Iliescu a inventat teroristii si a incitat la violenta

Fost presedinte al Romaniei timp de zece ani si actual senator PSD, Ion Iliescu a fost, din nou, citat pentru astazi de procurorii militari de la Sectia Parchetelor Militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a oferi explicatii in legatura cu implicarea sa in reprimarea demonstratiei din Piata Universitatii in 13-15 iunie 1990. Este pentru a patra oara cand Ion Iliescu este chemat pentru a fi audiat, calitatea sa in acest dosar fiind cea de invinuit.
Dosarul „Mineriada” nu este singurul caz in care ex-presedintele Romaniei are de lamurit anumite aspecte. Intr-un alt dosar, cel al revolutiei din decembrie 1989, Iliescu are tot calitatea de invinuit. De altfel, toata perioada decembrie 1989-iunie 1990 care a urmat instaurarii la putere a lui Ion Iliescu a fost marcata aproape zilnic de incidente violente, reprimarea demonstratiilor organizate de opozitie, persecutarea liderilor de organizatii neguvernamentale si partide care se opuneau regimului.
Continuarea anchetelor in cazul revolutiei si mineriadelor a fost posibila datorita demersurilor organizatiilor neguvernamentale. De-a lungul anilor, sute de dosare legate de aceste evenimente au fost incheiate cu mentiunea neinceperii urmaririi penale, in alte cazuri a intervenit prescrierea faptelor, iar in alte situatii criminalii au fost scosi basma curata.

Apologia infractiunii

„Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile. (…) Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlalti lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. (…) Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie, vom apela!” – astfel s-a adresat Ion Iliescu, la Complexul Expozitional, la data de 15 iunie 1990, multumind hoardelor de mineri care au terorizat Bucurestiul in zilele de 14-15 iunie 1990.

Conform datelor detinute de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991, in acea perioada au fost retinute 1.030 de persoane (in evidentele oficiale figureaza 1.024). Retinerea persoanelor s-a facut ilegal, fara emiterea unor mandate de arestare. Cei retinuti au fost dusi la doua unitati militare, la Magurele si Baneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile. Mandate de arestare au fost emise doar pentru 165 de persoane acuzate de diverse fapte. Numarul ranitilor a fost de 746, conform evidentei de la comisiile parlamentare de ancheta. Oficial, numarul mortilor in mineriada din iunie '90 este de 6, din care 4 morti prin impuscare.
Implicarea lui Ion Iliescu in reprimarea manifestatiei a fost evidenta. Prezent la data de 11 iunie 1990, la Palatul Victoria, la intalnirea cu reprezentantii din SRI, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale si de la Marele Stat Major, Ion Iliescu a fost de acord cu solutia de a opri demonstratia anticomunista, pro-democratie, din Piata Universitatii si care dura de aproape 50 de zile (din 22 aprilie 1990), prin interventia, pe langa fortele de ordine, a „oamenilor muncii”. La acea data, Palatul Victoria era atat sediul Guvernului Romaniei, cat si al Presedintiei.

Indicatii pentru utilizarea gazelor lacrimogene

Tot Ion Iliescu a ordonat folosirea mijloacelor chimice, a gazelor lacrimogene, impotriva demonstrantilor din seara zilei de 13 iunie 1990. Documentele militare si rapoartele serviciilor de informatii au mentionat implicarea directa a ex-presedintelui Ion Iliescu in represiunile instrumentate contra manifestantilor din Piata Universitatii. Ofiterii militari si ofiterii de informatii au notat, meticulos, in registrele si jurnalele de unitate toate afirmatiile halucinante si ordinele aberante ale lui Ion Iliescu date in iunie 1990. Comunicatele si ordinele ex-presedintelui au fost retransmise la toate unitatile militare si la alte centre de comanda ale actiunilor.
Acelasi presedinte a ordonat si punerea baionetelor la arme care sa fie folosite in caz de nevoie impotriva „contrarevolutionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Politiei Capitalei”. Dezinformarea, intoxicarea cu informatii tendentioase care au panicat fortele de ordine si populatia au ca sursa, mentionata in documentele militare, tot persoana dlui Iliescu, indicat ca initiind astfel de demersuri naucitoare.
Pentru a indeplini hotararea Procuraturii Generale de evacuare a persoanelor care demonstrau de 52 de zile in Piata Universitatii din Bucuresti, reprezentantii Ministerului de Interne au alcatuit un plan care a prevazut si participarea Armatei. Impotriva reprezentantilor societatii civile s-au napustit politisti, militari, ofiteri de informatii, muncitori de la unele intreprinderi si mii de mineri. S-au folosit tancuri, TAB-uri si elicoptere. Presedintele Iliescu a solicitat, direct, in mod insistent, interventia Armatei, implicand, nedorit, militarii in actiuni de represiune impotriva populatiei civile.

