Dacă NASA vrea să trimită astronauţi pe Marte, trebuie să rezolve întâi anumite probleme care nu ţin de rachete sau de radiaţii, relatează Washington Post.
O afecţiune oculară care a cauzat halucinaţii unor astronauţi care au petrecut mai multe luni la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) i-a îngrijorat pe medici. Aceştia cred că viitorii astronauţi ar putea orbi până la finalul unor misiuni mai lungi.
NASA le-a cerut cercetătorilor să studieze această problemă şi a dotat ISS cu ochelari de soare speciali care să-i ajute pe cei afectaţi. „Tratăm această problemă cu mare respect”, a declarat principalul responsabil pentru sănătate şi ofiţerul medical al NASA, Rich Williams.
Conform unui sondaj al NASA în care au fost chestionaţi 300 de astronauţi, aproape 30% dintre cei care au zburat în spaţiu, majoritatea pentru aproximativ două săptămâni, şi aproape 60% dintre cei care au fost într-o misiune spaţială pentru aproximativ 6 luni au raportat afectarea treptată a vederii.
Tulburarea seamănă foarte mult cu ceea ce se numeşte edem papilar şi este cauzată de creşterea presiunii intra-craniene cauzate de microgravitaţie.
Timp de zeci de ani, NASA a auzit doar evidenţe anecdotice despre problemele de vedere. Însă agenţia a început studierea efectivă a acestor probleme abia în anul 2005.
„Nu ai auzit deloc despre aceste probleme decât atunci când un coleg se întoarce din spaţiu, a avut astfel de probleme şi vorbeşte cu deschidere despre ele. Acest lucru i-a determinat şi pe alţi astronauţi să raporteze probleme similare”, a declarat Garrett Reisman, care a petrecut trei luni la bordul ISS în 2008.
Reisman s-a confruntat cu probleme similare în timpul unui zbor la bordul unei navete spaţiale în anul 2010.
„După zece zile de la începerea misiunii, în cabină era foarte mult dioxid de carbon din cauza unor probleme la un filtru”, a declarat el. În următoarea zi, el a avut dureri de cap, iar vederea i s-a tulburat atât de mult, încât nu mai putea percepe corect nimic din ceea ce se afla în cabină. Simptomele au trecut după 24 de ore, iar vederea i-a revenit la normal.
Cele mai multe cercetări s-au centrat pe experienţele a şapte astronauţi care au suferit de aceleaşi simptome. Unul dintre ei a declarat că nu putea să vadă Pământul cu claritate decât atunci când privea prin partea inferioară a lentilelor ochelarilor săi de citit.
După ce au revenit pe Pămînt, astronauţii au declarat că vederea lor s-a îmbunătăţit, însă nu s-a refăcut complet.
