Idelier – magazin de idei

Pentru cei care nu ştiu, ce înseamnă 
Idelier Concept Store?

Silvia Şerban: Este un concept, unul pe cât de simplu pe atât de complex, conform prin­cipiului, „less is more”. Imaginează-ţi un artist în atelier, cu o suprafaţă de lucru, o pânză pe care pic­tează, o foaie pe care desenează. Gândeşte, lucrează, adaugă, şterge, ru­pe. Asta facem noi aici, adăugăm acele idei în care credem, autentificate deja sau care sperăm că pot deveni faimoase. Nu-mi pla­ce să fac lucruri diferite de dra­gul de a le face diferit. Dar îmi place să le fac altfel. Dacă sunt altfel şi bine şi într-adevăr tran­s­mit un mesaj puternic, atunci sunt mulţumită.

Cum s-a născut Idelier? Simţeai nevoia să ai un spaţiu al tău, care să te reprezinte?
S.Ş.: Dorinţa exista mocnită încă din timpul facultăţii. Îmi plăcea foarte mult ideea lui Andy Warhol, cu a lui Factory, dar nu mi-am propus: termin şcoala şi o să am şi eu o Factory. A venit pur şi simplu din ne­cesitatea pieţei. Existam aici ca atelier şi la un moment dat am simţit că începe să se creeze o nişă de consumatori, în special femei, care renunţă din ce în ce mai mult la a face shopping în marile capitale ale modei, ca să folosim limbajul curent. Deve­niseră foarte permisive în a accepta şi design românesc, iar eu mi-am dorit de la început să promo­vez designul românesc.

De ce design vestimentar?
S.Ş.: E prima dată când sunt întrebată lucrul acesta şi acum îmi dau seama că a fost, de fapt, o dorinţă de exprimare. Sunt o persoa­nă uşor introvertită, nu prea mă descurc cu vorbele. Cred că asta m-a atras la designul vestimentar – l-am considerat o formă de exprimare, o modalitate de 
a-mi arăta capacităţile, de a comunica altfel cu oamenii. Şi, prin haine, prin intermediul unui material textil pus într-o formă, cred că am re­uşit.

S-a schimbat percepţia consumatorului român vizavi de modă?
S.Ş.: S-a schimbat. Consumatorul ştie ce vrea, ştie ce caută şi este în stare să apreci­eze calitatea şi să vadă că, într-adevăr, stă în faţa unui profesionist, nu numai artist. Apoi, a mai intervenit şi procesul de schimbare a designerului. Mulţi dintre ei au avut cola­borări în ateliere de renume din străinătate şi de acolo vin şi aplică, unii foarte bine, alţii mai puţin, ceea ce au învăţat, iar diferenţa se vede. Piaţa în sine s-a schimbat. Deja fashionistele, şi nu numai, caută să aibă în gar­derobă măcar o piesă de designeri români. Şi nu neapărat foarte cunoscuţi. Au început să caute lucruri originale şi asta cred că este tendinţa universală. Începem să ieşim din zona „must-have”-ului, promovat de revistele glossy – din păcate sau din fericire, nu ştiu. Este cu dus şi întors. Începem să ne personalizăm viaţa în general, pentru că până la urmă este vorba despre lifestyle. Iar ţinuta trebuie să fie croită pentru noi, pentru personalitatea noastră. Ideea de a nu mai ve­dea şi la alţii ceea ce porţi tu nu este un moft, apare tocmai din această necesitate a personalităţii.

Cum mă convingi să nu fiu doar un cum­părător ocazional, ci să devin un perso­naj al acestui concept dezvoltat de tine?
S.Ş.: Depinde foarte mult de fiecare persoa­nă în parte. Sunt persoane sceptice, care pur şi simplu din comoditate, din le­nea de a se descoperi, încă preferă sho­ppi­ngul la mall. Unii ar numi-o teamă, eu aş folosi un cuvânt mai urât, lene. Como­ditatea de a descoperi propriile tale valori. Aparţii unui curent, îţi place un anumit gen de muzică, de literatură, împrumuţi nişte elemente dintr-un grup tocmai pentru a-i transmite un mesaj. Ai o apartenenţă. Depinde şi din ce zonă vii, astfel încât să fii destul de permeabil şi să accepţi ceea ce ţi se propune.

