In ziua de 13 iunie 1990, miscarea „Golanilor” din Piata Universitatii se stinsese. Numai ca Ion Iliescu, presedintele de atunci, nu a uitat protestele manifestantilor impotriva sa si a guvernarii. Si a declansat mineriada. Haitele in uniforme negre au vanat intelectualii, i-au batut, i-au ucis. Iliescu le-a multumit in piata publica. Dosarul a fost dosit aproape un deceniu. Majoritatea probelor a fost distrusa. Dupa 15 ani, de „Inaltare”, cand se comemoreaza „Eroii Neamului”, Ion Iliescu, organizatorul mineriadei, a fost invinuit oficial. Pentru distrugere de bunuri, viol, violare de domiciliu, vatamare corporala, tratamente neomenoase, arestari ilegale, tortura, propaganda de razboi, genocid etc. Sa speram ca ziua platii a venit cu adevarat! Pentru ca in cimitirul Straulesti inca mai vegheaza crucile pe care scrie „neidentificat”, adica ucis de mineri in 13-15 iunie 1990.
Pe 9 iunie 2005, Ion Iliescu trebuia sa se prezinte la Parchetul Militar in legatura cu dosarele „Revolutiei” si ale „Mineriadei din 13-15 iunie 1990”. Fostul presedinte a fost reprezentat de avocat, motivand ca nu se poate prezenta, aflandu-se in convalescenta dupa interventia pe cord.
Avocatul sau, Ghergovan Radu Silinescu, a iesit dupa scurt timp din Parchetul Militar. A declarat ca lui Ion Iliescu i s-a transmis ca este invinuit in dosarul „Mineriadei”. Apoi a inceput sa retracteze, in sensul ca nu a fost invinuit, dar ca nici nu are calitatea de martor.
Avocatul Pitut, care reprezinta revolutionarii, a declarat, clar, ca Ion Iliescu a fost invinuit in ambele dosare – al „Mineriadei” si al „Revolutiei”. Tot ieri i s-au inmanat avocatului Silinescu si unele materiale care vor fi incluse in rechizitoriu. S-a dat un nou termen – 20 iunie, pentru ca Ion Iliescu sa-si poata pregati apararea. Deocamdata, cercetarile se afla in faza pre-liminara inceperii urmaririi penale.
Ca parte vatamata in acest dosar s-au constituit 1080 de persoane fizice, mai multe zeci de partide si asociatii.
Filmul „Mineriadei”
– Dupa alegerile din 20 mai 1990 („Duminica Orbului”), FSN a iesit cu 60 la suta, iar Iliescu cu 80 la suta. Miscarea „Golanilor” a inceput sa se stinga.
– In Piata Universitatii, pe 13 iunie 1990 nu mai erau decat 40-50 de protestatari. Nu mai puteau ocupa Piata.
– Si totusi, guvernarea trimite in Piata forte de ordine impresionante – 1.400 de militari MI (650 cadre de politie, 500 militari in termen, 250 de elevi), trei masini de pompieri, efective SRI, 80 de militari din Batalionul de Politie Militara a MApN si 10 ambulante.
– Toate aceste forte intra in Piata la ora 4.30, in ziua de 13 iunie 1990.
– Protestatarii sunt batuti si dusi la o unitate militara din Magurele. Politia descinde si la Institutul de Arthitectura, unde aplica acelasi tratament studentilor care invatau peste noapte pentru examene.
– Alertati de cele intamplate, multi bucuresteni-golani au venit in Piata. Si ei au fost batuti si ridicati. In total, pe 13 iunie au fost retinute 263 de persoane.
– Nu era de ajuns! Trebuia mobilizata si clasa muncitoare. Au venit muncitori de la IMGB – celebrii „IMGB face ordine!”. Pentru ca nu mai aveau ce face, au devastat Arhitectura si i-au batut pe studenti.
l Alte sindicate din Bucuresti refuzasera sa participe la represiune. Nu a iesit ce doreau Iliescu si ceilalti. S-a trecut la o alta varianta a planului.
– Marea inscenare. Fortele de ordine s-au retras subit. Au lasat autobuze in urma. Persoane neidentificate au incendiat autobuzele.
– Sediul Ministerului de Interne a fost golit de orice persoana. Zisi protestatari au atacat sediile Politiei Capitalei si MI.
– La sediul Televiziunii nationale vin doua camioane cu muncitori inarmati cu bate. Au devastat spatii din Televiziune. Ceea ce a fost pus in spinarea protestatarilor.
– TVR incepe sa transmita reportaje din Bucuresti, afirmand ca este un oras aflat in razboi. Se filmeaza si din elicopter.
– Ion Iliescu apare la televizor. Face apel la „oamenii de bine” sa vina sa apere „democratia” din Romania. Sunt chemati minerii. Ulterior, Iliescu incepe sa se joace cu orele. Ca, atunci cand a facut apelul, minerii plecasera deja spre Bucuresti etc.
– In dimineata zilei de 14 iunie, descind minerii in Bucuresti. La ora 5.00 sunt intampinati la gara de reprezentanti ai Ministerului Transporturilor si ai Ministerului Minelor.
– Sunt dusi in Piata Victoriei. Iliescu le tine celebrul discurs in care le traseaza sarcini precise.
– Incepe teroarea. Intelectualii sunt prinsi pe strada si batuti pana la desfigurare.
– Sunt devastate sedii de partide si asociatii.
– Redactia ziarului „Romania libera” este ocupata. Sunt batuti jurnalisti. Ziarul nu mai apare timp de cinci zile.
– Camioane cu mineri apar prin diferite cartiere. Acolo unde locuiau persoane vizate de guvernarea Iliescu.
– Alte camioane descind in cartierele tiganesti. Minerii intra in casele tiganilor. Le fura aur, televizoare color, aparate video, plapumi, covoare etc. Au fost relatate cazuri in care tiganci au fost violate chiar sub ochii copiilor.
l Se formeaza o armata a tiganilor – inarmati cu arme albe, cu arme de foc si explozibil. In ultimul moment, armata este oprita. Tiganii intentionau sa atace trenurile cu care plecau minerii.
– Minerii opresc si controleaza masinile. Pe unii ii scot afara, ii bat si le distrug masinile.
– In unitati militare ale MI din Baneasa si Magurele sunt retinute, abuziv, 1046 de persoane (protestatari). Sunt torturate. Mai multe femei dintre persoanele retinute sunt violate.
– Finalul este apoteotic. Ion Iliescu ii strange pe mineri in Pavilionul Expozitional din Piata Presei Libere. Le tine un discurs: „Va multumesc inca o data pentru ceea ce ati demonstrat in aceste zile! Ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Aici sunt reprezentantii Guvernului, ai Ministerului Transporturilor. In mod organizat, esalonat, sa asiguram aceasta deplasare ordonata a tuturor spre locurile dumneavoastra. Va rog sa transmiteti salutarile noastre calduroase colegilor dumneavoastra, familiilor dumneavoastra, multa sanatate! Sa ne vedem cu bine!
– Ion Iliescu, cel putin in ceea ce priveste „Apologia infractiunii”, si-a semnat, prin acest discurs, actul de condamnare.
– Ulterior, si-a motivat discursul prin faptul ca a vrut sa dezamorseze situatia din Bucuresti pe cale pasnica.
– Vine si declaratia comico-tragica: „Minerii au venit sa mature Piata Universitatii si sa planteze flori pe scuarul de la Teatrul National, devastat de golani!”
– Ceea ce nu reusise Ceausescu a implinit Iliescu: revolutia fusese reprimata.
