După aproape 30 de ani, sufletele celor aproape 10.000 de copii care au murit în condiții inumane în orfelinatele românești înainte de 1989 și-ar putea găsi liniștea.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus prima dintr-o serie de plângeri privind tratamentele inumane din căminele care au îngrozit Occidentul, la începutul anilor 1990. Din 1973 până în acel an, 771 de copii și-au pierdut viața în trei dintre cele 26 de cămine-spital existente în România, în Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației. Au fost legați de paturi, înfometați, sedați, bătuți, lăsați să doarmă și să stea în propriile fecale, a arătat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc în plângerea penală pe care a depus-o la Parchetul General, pentru tratamente neomenoase.
Copiii internați în aceste spitale erau considerați de regimul Ceaușescu nerecuperabili: erau copii cu dizabilități sau care căpătaseră dizabilități, în urma tratamentului din orfelinate. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate, arată IICCMER. Ceea ce s-a și întâmplat cu mulți dintre acești copii, mărturie stând documentarele de la începutul anilor ’90, care prezentau imagini din orfelinate și mărturii ale supraviețuitorilor.
„Condițiile erau animalice. Ne aflăm în fața unor tratamente degradante, pe care nu le-a sesizat nici o autoritate a statului. Atât deținuții politici care au murit în pușcării, cât și copiii care au murit în cămine sunt acele categorii de victime care nu au avut avocați. Aproape 30 de ani am lăsat această temă fără o rezolvare”, a arătat președintele IICCMER, Radu Preda. Acesta a subliniat că această plângere este doar prima dintr-o serie pe care institutul le va face până anul viitor, privind crimele sistematice făcute de regimul comunist.
„Chiar și după tot ce văzusem, nu eram pregătiți pentru ce am găsit într-o cameră de la etaj. Aici, fete care dădeau din cap erau ținute într-o cușcă uriașă ca niște animale. Țipând, pe jumătate goi, stând în urină… În timp ce personalul încerca să-i îmbrace, ni s-a ordonat să ieșim (…).“ ABC News, reportaj realizat la căminul din Sighetu Marmației, în octombrie 1990
Un regim criminal
„Desigur că vinovăția este personală, dar o bună parte din crimele comunismului s-au consumat într-un sistem și trebuie să refacem lanțul responsabilității. Există o concepție în România: comunismul a avut două părți – o parte mai sinistră, până în ’64, apoi a fost un comunism ”cu față umană”. Nu! Nu o să obosesc să repet că regimul comunist, din prima clipă, până în ultima clipă, a fost un regim criminal, iar aceste crime se pot vedea la tot pasul”, a mai declarat Radu Preda.
Copiii aveau haine murdare, rupte, pline de fecale și urină, erau hrăniți forțat și cu mâncare puțină, erau ținuți în frig și umezeală, nu erau tratați, nu erau duși la spital, sunt cazuri în care nu se făcea nici măcar autopsia, pe actul de deces apărea un motiv la îndemână. Avem dovezi că erau mulți copii sănătoși trimiși acolo. Am găsit un caz al unei fetițe moartă de anorexie, la patru ani. Mulți au murit din cauze tratabile: malnutriție, otită, pneumonie, rahitism, a arătat și consilierul juridic Cătălin Constantinescu, din cadrul IICCMER.
Deși plângerea depusă la Parchetul General este ”in rem” (pentru fapte), istoricii au anexat, la cele peste 1.400 de pagini de documentație, o listă cu peste 100 de persoane care au lucrat în cele trei centre. O parte dintre ele încă sunt în sistem, iar cele mai multe sunt în viață, întrucât faptele sesizate sunt din anii 1970 până în 1990. Mai mult, istoricii au găsit și documente care arată că autoritățile făceau controale periodice în aceste centre, iar angajații erau răsplătiți și lăudați pentru munca lor.
Mărturia unui supravieţuitor
Izidor Ruckel, supraviețuitor al centrului de la Sighetu Marmației, își amintește și acum regimul de orfelinat și bătăile crunte în timpul cărora a crezut că va muri. Născut în 1980, la Tușnad, la șase luni a fost diagnosticat cu poliomielită, iar părinții lui au fost sfătuiți să-l ducă la Sighetu Marmației, la spital. În cele din urmă, a fost abandonat și, până la 11 ani, a trăit în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighet.
La șase dimineața, copiii erau treziți, dezbrăcați complet și băgați în baie, cât timp îngrijitoarele făceau paturile. Apoi, li se dădea să mănânce, erau spălați cu apă rece, cel mai adesea, apoi sedați. Mâncarea era un terci sau o fiertură, pe care mulți copii, după doi-trei ani de internare, refuzau să o mănânce, ajungând să moară de înfometare. Mai erau și bătăile. Izidor își amintește că, într-o seară, îngrijitoarea l-a bătut atât de rău cu o mătură, încât a crezut că va muri.
La 11 ani, Izidor s-au rugat de jurnaliștii americani care veniseră să documenteze atrocitățile din orfelinatele românești să îl ducă în America. S-a adaptat acolo abia după șase ani. Astăzi, luptă pentru drepturile copiilor orfani. „Aceste instituții pentru copiii cu dizabilități au fost create pentru a nu fi descoperite vreodată. Guvernul nu avea idee despre existența lor, deși erau de stat. Copiii erau tratați ca animalele. Dacă ei ar fi beneficiat de condiții și tratament, azi ar fi contribuit în societate, nu ar fi locuit pe străzi și nu ar fi internați în alte instituții”, a subliniat Izidor Ruckel.
CIFRE. Statisticile morții
- * Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid: 138 de decese, între 1 octombrie 1987 și 26 martie 1990
Cauzele morții: bronhopneumonie – 61 -de cazuri, -encefalopatie cronică infantilă – 52 de cazuri, -enterocolită acută – 4 cazuri, epilepsie și -traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).
- * Căminul spital Păstrăveni: 394 de decese, între 1 -octombrie 1966 și 30 aprilie 1990
Cauzele morții: encefalopatie cronică infantilă – 163 de cazuri, bronhopneumonie – 119 cazuri, -epilepsie – 33 de cazuri sau malnutriție proteo-calorică și oligofrenie – câte 11 cazuri.
- * Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației: 239 de decese, între 20 ianuarie 1973 și 31 decembrie 1991
Cauzele morții: bronhopneumonie – 57 de cazuri, -epilepsie – 8 cazuri, malformaţie congenitală – 6 cazuri, enterocolită – 5 cazuri, toxicoză – 4 cazuri.
