Grupul de experţi care se ocupă de planul de regionalizare a României a lansat o pagină web şi a publicat un raport care arată cum ar putea arăta harta României şi cum s-ar putea numi noile regiuni.
Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (CONREG), format din academicieni, cercetători şi profesori universitari, lucrează în colaborare cu Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei, condus de Liviu Dragnea.
În raportul „Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”, publicat pe site-ul CONREG şi coordonat de profesorul Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie din Universitatea Bucureşti, se arată că „alegerea variantei de regionalizare adecvată sistemului administrativ al ţării se face în funcţie de patru premise legate de problemele majore care trebuie rezolvate prin noua reformă administrativ-teritorială, sub aspectul disparităţilor şi coeziunii teritoriale,grupările teritoriale de similitudine social-economică şi culturală, cunoaşterea fluxurilor majore care structurează configuraţiile regionale şi cerinţele recunoscute la nivel european pentru o proiectare eficientă a regiunilor de rang 2 (NUTS 2) cu statut administrativ”.
Raportul compară configuraţia spaţială a regiunilor cu o tablă de şah, iar regulile de „construcţie instituţională”, cu jocul efectic. „Evident, nu trebuie să îţi faci iluzia că dacă vei proiecta bine spaţiile regionale succesul este asigurat. Vor conta foarte mult şi regulile de joc, respectiv instituţiile, şi competenţele jucătorilor, socializarea lor în respectarea regulilor şi în gândirea regională”, se arată în document. În plus, potrivit CONREG, este nevoie de susţinerea experţilor, a populaţiei şi a politicienilor pentru ca modelul de regionalizare să funcţioneze pe termen lung. „Este fundamental ca regulile de pornire să includă şi mecanisme de prevenire a riscurilor”, se mai arată în document.
În ceea ce priveşte situaţia diferitelor regiuni ale României, raportul arată că „o corectă identificare a axelor care structurează disparităţile regionale în dinamica lor actuală poate oferi sugestii pentru alegerea tipului de regionalizare adecvat situaţiei din România de azi şi de mâine”.
Cele mai sărace judeţe ale ţării sunt în sudul ţării, la Teleorman şi Giurgiu (cu indici de dezvoltare de 50 şi 53), în timp ce judeţe din Moldova, considerată în mod greşit cea mai săracă zonă a ţării, au indici mai mari (Botoşani şi Vaslui – indici de 55)
„Judeţele cu nivel mediu-inferior de dezvoltare sunt situate, majoritar in zona vestică a Moldovei , în bandacare începe cu Suceava şi merge continuu până la Vrancea, cu extindere în regiunile sudice prin Buzău, Dâmboviţa şi Vâlcea. Maximul de dezvoltare socială se înregistrează, majoritar în Transilvania (Sibiu, Braşov, Cluj), Banat (Timiş) şi în zona sudică prin Ilfov-Bucureşti,” arată profesorul Dumitru Sandu.
Autorii raportului se pronunţă pentru păstrarea actualelor regiuni de dezvoltare, care „au un potenţial foarte mare de funcţionalitate”, dar vorbeşte despre posibilitatea ca regiunea Sud să se unească cu Bucureşti-Ilfov. Documentul arată că actuala regiunee Sud-Muntenia are „centrul funcţional în afara ei, la Bucureşti-Ilfov” şi soluţia ar putea fi „contopirea celor doua regiuni”, după ce for vi estimate costurile şi beneficiile reunirii.
„Criteriul fundamental pe care trebuie să îl satisfacă regiunile administrative este cel al funcţionalităţii
social-economice potenţiale”, arată CONREG. ” O regionalizare care ar ignora complet drumurile deja constituite, de lungă durată, în circulaţia persoanelor pentru lucru, rezidenţă sau schimburi sociale ar fi complet contraindicată. O astfel de decizie ar duce la regiuni artificiale sau, echivalent, la voluntarism in proiectarea de noi regiuni administrative sau de dezvoltare,” potrivit raportului.
Documentul mai arată că „o regiune este cu un potenţial de funcţionalitate cu atât mai mare cu cât judeţele care o compun sunt legate prin mai multe fluxuri importante şi cu cât numărul fluxurilor care plecă din regiunea de referinţă în afara ei este mai mic”.
Raportul sugegează şi nume pentru viitoarele regiuni: Nord-Moldova, Dunărea de Jos, Sud-Muntenia, Oltenia, Vest-Banat, Transilvania de Nord-Vest, Transilvania Centrală şi Bucureşti (în eventualitatea că aceasta nu se va uni cu Muntenia).
