La Inalta Curte de Casatie si Justitie – modelul romanesc de a face dreptate – se pierd hartii si nu se cunosc legile, astfel ca oamenii pierd procese si raman cu adevarul in brate si cu paguba in buzunar. Chiar si atunci cand se descopera vinovatii, nimeni nu este obligat sa acopere pagubele produse, invocandu-se, intre altele, „volumul mare de lucru”.
Dupa cativa ani buni de procese, firma „Lisaura Prodimpex” SRL a obtinut, in 2003, o hotarare judecatoreasca de executare silita a Regiei Autonome Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) pentru circa trei miliarde de lei, suma actualizata. Firma a facut poprire pe conturi, dar RAAPPS, invocand prescriptia, a blocat plata, printr-o hotarare a Tribunalului Bucuresti. Avocatul firmei „Lisaura Prodimpex” a declarat recurs in termen, la Tribunalul Bucuresti. Potrivit legii de atunci si a registrelor de inregistrare, Tribunalul Bucuresti a trimis aceste motive de recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta care trebuia sa se pronunte asupra curgerii termenului de prescriptie a executarii silite. Motivele de recurs au fost „receptionate”, potrivit inscrisurilor, de catre Adriana Victoria Gusidi, prim-grefierul-sef al Sectiei Civile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ).
Proces pierdut din cauza actelor disparute din dosar
In mod bizar judecatorii Ana Alexandrina Savin, Gabriela Stecoza si Adrian Bordea de la ICCJ au judecat dosarul fara citarea par-tilor, desi Curtea Constitutionala – for ierarhic superior – stabilise cu circa doua saptamani inainte ca aceste proceduri de judecare (cu usile inchise si fara citarea partilor, deci fara a exista dreptul de aparare) sunt neconstitutionale. Pe deasupra, la dosarul dedus judecatii nu erau atasate motivele de recurs, desi fusesera receptionate de prim-grefierul Adriana Victoria Gusidi. In aceste conditii de judecata, magistratii de la ICCJ au stabilit ca „anuleaza recursul declarat de creditoarea SC „Lisaura Prodimpex” SRL impotriva deciziei 2373 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bucuresti – Sectia Civila”, deoarece „se constata ca recursul nu cuprinde motivele de legalitate pe care se intemeiaza si nici dezvoltarea lor, precum si lipsa semnaturii reprezentantului legal al recurentei, iar avocatul nu a prezentat imputernicirea avocatiala”.
Judecatorii supremi
nu respecta dreptul
la aparare
Daca judecatorii supremi ar fi respectat decizia Curtii Constitutionale si ar fi judecat dosarul cu citarea partilor, iar partile ar fi avut posibilitatea de a se apara, ar fi aflat ca motivele de recurs au fost depuse legal, dar ca au disparut dintr-o neglijenta functionareasca (in cazul fericit!). De asemenea, judecatorii supremi ar fi aflat (daca nu au avut timp sa citeasca dosarul) ca avocatul care a inaintat recursul este acelasi cu avocatul care a pledat in timpul judecarii fondului dosarului. Cu alte cuvinte, avocatul nu mai avea nevoie de alta imputernicire avocatiala, deoarece, potrivit legii care reglementeaza profesia de avocat, aparatorul era obligat sa apere interesele clientului sau si sa declare apel, recurs, adica sa uzeze de toate caile de aparare sau atac, daca a avut imputernicire pentru a apara pe fond, situatie valabila in aceasta cauza. Grav este si faptul ca decizia judecatorilor supremi Ana Alexandrina Savin, Gabriela Stecoza si Adrian Bordea, stabilita in sedinta cu usile inchise, fara a acorda dreptul legal la aparare, nu mai are nici o cale de atac. Adica este definitiva, irevocabila, iar victima ramane cu dreptatea de partea sa si cu paguba nerecuperata.
La ICCJ, ratacirea actelor e… normala
Victima a facut plangere penala la Parchet impotriva functionarilor de la ICCJ, care nu au atasat la dosar actele cu motivele de recurs, cauza principala de pierdere a procesului. Procurorii au identificat functionarul care a receptionat motivele de recurs in persoana prim-grefierului Adriana Gusidi, dar au dispus neinceperea urmaririi penale (NUP), pe motiv ca „nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii”. Victima a facut plangere la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti impotriva solutiei NUP a Parchetului. Judecatoria (institutie cu mult inferioara ICCJ) a respins plangerea, gasind numeroase circumstante atenuante prim-grefierului de la „Suprem”. Astfel, in hotararea instantei inferioare se mentioneaza ca „rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie era supraincarcat, fiind inaintate pentru solutionarea caii de atac a recursului circa 40.000 de dosare, din care erau lucrate circa 50-60 de dosare pe zi. In aceste conditii, in mod obiectiv, intimata (adica prim-grefierul Adriana Gusidi) nu a avut posibilitatea rezonabila de a prevedea rezultatul faptei sale omisive, astfel ca nu se poate retine vreo culpa din partea acesteia pentru neatasarea la dosar a motivelor de recurs formulate de petenta… Instanta constata ca fapta intimatei nu intruneste, nici sub aspect obiectiv, nici subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de neglijenta in serviciu”..