¥ 13 iunie '90 – ora 15,45. Presedintele Iliescu i-a cerut generalului-maior Nicolae Schiopu, care il inlocuia pe seful Marelui Stat Major, „sa se intervina cu doua detasamente de militari, din unitatile Ministerului Apararii Nationale, in sprijinul trupelor Ministerului de Interne aflate in Piata Universitatii”. La ora 17,35 a aceleiasi zile, Ion Iliescu a telefonat la Marele Stat Major. Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile militare in Garnizoana Bucuresti mentioneaza: „S-a primit ordinul presedintelui Ion Iliescu de a se folosi gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne. S-a transmis ordinul presedintelui tarii catre Comandamentul Trupelor Chimice”.

Baionete pentru „contrarevolutionari”

Primul adjunct al ministrului Apararii Nationale (ministrul era plecat intr-o deplasare la Berlin) si seful Marelui Stat Major au transmis ordinul presedintelui Romaniei catre comandantul Armatei I pentru pregatirea Companiei de Protectie Antichimica Ð Detasamentul 57 pentru a interveni cu substante lacrimogene la sediul Ministerului de Interne. In registrul unitatii s-a mentionat negru pe alb: „(…) in acest sens, comandantul trupelor chimce are aprobarea presedintelui Iliescu”. Cadrele cu raspundere din Ministerul Apararii Nationale au fost convocate si instiintate pentru a fi informate in legatura cu cele transmise la Marele Stat Major chiar de primul om din stat, presedintele Iliescu: „Miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare. Pe sediul Politiei Capitalei a fost arborat drapelul verde”. Este de notorietate, informatiile presedintelui Ion Iliescu au fost false, neavand nici o legatura cu realitatea.
In seara zilei de 13 iunie, la ora 22, la cabinetul primului adjunct al ministrului Apararii au fost convocati gen.-mr. Dumitru Polivanov, gen.-mr. Romulus Paul si lt.-col. Mihai Eugen Campean pentru a pregati misiunea in vederea eliberarii Ministerului de Interne. In jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile militare a fost consemnata comunicarea facuta de presedintele Iliescu: „In aceasta noapte, elemente turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective. Acestia au asupra lor arme si munitii. Nu se trage decat impotriva celui care trage. Toti militarii sa aiba baioneta la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, ci sunt contrarevolutionari legionari”. Primul adjunct al ministrului Apararii a ordonat ca aceasta comunicare venita de la presedintele Iliescu „sa fie transmisa, in intregime, la comandamente, prin gen.-mr. Gheorghe Radu”.
Col. Carp a fost chemat de presedintele Iliescu, care s-a interesat daca a fost primit ordinul de a se trimite munitia la subunitati si care a fost deja trimisa la obiective. Gen. Carp i-a raportat lui Iliescu ca nu a primit un astfel de ordin. Primul adjunct al ministrului Apararii i-a precizat (presedintelui, n.n.) ca „o sa se trimita munitia la subunitatile din paza obiectivelor, iar militarii o sa-si puna baioneta la arma si nu se va trage decat in cei care trag asupra lor”.