Eşti designer, dar şi stilist. Din această ultimă calitate cum mă convingi să devii stilistul meu?
S.Ş.: Este vorba în primul rând de chimie. Abia după ce văd dacă aceasta există, mer­gem mai departe. Nu pot obliga pe nimeni. Dragoste cu sila nu se face, lucru care, 
într-o formă sau alta, scrie şi pe etichetele hainelor mele.

Ai reuşit să fii Pygmalion-ul cuiva?
S.Ş.: Da, pentru două persoane total dife­rite. A fost o surpriză plăcută şi pentru mine. Mi s-a confirmat că totul se bazează pe chimie şi pe comunicare.

Din ce zone vin persoanele care se îmbracă de la tine?
S.Ş.: Business, media, zona artistică. Sunt ve­dete care vin punctual, pentru ceva anume, ca de exemplu Andreea Esca. Cu Analia Selis colaborez de ani de zile. Dar sunt şi directoa­re în bănci importante. Mai sunt şi alte fe­mei pe care le consider vedete prin munca pe care o fac, pe care eu personal le-aş vedea ieşind în faţă ca persoane care au ceva de spus, de transmis. Sunt per­soane despre care se aude doar în trea­căt, care câştigă bine şi ştiu să aprecieze calitatea, nu caută doar un „must-have” de sezon. Aceste persoane vin aici şi spun: 
„fă-mi o piesă”. În sensul de obiect vestimentar care nu se demo­dează. Este de fapt zona în care mă regăsesc eu. Sunt oameni care pre­feră să ştie că va­loa­rea acelui lucru este fără limită de timp. O piesă ce poate fi folosită de mai multe ori, în ocazii diferite, pe care o pot combina în mai multe ţinute, astfel ca de fiecare dată să pară altceva.

Ce mesaj doreşti să transmită o perso­a­nă îmbrăcată de tine?
S.Ş.: Să îşi găsească acea parte care o 
defi­neşte şi să-şi asume imaginea din oglin­dă. Să fie azi Marilyn Monroe, mâine Greta Gar­bo etc. Nu trebuie să fim atât de conservatoare încât să ne cantonăm toată viaţa într-un singur stil vestimentar. Pentru că noi înşine suferim modificări în funcţie de întâmplările prin care trecem. Trebuie să ai tot timpul puterea de a interpreta un personaj al tău. De 
exemplu, dacă m-ar întreba cineva care sunt modelele mele aş spune că toate personajele din filmele lui Almodovar îmi plac. Ele sunt modelele mele.

De ce anume depinde imaginea 
noastră?
S.Ş.: Suntem un popor sărac şi cumpă­răm de toţi banii pe care-i câştigăm. Nu contează că lucrul respectiv ne trebuie sau nu. Un om cu o anumită cultură cumpără ceea ce-i trebuie, o piesă nu zece, doar pentru că sunt ieftine. Cu trei piese vestimentare pe sezon, pe care le combinăm cu restul garderobei, pu­­tem arăta foarte bine. Îţi trebuie o zi pe săptămână în care să stai cu tine şi să-ţi faci o listă: ce sunt, ce mă reprezintă, ce anume vreau să arăt prin felul în care mă îmbrac? Făcând această listă începi să te identifici. Şi atunci, pentru că i-ai dat un motiv de plă­cere, creierul începe să funcţioneze. Devine creativ şi începe 
să-ţi dea soluţii. Pentru că noi oamenii la asta acţionăm, la plăcere şi la durere. 
Trebuie doar să-ţi petreci un strop de timp cu tine. Atât.