Toti politicienii folosesc metoda tintelor false, a folosit-o de multe ori si dl Traian Basescu, dar ca de data asta mai rar. Chestia cu Parlamentul micsorat ca sa cheltuim mai putin e mai cusuta cu odgon marinaresc decat orice alta momeala.
Cert este ca Parlamentul Romaniei le daruieste celor care l-au ales prilejuri de nemultumire in mari cantitati zilnice. Daca ne-ar da atatia bani, criza ar fi incetat de mult. Mai trist este ca iarasi nu vedem si nici nu suntem lasati sa vedem solutia corecta si ni se ofera, ca de atatea ori, una gresita. O sa-i imputinam si ce-o sa fie? O sa avem o singura Camera, legile se vor vota pe banda, asa cum ies ordonantele de urgenta ale guvernelor la noi, si or sa fie ele mai bune? Or sa fie ele aplicate mai mult de o luna-doua pana sa se constate defectiuni grave de conceptie?
In fata redactiei unde lucrez e un indicator de circulatie care interzice oprirea, dar trotuarul e plin de autoturisme parcate, aproape lipite de gard, impiedicand trecerea pietonilor. Politistii trec, probabil ca le vad si nu fac nimic, totul ramane ca si cum semnul nici nu ar fi. Semnul, va atrag atentia, este expresia unei legi. Este chiar legea. Dispretul fata de acest semn da masura celui suveran al tuturor cetatenilor fata de toate legile, ca sunt ele facute in doi ani sau in trei zile, de un parlament bicameral sau de unul monocameral. Ma gandesc cu mila la toti aceia care trebuie sa invete aceste semne si legi, ca sa dea examene, fie pentru carnetul de condus, fie pentru a promova la Drept, singurii care, probabil, le iau in serios. Nu-i vorba ca nici luatul asta in serios nu dureaza mult. Dupa ce si unii, si altii revin in "societatea civila", trebuie sa se adapteze si sa se adopte nepasarea fata de tot ce paruse important cu cateva clipe inainte.
Legea, spunea cineva, insa dinainte de aceste vremuri si chiar de cele si mai dinainte, este o bariera peste care sar dulaii, pe sub care se strecoara cateii si de care se impiedica boii. Asta fuse Romania, cum ar spune Arghezi. Dar nu numai fuse, ci si este. Oricat ne-am sili sa ne tinem de europeni, ca de neamuri cu basarabenii ne-am tinut cat ne-am tinut si ne-a trecut, prea repede, prea superficial, nu reusim. si nu reusim pentru ca orice incercare, cat de mica, de conformare fata de lege, fata de comportamentul civilizat european este imediat amendata de masa celor cu alta educatie.
Oare cu biciul, asa cum imi povestea un prieten ca se facea prin Bavaria unor secole de mult trecute, s-ar putea obtine de la cetateanul roman macar sa nu mai arunce ambalaje si mucuri de tigari sau chiar gunoaie menajere pe strada sau in piete? Raspunsul este: nu. Nu ca nu s-ar obtine cu biciul, dar nu-l mai poti prinde pe roman sa-l arzi cu biciul, cum o patea neamtul bavarez, si poate si cel din alte parti ale acelei tari, fara haz pentru noi, prin o mie sapte sute si ceva.
Tara, de care politicienii nostri se fac ca sunt atasati, geme sub gunoaie, raurile de munte, ca si cele de ses, cara si depun pe malurile lor, vorba ceea, "Pe Arges in jos,/Pe un mal frumos…", munti de pungi de plastic, sticle de plastic de jumatate de litru, de un litru sau de doi litri, cutii de bere si cate si mai cate.
Ce legatura au toate astea cu legea? Au, si inca una foarte profunda. Pentru ca, in principiu, exista legi si impotriva acestei poluari fara precedent pe care o indeplinesc nu cosurile de fabrici, nu deversarile de la cine stie ce combinate, ci, cu harnicia vidrelor care blocheaza raurile fara sa se gandeasca la urmari, cetatenii patriei, tot fara sa se gandeasca la urmari. Mentalitatea asta care tine de precaritatea salbaticiei, a lui "dupa mine, potopul", un "dupa noi, potopul" cetatenesc, mentalitatea asta e chiar aceea care determina neincrederea in orice lege, oricat de importanta sau de vitala pentru natiune ar fi. In sinea lor, toti concetatenii nostri dau tot atatia bani pe legi si pe urmarile lor cat dau si cei care ne guverneaza sau cei care li se opun, intr-un moment politic sau altul.
Dl presedinte Traian Basescu nu vaneaza sau nu am auzit eu sa practice acest reprobabil sport al demnitarilor si bogatilor. Dar domnia sa lanseaza tot felul de iepuri dupa care noi sa tragem cu alice mai mult sau mai putin oarbe (daca asa ceva o fi existand), in timp ce, pe partea cealalta, trece marele iepure, vanat numai de cine trebuie, chiar de nevanatorul de mai sus. Cam asta e ideea cu Parlamenul mic si unicameral, cu economia de bani si de timp, cu legile votate in regim alert. Alert se votau si legile pe care le facea secretarul general al PCR de catre Marea Adunare Nationala, sa nu uitam asta. si alesii de-atunci nici nu costau atata, pentru ca stateau la locurile lor (sic!) si veneau numai cand comandantul suprem ii chema. À bon entendeur, salut!