Primul pe lista

In luna septembrie 2004, Asociatia „21 Decembrie 1989” a adresat o sesizare penala, solicitand „extinderea cercetarilor cu privire la agresiunile armate si alte fapte ce au continuat in tara in perioada 22-27 decembrie 1989, in urma carora au fost asasinati sau grav raniti peste 3.000 de cetateni romani si au fost jefuite si distruse bunuri cu valori extrem de mari”. Revolutionarii au cerut „intreruperea termenului de prescriptie”, stabilirea adevarului cu privire la evenimentele din decembrie 1989, „tragerea la raspundere a celor vinovati de uciderea si ranirea grava a celor care manifestau pasnic pentru inlaturarea regimului totalitar comunist, dar si a instigatorilor si complicilor acestora”. La sesizarea penala a fost atasata si o lista cu 35 de persoane acuzate de activitati de represiune impotriva manifestantilor din decembrie 1989. Primul pus pe lista si reclamat la Parchetul Militar de reprezentantii organizatiei de revolutionari a fost ex-presedintele Ion Iliescu, actual senator PSD.
Represiunea majora, soldata cu cele mai multe victime, a avut loc dupa ora 0 a zilei de 22 decembrie 1989. „Cel mai mare numar de impuscati, retinuti, raniti si torturati a fost incepand cu primele ore ale zilei de 22 decembrie '89 si a culminat cu actele de teroare desfasurate impotriva populatiei civile de cei care au preluat puterea, in frunte cu Ion Iliescu”, a afirmat Doru Maries, presedintele Asociatiei „21 Decembrie”.
Constatarile procurorilor militari in Dosarul „Revolutia” sunt neplacute pentru cei care au preluat puterea in decembrie 1989: existenta teroristilor a fost inventata pentru a distrage atentia celor care strigau impotriva fostilor comunisti. „A fost vorba si de un atac indreptat impotriva cetatenilor tarii. Au fost cazuri de oameni executati la nimereala pe strada, de ordine date aiurea, dar care de multe ori, probabil, au fost comandate de cineva. Pe linie de comanda, de raspundere de executie ar trebui sa fie cineva responsabil. Se pare ca au fost actiuni coordonate, se faceau anunturi despre teroristi, se primeau telefoane la diverse institutii, convorbirile avand acelasi continut, cu referire la teroristii straini care actioneaza sau ataca diverse obiective sau institutii. S-au scos tancuri sau TAB-uri pe strazi, au fost plasate in perimetrul diverselor institutii publice (radioul si televiziunea publica, consilii judetene, primarii, ministere, diverse obiective). Soldatii au inconjurat cladirile. Toate aceste evenimente au conexiuni, scenariul a fost similar in mai multe localitati. Au existat victime, s-a folosit armament, s-a instigat”, a declarat generalul magistrat Dan Voinea.

Diversiune soldata
cu morti

Conform datelor oficiale, numarul decedatilor si mutilatilor prin impuscare, inainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ zece ori mai mic decat cel al al victimelor inregistrate dupa aceasta data.
Reprezentantii asociatiilor de revolutionari il acuza direct pe ex-presedintele Ion Iliescu de diversiunea soldata cu numerosi morti, raniti si retinuti. „Iliescu a dat ordine pentru impartirea armamentului catre populatia civila, a incitat la violenta prin intermediul postului public de televiziune si a vorbit continuu de teroristii care ataca institutii ale statului”.
Conform datelor furnizate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, sunt inregistrati in evidente: 1.058 de decedati, eroi martiri (din care 85 in legatura cu evenimentele), 3.102 raniti (din care 176 in legatura cu evenimentele) si 753 de retinuti. Majoritatea celor impuscati au fost in Bucuresti.

Prin rezolutia adoptata la Dosarul „Revolutia”, de aceasta data, dispunerea urmaririi penale s-a facut sub aspectul infractiunilor savarsite care fac trimitere la articole deosebite din Codul de Procedura Penala: instigare la razboi, genocid, tratamente neomenoase, distrugere de obiective si furturi etc., toate neprescriptibile (infractiuni contra pacii si omenirii). Articolele din Codul Penal la care se fac trimiterile exclud orice imprejurari justificative: nici o imprejurare exceptionala nu poate fi invocata pentru a justifica fapta si nu se poate invoca nici ordinul legii, nici comanda autoritatii legitime.