Hotelul Concordia este locul unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al „Ţării Româneşti”, un moment istoric şi decisiv în realizarea Micii Uniri (unirea Ţării Româneşti cu Moldova). Până în 2010, acest mesaj stătea scris pe o placă memorială amplasată la baza unei clădiri impozante din inima Centrului Istoric al Bucureştiului, pe strada Smârdan, la numărul 39, informează digi24.ro.
Acum, în dreptul fostului Hotel Concordia nu numai că nu se mai opreşte nimeni să citească această plachetă, dar toată lumea o ocoleşte, de frică să nu se dărâme peste ei. În spatele unor plăci anoste de lemn presat, zace această clădire de o însemnătate istorică incomensurabilă, aşteptând să i se întâmple ceva.
Construit în 1852, Hotelul Concordia era bijuteria coroanei Bucureştiului. Cele 90 de camere ale hotelului, restaurantul cu ştaif unde burghezia se desfăta cu specialităţi franţuzeşti, italiene sau germane, cafeneaua şi sala de biliard făceau din Hotelul Concordia unul dintre cele selecte localuri ale Bucureştiului. Elita politică a acelor vremuri, mari industriaşi şi diplomaţi străini alegeau acest hotel datorită reputaţiei sale.
De-a lungul anilor, hotelul a fost mistuit de flăcările a două incendii devastatoare, unul în 1884 şi altul în 1901, însă de fiecare dată a fost refăcut complet şi astfel blazonul său a fost salvat. Odată cu instaurarea regimului comunist, a început şi decăderea acestui stabiliment. Trecut în ograda ICRAL-ului, hotelul a găzduit oameni din clasa muncitoare, care nu au ţinut cont de însemnătatea locului şi au intervenit după propriul plac asupra construcţiei.
Este uşor de anticipat ce i-au adus acestei clădiri ultimii 23 de ani. După Revoluţie, hotelul stă în paragină aproximativ 10 ani, apoi este câştigat de un cetăţean străin care îl vinde rapid către firma Ro Naturstein SRL în toamna anului 2003. De atunci, prin „grija” propietarilor şi indiferenţa fără margini a autorităţilor, o clădire care poate spune una dintre cele mai importante poveşti ale României moderne zace lipsită de glorie.
