acea perioada, candidat al PSD pentru o circumscriptie electorala prospera ce cuprindea tinutul dintre Gherla si Campia Turzii – o regiune cu o piata alimentara dominata, ca mai peste tot in Romania, de produse din import. Campania sa s-a dovedit mai neobisnuita comparativ cu strategia uzuala a politicienilor romani, Puscas incercand sa cointereseze si primarii sau consilierii locali proveniti din randurile altor partide pentru planurile sale privind regiunea. Gestul era unul cat se poate de firesc din punctul sau de vedere, dat fiind ca se obisnuise sa promoveze initiative transpartinice de certa utilitate – cum ar fi, de exemplu, sustinerea proiectelor legate de coridorul de transport Vest-Est. Decent, a declinat toate contributiile electorale destinate persoanei sale, rugand sa fie redirectionate catre Cluj, unde se dadea principala lupta electorala a regiunii. A subliniat in repetate randuri ca partidele ar trebui sa se concentreze pe idei si proiecte, nu pe clientela lor, propriul sau proiect vizand revigorarea potentialului agricol al zonei. Puscas a fost si ramane un politician increzator in capacitatea Ardealului de a aborda diferit, in spirit inovator si progresist, politica, sperand ca regiunea sa poata deveni candva o pilda pentru altele. In spiritul acestei convingeri, a solicitat, de altfel, in 2007 alcatuirea unor liste deschise, stabilite dupa criteriul regional, pentru europarlamentare, astfel ca cetatenii sa poata vota persoane individuale, si nu partide. Propunerea a constituit, fireste, o anatema pentru partidocratie.
Campania lui Puscas a vizat preponderent optimizarea infrastructurii, revigorarea micii industrii, promovarea specializarilor destinate sectorului prestarilor de servicii – toate in vederea sustinerii pietei locale a muncii, precum si a agriculturii zonei. In decursul anilor de naveta prin Europa, Puscas a ramas o persoana accesibila presei, iar aversiunea sa fata de galcevile inter- sau intrapartinice i-a consolidat reputatia de politician "de treaba". La Cluj, unde viata politica inca decurge relativ civilizat, prestigiul sau continua sa fie mare, desi a pierdut cursa electorala in fata unui liberal instarit, ale carui fonduri de campanie i-au permis sa duca o batalie electorala "ca-n Romania".
N-ar dauna defel imaginii PSD daca pragmaticilor de la Cluj li s-ar acorda aceeasi pondere precum baronilor de Teleorman, Constanta sau Vrancea. Un gest si mai judicios ar fi, desigur, cel al nominalizarii lui Puscas pentru postul de comisar european al Romaniei – pe cat posibil, in vederea obtinerii unui portofoliu din segmentul economic. Iar PDL ar fi bine sfatuit sa sustina un asemenea candidat, deoarece Romania ar avea rara ocazie sa demonstreze Europei ca politicienii ei mai stiu si altceva decat sa se galceveasca nonstop. Tare ma tem insa ca un astfel de consens politic are zero sanse in acest an electoral definit strict de un interminabil sir de batalii si cabale politice… mult prea multe chiar si dupa standardele romanesti.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
